Incendiul neputinţei noastre

S-a vorbit mult în cursul acestei săptămâni despre tragedia din clubul #Colectiv. S-au împlinit trei ani de la acea noapte cumplită. Au trecut mai mult de 1100 de zile de la acel final de octombrie, zile la capătul cărora am constatat că, de fapt, nu s-a schimbat nimic.

Ce poate fi mai semnificativ decât anunţul că astăzi România nu mai are o bancă de piele, aşa cum, totuşi, avea în octombrie 2016?

Nu avem nici măcar un singur spital mai acătării, guvernanţii au făcut din promisiunea cu spitalele regionale  o poveste cu cocoşul roşu, se arată incapabili să acceseze fondurile europene nerambursabile, ministrul Sănătăţii, d-na Sorina Pintea, altminteri unul dintre puţinii oameni cu bun simţ din guvernul condus de d-na Viorica Vasilica Dăncilă, a trebuit să admită că nu dispunem decât de 10 paturi pentru marii arşi.

În spitalele existente, din ce în ce mai deteriorate, nu mai prea sunt bani nici măcar pentru consumabile, medicilor li s-au majorat din pix salariile, nu s-a mărit însă în consecinţă bugetul alocat funcţionării cât de cât decente. Managerii taie din banii pentru medicamente. Urmează două luni de economii la sânge. Dumnezeu cu mila! Doctorii pleacă însă din ţară pe mai departe. Cei devotaţi profesiei spun că aici nu se poate face nimic, că, pe zi ce trece, condiţiile devin tot mai precare. Că nu există dotări, aparatură. Că la un viitor cutremur mii de oameni vor muri cu zile. Că nu vor să fie parte la o crimă cu premeditare. Alţii sunt, pe mai departe, la fel de sensibili la plic şi la consistenţa acestuia.  

Cutremurul de duminică noaptea ne-a demonstrat că avem multe televiziuni de ştiri, însă că toate se mobilizează greu. TVR-ul, încălecat politic de PSD şi condus de o ambuscată pe nume Gradea Doina, nu a găsit de cuviinţă, să „spargă“ emisia.

Acum trei ani, la câteva ore după incendiul de la #Colectiv, preşedintele Iohannis a ieşit public şi a emis o afirmaţie care a făcut rapid înconjurul televiziunilor şi al ţării. Corupţia ucide! Astăzi unul dintre cei mai mari corupţi din istoria contemporană a României conduce principalul partid de guvernământ. Subordonaţii lui din partid îi aduc deşănţate omagii aniversare după modelul celor de care avea parte Nicolae Ceauşescu, nu le crapă obrazul de ruşine pentru asta, servanţii lui din Parlament îi croiesc legi cu dedicaţie ca să-l scape de perspectiva închisorii. Insul cu pricina schimbă cum vrea el miniştri, guverne, la ordinul şi în folosul lui au fost stâlcite legile justiţiei.

Nimeni nu a plătit pentru vieţile curmate atunci, pentru răniţii şi mutilaţii pe  viaţă. Se pare chiar că nu se va întâmpla nimic într-un orizont de timp cât de cât previzibil fiindcă marionetele ticăloase din majoritatea guvernamentală din Parlament au făcut în aşa fel încât unele anchete să trebuiască repornite.

Premierul PSD din octombrie 2016, dl. Victor Viorel Ponta, silit atunci să demisioneze, apare periodic la televiziuni numai şi numai pentru a se auto-victimiza, a se prezenta drept exemplu pozitiv, drept sacrificat pe degeaba şi spre a face dezvăluiri despre ticăloşiilor prietenului său de odinioară, „inculpatul de rang înalt” Dragnea Nicolae Liviu. Ministrul Sănătăţii de atunci, dl. Nicolae Bănicioiu, care a minţit că am avea tot ce ne trebuie, vrea să revină în marea politică.

Între timp s-a făcut şi primul spectacol despre tragedia de la #Colectiv. Unii se întreabă pe Facebook şi alte reţele sociale dacă e moral să exploatezi artistic durerea unor oameni. Ce facem atunci cu sutele de spectacole şi filme despre Holocaust?

Constatăm, ne plângem, vorbim. Acţiunea se amână iarăşi.  

Text apărut concomitent pe site-ul contributors.ro şi pe blogurile adevărul.ro