Politică

articolul anterior articolul urmator

Intelectualii şi dialogul. Cine începe?

10
28 Oct 2015 19:38:37
Mircea Vasilescu

Dorinţa de a reface punţile cu intelectualii, exprimată de noul lider PSD, n-a stârnit prea multe ecouri, dar nici n-a rămas necomentată. În mod normal, o asemenea intenţie ar trebui luată în seamă şi ar trebui urmată de un prim pas. Dar cine să-l facă?

Dl Andrei Pleşu scria recent că e complicat: “Intelectualii sunt mofturoşi. Vor să aibă interlocutori competitivi”. Prin urmare, “e greu să-i seduci”. Un partid politic nu prea are cu ce să-i atragă pe intelectualii veritabili (căci despre ei vorbim, nu despre cei care au o diplomă de doctor obţinută cine ştie cum şi umblă după funcţii). I-ar putea atrage dacă le-ar oferi spaţiu şi condiţii pentru dezbateri de idei. Dar în partidele noastre – în toate! – tocmai ideile sunt în suferinţă. Iar dezbateri nu au loc câtuşi de puţin. Partidele funcţionează monolitic, disciplinat, votează legi aşa cum hotărăşte conducerea, nu dezbat mai nimic. Cine afirmă în public vreo opinie diferită de a conducerii e imediat considerat trădător şi sancţionat pentru că “afectează imaginea partidului”. Care imagine? Aia de monolit, de partid înţepenit în metehne vechi, moştenite din comunism, după principiul “cine nu-i cu noi, e împotriva noastră”. Repet, toate partidele suferă de această maladie postcomunistă. Şi atunci, cum i-ar putea atrage pe intelectualii veritabili? Ce şi cum să dezbată?

Pe de altă parte, intelectualii înşişi au ezitări în a se lăsa implicaţi în vreun fel într-un dialog cu partidele politice. Partidele au, sistematic, cea mai scăzută cotă de încredere în toate sondajele. Sunt compromise. Şi atunci, cum ar putea vreun intelectual onest să accepte invitaţia la dialog din partea unui partid? Cum ar putea PSD face această invitaţie înainte de a demonstra că poate fi un partid frecventabil? Intelectualii sunt în general orgolioşi şi ţin – într-o măsură chiar mai mare decât politicienii – la imaginea lor publică. Nu le place să li se spună că “s-au dat cu partidele”.

Nu în ultimul rând, dialogul dintre PSD (sau alte partide) şi intelectuali e greu de imaginat şi pentru că societatea noastră e cam flască în materie de dezbateri publice. Care sunt temele capabile să încingă spiritele şi să genereze polemici pasionante? Care sunt subiectele pe care le dezbat intelectualii înşişi, ce anume declanşează energiile intelectuale şi strălcirea ideilor? Greu de spus. Faţă de anii ’90, când existau dispute palpitante pe teme mari (democraţia, integrarea în Europa etc.), astăzi disputele între intelectuali se limitează la daraveri interne ale breslelor intelectuale, răbufniri de orgoliu, reacţii emoţionale ori contre între grupuri. Iar grupurile/grupările intelectuale sunt uneori mai degrabă imaginate de adversari, “construite” din te miri ce. Am recitit de curând o bună parte din publicistica intelectualilor din anul 2012 – când cu plagiatul lui Ponta şi suspendarea lui Băsescu. S-au scris atunci, la nervi, tot felul de enormităţi, s-au cheltuit mari energii pentru a demonstra că trăim în dictatură, unii intelectuali au fost etichetaţi drept “băsişti” cam fără argumente, alţii au produs un fel de analize lăbărţate şi sofisticate despre relaţia dintre plagiat şi suspendare. Foarte multe lucruri scrise atunci sunt, azi, de tot hazul, altele sunt de neînţeles. Dar toate arată că, în lumea intelectuală românească, emoţia primează: sunt multe texte scrise la nervi, cu parapon, cu concluzia trasă dinainte. Numai a dezbatere de idei nu arată.

Aşa încât ar fi, într-un fel, foarte amuzant dacă PSD s-ar ţine de cuvânt şi chiar i-ar invita pe intelectuali la dialog. (Dacă aş fi consilier al liderului PSD, aş insista să meargă mai departe şi să facă primul pas spre “împăcarea cu intelectualii). S-ar umple presa şi site-urile şi Facebook-ul de explicaţii, comentarii, delimitări, analize şi pseudo-analize. Şi s-ar cam fâsâi totul. Căci – în dialog cu partidele sau nu – scena intelectuală românească suferă de lipsa marilor teme de dezbatere. Energiile se pierd mai degrabă în dispute mici. Cam ăştia suntem.

 

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

10 Comentarii

Viorel DAIA
29.10.2015, 10:19:13

Domnule Vasilescu, Imi permit si eu o intrebare pe care am pus-o si mi-am pus-o in diverse ocazii: ce este ala INTELECTUAL? Cine iti emite diploma de "intelectual"? Ce trebuie sa sti si ce poti ignora pentru a te considera superior celor din jurul tau si, mai ales, prin ce modificare genetica mostenita iti poti permite sa te consideri atat de sus pozitionat pe scara sociala incat prapaditii din jurul tau sa ia de bun tot ce-ti emite cerebelul propriu? Bagajul de cunostinte culturale? Cunosc destui oameni toba de cunostinte din cele mai variate domenii asa zis abstracte care practica meserii foarte legate de traiul obisnuit si care nu se autodeclara intelectuali. Ei ce sunt? Voi da un singur exemplu: cu instalatorul care mi-a reparat instalatia de apa am purtat o discutie, initiata de catre el, foarte interesanta despre Kafka, discutie care m-a lasat masca. El poate pretinde sa fie inclus in bransa atat de invidiata a intelectualilor? V-as fi recunoscator daca ati avea initiativa de a provoca o dezbatere pe acest subiect. Inteleg ca este o treaba extrem de dificila. Din simplul motiv ca o gramada de intelectuali s-ar putea trezi in situatia penibila ca, in afara de cunostinse extinse in domenii, sa zicem extrem de specifice, habar n-au mai nimic despre viata. Viata asta comuna tuturor. Ce facem cu acestia? Le creem niste rezervatii speciale, asa cum au procedat americanii, mai pragmatici, cu bastinasii carora le-au furat teritoriile si acum ii "protejaza" tinandu-i departe de viata la care ar fi avut dreptul?

+2 (4 voturi)
Papa Raţă
29.10.2015, 10:25:21

,,Care sunt temele capabile să încingă spiritele și să genereze polemici pasionale ?,, Un milion de probleme așteaptă demult ca intelectualii, cu elita în frunte, să declanșeze ,,spiritele,, și nu numai spiritele.. dar nu se pot trezi din somnul letargic, filistin, gașcon, orgolionic... Ori, anume clasa intelectuală , ca exponent al opiniei publice ,E OBLIGATĂ PRIN STATUTUL SĂU SOCIAL să solicite dialogul cu ,,aleșii,, poporului, mai cu seamă cu ăștea de zi, iresponsabili, care calcă prin blide O temă ,,încinsă,, ar fi : să i se redea spațiul media , confiscat tiranic. Nu au Uniunile de Creație , cel puțin, câte un subiect pentru Dialog ?? Atunci ?

+2 (2 voturi)
EX IN
29.10.2015, 11:38:53

Întrebarea „Ce este aia/ăla Un Intelectual ?” Este firescul cu care ar trebui să înceapă Dezbaterea, Dialogul, Polemica, Dilema, ce mai, Chestiunea arzătoare la ordinea zilei şi zilelor. În paralel, la fel de aprig, o altă întrebare se impune nu doar pentru a conferi un cadru cît de cît curat, presupusului dorit Dialog : Ce este aia/ăla un Partid în RomâniaD’Azi [postcomunist-exsecuristă]? Pentru a nu mai preciza că astăzi peste tot în lume Un Partid nu mai e ce-a fost şi nici ce se poate imagina. Aşijderea şi cu „intelectualul” ! Titlul ăsta „ciudat” instaurat bombastic de vreo 100 de ani şi devenit la modă azi ca un produs inestimabil şi de neatins. Cît despre Partea cu MORALA „intelectualului” : „Vai, Doamne, să ne ierţi !” căci despre MORALA „partidului” nu există RĂU mai insiduos şi mai pervers. Ne poate explica oare dl. Pleşu mai multe ? desigur ar fi interesant, dar mă îndoiesc că ar fi şi lămuritor, poate doar printr-o interpretare a negativului fotografiei formulelor citatelor şi băşcăliei cu ştaif a expunerii în plină lumina zilei departe de camera obscură şi intimă a developărilor corecte şi adevărate, sincere şi real autentice, taman cu public, etalîndu-se voiniceşte în văzul şi hohotele şi chiţăiturile hilare a protipendadei admirator-aclamatoare. Ar mai trebui amintit un lucru important, detaliu Esenţial, INTELECTUALUL n-a făcut mai Niciodată Ceva BUN sau BINE, fiind mai întotdeauna Pe Dinafară Realităţii şi a Vieţii concrete, umblînd şi bălmăjind incongruu Teorii despre mersul înainte al societăţii omeneşti care au fost majoritar Catastrofe Umanitare, făcînd RĂU ! Un RĂU evident NeAsumat ! Să încep deci să răspundem Ce este Un Partid ( de 26 de ani în România post-comunist-ex securistă)? UNDE sînt Intelectualii ? Cine sînt ? Ce Sînt ? şi ce-a(u) făcut INELECTUALUL (ii) în ultiimii 26 de ani ? Căci dacă am avea curajul asumării realităţii concrete privind în jur ne-am CUTREMURA ! P.S. ca să nu mai vorbim despre „Cine mai ştie ce este, şi cum se duce, Un DIALOG ?” P.P.S. păi dacă „cam ĂŞTIA suntem”, Atunci cum rămîne ?!? P.P.P.S. Şi Evident ar mai fi o chestie şi Asta ESENŢIALĂ !!! Doriţi Dialog „Partid[E]” – Intelectual(i) ? DAR „poporul” cui îl lăsaţi, Stimabililor ? Complicate sînt căile pe care le-aţi lăsat intelectualiceşte de izbelişte, cu erudiţie, umor subtil şi ştaif briantin, de 26 de ani, dragi intelectuali ! P.P.P.P.S. Ca să nu mai pomenim de IMPARŢIALITATEA şi INDEPENDENŢA de care ar trebui să dea dovadă Un Intelectual, în permanentă OPOZIŢIE şi acerb CRITIC faţă de orice putere şi conducere. Dar AŞA ceva (intelectual) încă nu s-a inventat !

0 (4 voturi)
EX IN
29.10.2015, 11:51:10

„Cine începe ?” Numai această întrebare dovedeşte din plin că, „cam aştia suntem” ! Păi de ce nu începeţi Domnilor INTELECTUALI ceea ce trebuia început acum 26 de ani : Dialogul acerb, vehement, civilizat, calm, curajos şi „neiertător” ? Dar domnule Vasilescu, pomeniţi năucitor doar despre PSD, dar despre celelalte „partide” Nimic ? Stranie direcţie !?! Ciudat entuziasm ?!? Oare se poate purta Un Dialog Normal-Corect într-un peisaj PLIN DOLDORA de Bălării cît casa, Mormane de Moloz pînă la cer, Gropi Comune uitate şi Morţi ascunşi sub Uitare, Minciuni şi Cacialmale permanente ale ahtiaţilor de putere, spoliatorilor şi manipulatorilor de tot şi de orice ?

+1 (5 voturi)
Sertorius
29.10.2015, 11:56:58

Mircea Vasilescu. Vă dau dreptate, în linii generale. Sunteți singurul care observă că nu doar PSD-ul e în jenă, ci și intelectualii. În țările așezate, intelectualii au propria lor... traiectorie intelectuală (în sensul că scriu, dezbat, propun soluții, cu rezonanță politică). Nu e nevoie ca un partid sau altul să-i trezească din somn cu vreo ”propunere”. Nu vă susțin în bagatelizarea momentului 2012 și a sintagmei - mai mult decât legitime - ”intelectuali băsiști”. Pot să scriu f. mult pe tema asta. Mă rezum la un singur ex. Dl Patapievici - numit în 2005 la șefia ICR de dl Băsescu - a făcut un gest public interesant cu prilejul suspendării președintelui Băsescu din 2007. A ieșit public - filmulețul a existat și pe youtube mulți ani după - și a acuzat Parlamentul de încălcare a legii întrucât forul legislativ nu a ținut cont de avizul consultativ negativ dat de CCR. Ptr orice student la Drept din anul I, cât de cât atent pe la cursuri, un aviz consultativ poate fi luat în seamă sau nu, fără să existe vreo obligație legală de respectare a lui. Prin urmare, atunci când un intelectual de talia dlui Patapievici iese public - inclusiv într-un articol din EVZ - și minte publicul fără nicio rușine, ptr a-și ajuta ”angajatorul”, atunci sintagma ”intelectualul lui Băsescu” devine mai mult decât legitimă. Ea e sinonimă cu ”prostituata lui... X”. O persoană care se prostituează intelectual în schimbul unor avantaje materiale. Același lucru e valabil și cu alți câțiva, altminteri, rasați intelectuali.

-1 (5 voturi)

Vezi toate comentariile (10)

Modifică Setările