Politică

articolul anterior articolul urmator

Iohannis la Bruxelles. Ce caută, ce poate găsi?

13
15 Jan 2015 07:01:56
Cristian Unteanu
Preşedintele Klaus Iohannis pleacă, joi dimineaţă (15 ianuarie 2015), la Bruxelles, în prima vizită externă de la preluarea mandatului FOTO presidency.ro
Preşedintele Klaus Iohannis pleacă, joi dimineaţă (15 ianuarie 2015), la Bruxelles, în prima vizită externă de la preluarea mandatului FOTO presidency.ro

De azi, începe prima vizită oficială a Preşedintelui Klaus Iohannis la Bruxelles. Dacă ar fi să se urmeze regula nescrisă dar cu tradiţii foarte solide, acest tip de primă vizită ar trebui să fie una mai mult protocolară, de prezentare a unei viziuni generale, de poziţionare în raport cu interlocutorii-cheie din instituţiile europene şi, cel mult, de anunţare a unora dintre marile priorităţi ale mandatului care de-abia a început.

Numai că, aşa cum menţionam în materialele publicate zilele trecute, nu mai e timp şi nici nimeni nu mai aşteaptă vizite de politeţe încheiate cu declaraţii amabile de presă. Europa aceasta instituţională cu care ia acum contact oficial  Preşedintele Iohannis este pe comanda "repede înainte" deoarece are sentimentul acut, poate mai intens ca niciodată în istoria construcţiei europene, că schimbări fundamentale sunt necesare. Şi nu mai pot fi nergiversate, nici trecute în zona agendelor secude şi, în consecinţă, trimise la calendele greceşti. Asta dacă nu cumva se va accepta ideea unui faliment în bloc al structurilor, efectele unei retrageri în fruntarii naţionale a statele europene fiind echivalentă cu un dezastru de proporţii globale.

Deoarece toată lumea este conştientă de acest risc, se intră în forţă pe drumul amorsării marilor mişcări pe o agendă cu subiect unic, recâştigarea încrederii cetăţenilor euopeni în proiectul Europei Unite. Şi, pe această agendă, cu câteva puncte extrem de clare, coroborate viziunii unitare. De care putem profita mult, căci schimbarea de paradigmă crează cu certitudine posibilităţi de joc extrem de importante pentru statele din centrul şi estul Europei şi, din considerente evidente, pentru acelea situate pe granţia cu viitoarea Uniune Eurasiatică.

Care ar fi aceste puncte? În primul rând, eradicarea sărăciei la nivelul UE în general şi a estului în special. Sărăcia văzută ca o deficienţă majoră de securtate, ca o problemă majoră de stabilitate şi care condiţionează orice discuţie realistă asupra posibilităţii de a creşte nivelul încrederii în proiectul comun. Fondurile de coeziune şi structurale vor fi suplimentate şi se vor găsi soluţii mai directe (aş spune şi mai inteligente ca până acum) pentru susţinerea proiectelor majore din estul european. Aceasta a fost logica ce a motivat alegerea Corinei Creţu pentru portofoliul politicilor regionale. Un exemplu asupra a ce se doreşte să se facă, foarte repede, este recenta decizie a Comisiei de a aproba cele 300 de milioane de euro pentru finalizarea Autostrăzii Soarelui...Nu va fi vorba despre orice proiecte, ci despre cele strategice, situaţie în care Preşedintele României va putea prezenta angajamentul ţării noastre de a duce, în fine, la bun sfârşit proiectele de conectare cu Europa.

Acestea nu privesc doar autostrăzile - poate, vreodată, vom avea un ministru care chiar să producă soluţii realiste în raport cu cererea europeană - ci sistemul de conexiuni pe care-l va presupune Uniunea Energetică Europeană. Proiect, dacă vă mai amintiţi, criticat amarnic de fostul Preşedinte al României, dar devenit acum prioritate politică esenţială în contextul relaţiei tensionate cu Rusia şi incertitudinilor permanente legate de tranzitul prin Ucraina.

Mare atenţie, foarte rapid va fi discutat în Parlamentul European o propunere legislativă esenţială a Comisiei Europene vizând înfiinţarea Fondului European pentru Investiţii Strategice (EFSI): ei ştiu care le sunt propunerile pentru finanţarea de proiecte strategice, dar România are propria sa listă de negociere în acest sens?

Dar, alături de toate acestea, este posibil ca Preşedintele României să vorbească şi despre urmări posibile a unei idei politice al cărei succes a fost primit extrem de pozitiv pe ambele maluri ale Atlanticului: pactul pentru apărare. Este oare posibil - şi cu ce perspectivă de timp şi cu ce cereri precise de finanţare către Comisia Europeană din zona fondurilor structurale - să poată fi repetat procesul, dar de data asta spre alte sectoare strategice de securitate naţională, sănătatea şi învăţământul? Se poate adăuga, deoarece este un sector pentru care întotdeauna au existat fonduri europene, cercetarea ştiinţifică (şi mă gândesc la tragedia reală pe care o reprezintă pentru România intrarea în faliment a Institutului Cantacuzino, spre exemplu).

Răspunsul va fi că, evident, există bani, dar trebuie ca România să producă o viziune de dezvoltare coerentă, într-un climat politic generat de un acord politic naţional şi de o predictibilitate oarecare a actului de guvernare. Oricât şi-ar dori, Preşedintele Iohannis nu poate garnta asta, dar poate promite demararea unui proces de consultări pentru realizarea bazelor unui asemenea program privind viziunea naţională pe durată medie şi lungă supus dezbaterii publice şi asumat de Parlament. Atunci vom fi credibili şi n-ar mai avea atâtea efecte dezstruoase jocurile de tip Premier+ Guvern de cârpeală 1, 2,3...n+1.

Exact ce se va întâmpla în domeniul apărării unde, din surse multiple, presiunea a fost atât de mare, încât onorabilii noştri lideri politici, ameninţaţi de alternativa dispariţiei de pe scenă, au fost cuprinşi brusc de entuziasm şi de dorinţa de a lucra în acord cu angajamentele faţă de NATO. De parcă nu ei s-ar fi succedat la guvernare fără să pese şi, în general, considerând UE şi NATO subiecte bune de evocat "afară", căci, acasă, puţin le-a păsat. Ba chiar, în cazul banilor europeni, uşor de controlat de la Bruxelles, deci mai complicat de furat, toată lumea găsea cele mai interesante explicaţii pentru neaccesarea fondurilor alocate României, preferinţa fiind către împrumuturi, imediat risipite în ceaţă, rămase de plătit următoarei echipe care, instantaneu, începea să înjure "greaua moştenire".

Adevărată problemă de securitate căci, dacă altul dintre punctele de discuţie va fi începerea pledoariei - absolut juste şi evident justificabile - privind ridicarea MCV-ului, acesta va veni la schimb cu cereri foarte serioase privind angajarea noastră în marea acţiune europeană, care de-abia acum se conturează, exact prin tatonări de acest fel la înalt nivel, privind lupta anti-teroristă. E vorba despre un proiect vast cuprinzând mai întâi o unificare a cadrului legislativ european, apoi o acordare operaţională cu structuri ale NATO dar şi cu acţiuni conduse de alte agenţii specializate din spaţiul trans-atlantic.

Presiunea, repet, este enormă. Se aşteaptă rezultate rapide, fie şi numai pentru că opinia publică a fost extrem de tare scuturată de imaginea neputinţei europene de a face ordine (pe cât se poate într-o asemenea lume complicată şi care înnebuneşte pe zi ce trece) .

Întrebarea este dacă mai e şi timp suficient pentru a se crea această nouă arhitectură care să permită creşterea proiectului comun.

Pesemne că şi asupra acestei chestiuni vor fi consultaţi cu prioritate şefii de state şi de guverne, căci, în final Consiliul European va trebui să dea girul politic schimbărilor care, pentru a fi credibile, vor trebui să fie operaţional-comun-europene şi acesta este un angajament care nu poate decât să fie comun. Acum încep discuţiile, negocierile, promisiunile şi contra-promisiunile. Să vedem dacă, din toate astea, aşa cum se speră, iese şi un angajament ferm. Unul care să fie şi realist în ce priveşte posibilitatea de angajare şi susţinere la nivelul opiniei publice...şi acesta este lucrul cel mai delicat, mai dificil dar şi, dacă iese, cel mai spectaculos.

Vom vedea în aceste două zile care sunt angajamentele , proiectele şi speranţele României pe care, începând de azi, Preşedintele Klaus Iohannis le va discuta la Bruxelles. Şi, să ştiţi, fără urmă de zâmbet, în zilele noastre e din ce în ce mai dificil să fii preşedinte în Europa...

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

13 Comentarii

Iris IRIS
15.01.2015, 08:01:02

Poate pentru Romania Iohannis este un Vaclav Havel mai tardiv. Pe baza experientei celor 25 de ani trecuti ma uit putin cu neincredere, nu pot declara ca nu am sperante, dar din partea EU si USA trebuiesc reactii foarte rapide pozitive fata de Romania. Din pacate Romania nu are o pila precum M. Albright sau cativa lucratori fost de la Casa Alba, dar se va incerca tot ce va fi posibil pentru ca Romania sa devina o tara libera si democrata. Bafta domnule Iohannis !

+4 (6 voturi)
Scifi
15.01.2015, 10:30:53

Iohannis este deocamdata o enigma. In acest moment nu stim nici ce fel de Presedinte va fi, dar nici macar nu stim ce Presedinte isi doreste EL sa fie. Poate ca si-a propus doar sa se bucure de un loc caldut (varianta Emil Constantinescu reloaded, un Iohannis slab si bicisnic). Poate ca are ca scop sprijinirea unor amici din Mafia politica (varianta Ion Iliescu, un Johannis care a pacalit in stil mare electoratul minunat Facebook & Diaspora.) Sau poate avem noroc si omul chiar isi doreste sa ajute Romania sa scape definitiv din stransoarea Mafiei si sa intre in randul tarilor civilizate (varianta Basescu, un Johannis care intelege, vrea si poate). Deocamdata stim doar ca si-a luat ca principal sfatuitor pe un individ ingrozitor de alunecos, imoral, perfid si cu un trecut foarte dubios, petrecut in tovarasia unor monstri sacri ai Mafiei politice dambovitene. Oare ce il sfatuieste Mihalache pe Iohannis? Sa lase Justitia sa-i bage pe mafioti la parnaie? Adica pe tovarasii lui de sprit? Ma indoiesc. Sa apropie Romania de Occidentul care ne cere Justitie libera? Pai nu mai departe de acum doi ani Occidentul era in viziunea lui Mihalache un fel de Inalta Poarta care nu lasa poporul antenist sa-l rastoarne pe Presedinte incalcand toate regulile, de la cea cu cvorumul necesar pana la modificarea listelor de alegatori dupa incheierea votului. Pentru Mihalache Mafia USL si poporul antenist erau baietii buni, iar Occidentul care ne cerea sa respectam Legea era dusmanul. Credeti ca intre timp Mihalache gandeste altfel? CE IL INVATA MIHALACHE PE IOHANNIS DESPRE RELATIA CU OCCIDENTUL? In ciuda tuturor protestelor, Johannis l-a numit pe Mihalache in aceasta functie esentiala pentru mandatul sau de Presedinte. DE CE? Doar 3 raspunsuri posibile: 1. Crede ca toti contestatarii, de la Andrei Plesu pana la Mircea Cartarescu, adica cele mai luminate minti ale acestui neam, sunt de rea credinta si ca de fapt Mihalache e bun de pus pe rana. 2. Realizeaza ca Mihalache e un ticalos, dar are nevoie de el pentru a-si pune in aplicare planurile nu prea onorabile. 3. Nu a avut de ales, in sensul ca i-a fost impus de partid si nu s-a putut opune. In oricare dintre situatii, situatia e grava. Exista un singur scenariu fericit pentru Romania: Dupa ce a acceptat anumite compromisuri fortat de un PNL intesat de mafioti, Iohannis sa devina treptat un Presedinte adevarat, adica indeajuns de puternic incat sa se opuna partidului, indeajuns de intelept incat sa-i dea un sut in fund lui Mihalache, indeajuns de patriot incat sa lupte pentru binele Romaniei. Daca nu, va urma o perioada neagra pentru Romania si fericita pentru mafioti. Si pana si cel mai retardat antenist va ajunge sa il regrete pe Basescu.

+4 (10 voturi)
Jean Maurer
15.01.2015, 09:38:55

Agenda EU si cea a Romaniei este deosebit de incarcata. Domnul Unteanu prezinta, ca de obicei, foarte bine acest lucru. Politica de austeritate impusa de Germania nu este de loc pe placul cetatenilor EU. Ar trebui discutate niste solutii de relaxare. Aderarea la Schengen a Romaniei, ridicarea MCV-ului practicat unilateral in EU, aderarea la Euro, probleme de securitate ale EU si a tarilor de la frontiera ei, terorismul venit din zona Orientului Mijlociu, etc. Sa speram ca Johannis a avut timp sa-si pregateasca temele si ca are si viziunea necesara pentru a pozitiona Romania mai bine decat au facut-o predecesorii lui. Va incepe o cursa a inarmarilor tarilor limitrofe (v. Pactul pe bugetul Apararii, care pe fond inseamna "pactul pentru inarmare"). Sa speram ca Johannis cunoaste experienta Greciei, Portugaliei si Turciei cu submarinele Germane (sau alte echipamente militare). Si sa speram ca echipa de consilieri si alti experti romani si-au facut treaba bine. Succes!

+3 (5 voturi)
Scifi
15.01.2015, 10:44:28

Care consilieri? Mihalache? Pfff!

0 (6 voturi)
Utilizator Adevărul
15.01.2015, 10:03:51

Comentariu considerat abuziv.

Vezi toate comentariile (13)

Modifică Setările