Iohannis cere reexaminarea legii pentru modificarea unor acte normative din domenul sănătăţii

Preşedintele Klaus Iohannis a trimis, miercuri, Parlamentului o cerere de reexaminare a legii pentru modificarea unor acte normative din domenul sănătăţii, şeful statului atrăgând atenţia că unele dintre prevederi pot conduce la disfuncţionalităţi în sistemul de sănătate.

Legea pentru modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul sănătăţii vizează măsuri legislative cu incidenţă în multiple domenii din sectorul sanitar: sistemul informatic, activitatea UPU/CPU, definirea unor noi entităţi, reorganizarea furnizorilor de servicii medicale, închirierea unor spaţii aflate în administrarea unităţilor sanitare, modificarea vârstei limită de pensionare a medicilor, desfăşurarea activităţii colegiilor profesionale, activitatea de distribuţie angro de medicamente.

Preşedintele consideră că parte dintre aceste intervenţii legislative se impun a fi reexaminate de către Parlament întrucât, prin conţinutul lor normativ, pot conduce la disfuncţionalităţi în sistemul de sănătate.

Astfel, prin art. I. pct. 4 din legea aflată la promulgare - art. 170 alin. (1) lit. a)1 din Legea nr. 95/2006 - spitalul republican, ce reprezintă o nouă categorie de spital, este definit ca fiind spitalul clinic organizat ca centru de excelenţă la nivel naţional, în care, împreună cu Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila" Bucureşti, se desfăşoară activităţi de asistenţă medicală, învăţământ medical, cercetare ştiinţifică medicală şi de educaţie medicală continuă, cu cel mai înalt grad de competenţă şi având în structură toate specialităţile medicale.

Preşedintele apreciază că aceste prevederi introduc o discriminare în favoarea Universităţii de Medicină şi Farmacie „Carol Davila” Bucureşti în raport cu toate celelalte universităţi de medicină şi farmacie din ţară, care astfel nu vor avea posibilitatea de a participa la organizarea unui spital republican, ca centru de excelenţă la nivel naţional.

”În absenţa oricărui criteriu obiectiv şi raţional care să justifice instituirea unui asemenea tratament juridic în beneficiul exclusiv al unei singure universităţi de profil - Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila" Bucureşti – aceste prevederi apar ca fiind concepute pentru a se aplica într-un singur caz, prestabilit fără echivoc intuitu personae şi nu pentru a fi aplicate unui număr nedeterminat de cazuri concrete, în funcţie de încadrarea lor în ipoteza normei. Or, o asemenea reglementare nu poate constitui obiectul unei legi, întrucât legea, ca act juridic al Parlamentului, reglementează relaţii sociale generale, fiind, prin esenţa şi finalitatea ei constituţională, un act cu aplicabilitate generală”, explică preşedintele Iohannis.

În al doilea rând, art. I pct. 7 din legea aflată la promulgare - art. 193 alin. (7) lit. d1) şi d3) din Legea nr. 95/2006 - permite închirierea unor spaţii aflate în administrarea unităţilor sanitare pentru diferite servicii, inclusiv pentru cele de alimentaţie publică, poştale, bancare, difuzare cărţi etc.; de asemenea se prevede şi posibilitatea închirierii unor terenuri pentru desfăşurarea unor activităţi cu specific gospodăresc şi/sau agricol.

”Având în vedere faptul că, în prezent, unele spitale se confruntă cu o acută lipsă de spaţiu pentru desfăşurarea actului medical în condiţii corespunzătoare standardelor, considerăm că aceste texte ar trebui reanalizate de către Parlament în sensul condiţionării închirierii de neafectarea bunei organizări şi desfăşurări a activităţii medicale, iar eforturile spitalelor publice de obţinere de venituri suplimentare să nu prejudicieze actul medical”, arată şeful statului.

În opinia sa, din perspectiva asigurării integrităţii activităţii în serviciul public de sănătate, dispoziţiile art. 193 alin. (7) lit. d2) din legea aflată la promulgare ar trebui coroborate şi cu prevederile art. 814 din Legea nr. 95/2006, care prevăd că producătorii, deţinătorii de autorizaţii de punere pe piaţă sau reprezentanţii acestora în România şi distribuitorii angro şi en detail de medicamente, dispozitive medicale şi materiale sanitare au obligaţia să declare Ministerului Sănătăţii şi ANMDM, după caz, orice fel de plată, sponsorizare, precum şi orice fel de avantaj, acordat direct sau indirect, medicilor, asistenţilor medicali, persoanelor cu funcţii de conducere şi control la nivelul unităţilor sanitare, organizaţiilor profesionale din domeniul medical, organizaţiilor de pacienţi şi oricărui alt tip de organizaţii care desfăşoară activităţi în domeniul sănătăţii.

Klaus Iohannis subliniază că, altfel, s-ar putea ca aceste entităţi să utilizeze posibilitatea de a închiria spaţii aflate în administrarea unităţilor sanitare pentru diverse seminarii, congrese sau simpozioane cu profil medical pentru a evita obligaţia de a declara plăţile, sponsorizările sau avantajele. Totodată, această sursă de venituri suplimentare stabilită pentru spitalele publice ar trebui supusă aceleiaşi condiţii, de neafectare a bunei organizări şi desfăşurări a activităţii medicale, precum şi a celei didactice din spitalele clinice universitare.

Preşedintele mai arată, în cerere, că, potrivit art. I pct. 15 şi pct. 16 - art. 391 din Legea nr. 95/2006 - medicii se pensionează la vârsta de 67 de ani, indiferent de sex.

”Apreciem că această prevedere este de natură a genera cel puţin o discriminare între medicii universitari şi neuniversitari. Astfel, în unităţile de învăţământ, respectiv în universităţile de medicină şi farmacie, vârsta de pensionare este de 65 de ani, iar cadrele didactice au integrare clinică în spitale ca şi consecinţă a poziţiei didactice, iar nu prin concurs. În aceste condiţii, pentru un cadru didactic pensionat la 65 de ani ce va dori să profeseze ca medic până la 67 de ani nu este asigurat cadrul legal pentru continuarea activităţii”, explică şeful statului.

El menţionează că, prin modificarea introdusă la alin. (7) al art. 391, se prevede că medicii care au împlinit vârsta de 65 de ani nu pot deţine funcţii de conducere în cadrul Ministerului Sănătăţii, al ministerelor şi instituţiilor centrale cu reţea sanitară proprie, al autorităţilor de sănătate publică, al CNAS, al caselor judeţene de asigurări de sănătate şi a municipiului Bucureşti, precum şi în cadrul spitalelor publice şi al oricărei alte unităţi sanitare publice. Deşi această interdicţie există şi în prezent, prin raportare însă la împlinirea actualei vârste de pensionare, respectiv de 65 de ani, preşedintele spune că, prin legea transmisă la promulgare, modificarea de la alin. (7) nu se mai corelează cu cea de la alin. (1) al art. 391.

De altfel, intervenţia legislativă – care a fost corelată cu prevederile art. 185 alin. (13) - nu se corelează cu dispoziţiile alin. (14) al art. 185 din Legea nr. 95/2006, ce prevăd că, în unităţile sanitare publice, profesorii universitari, medicii membri titulari şi membri corespondenţi ai Academiei de Ştiinţe Medicale şi ai Academiei Române, medicii primari doctori în ştiinţe medicale pot ocupa funcţii de şef de secţie până la vârsta de 70 de ani, cu aprobarea managerului şi cu avizul consiliului de administraţie al spitalului. ”Astfel, şi această normă este discriminatorie, pe de o parte între secţiile clinice şi cele neclinice, iar pe de altă parte în cadrul secţiilor neclinice, între medicii care nu sunt cadre didactice, dar care deţin vreuna dintre celelalte calităţi enumerate la alin. (14) al art. 185”, se arată în cerere.

Preşedintele mai precizează că, potrivit art. I pct. 23 din legea transmisă la promulgare - art. 693 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 - Şcoala Naţională de Management şi Perfecţionare în Domeniul Sanitar Bucureşti (SNSPMPDSB) va funcţiona ca instituţie sanitară fără paturi, de drept public, cu personalitate juridică română, finanţată integral din venituri proprii, în coordonarea Ministerului Sănătăţii, iar coordonarea academică se va stabili prin hotărâre a Guvernului.

Conform art. 693 alin. (2) – (4) din Legea nr. 95/2006, această instituţie desfăşoară cursuri de atestat, cursuri de scurtă durată şi alte tipuri de cursuri specifice în domeniul managementului sanitar, organizează şi desfăşoară cursuri universitare de masterat, asigură formarea şi perfecţionarea funcţionarilor publici din sistemul sanitar şi al asigurărilor de sănătate.

”Având în vedere competenţa stabilită prin lege, apreciem că norma este neclară sub aspectul introducerii precizării că SNSPMPDSB reprezintă o instituţie sanitară fără paturi, când, de fapt, nu este altceva decât o persoană juridică de drept public cu anumite atribuţii în domeniul educaţiei şi cercetării în domeniul sanitar”, subliniază şeful statului. 

În mod similar, la art. I pct. 26 din legea aflată la promulgare - art. 6991 din Legea nr. 96/2006 - Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale (ANMDM) din organ de specialitate al administraţiei publice centrale devine instituţie sanitară fără paturi, de drept public cu personalitate juridică din subordinea Ministerului Sănătăţii, înfiinţată potrivit legii. ANMDM se finanţează din venituri extrabugetare şi din subvenţii de la bugetul de stat. Potrivit art. I pct. 27 din legea aflată la promulgare, în realizarea scopului pentru care a fost înfiinţată, ANMDM autorizează şi controlează studiile clinice pentru verificarea conformităţii cu bunele practici în efectuarea studiilor clinice în domeniul medicamentelor de uz uman cu sau fără beneficiu terapeutic, precum şi locul de desfăşurare al acestora.

Klaus Iohannis menţionează că, având în vedere competenţa stabilită prin lege, nu este clară raţiunea calificării atât a SNSPMPDSB, cât şi a ANMDM drept instituţii sanitare fără paturi, cu atât mai mult cu cât această noţiune - instituţie sanitară fără paturi, de drept public - nu este definită şi nici corelată cu legislaţia în vigoare.

La art. I pct. 24 din legea aflată la promulgare - art. 693 alin. (13) teza a I-a din Legea nr. 95/2006 - se prevede că personalul SNSPMSPDSB este constituit din personal contractual, iar numărul de posturi se stabileşte prin hotărâre a Guvernului.

”Considerăm că această dispoziţie este neclară şi imprecisă, întrucât nu se coroborează cu dispoziţiile art. 694 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, conform cărora numărul de posturi ale SNSPMPDSB se va stabili cu aprobarea Ministerului Educaţiei. Altfel spus, faţă de noua reglementare de la art. 693 alin. (13) nu este clar dacă numărul de posturi, în funcţie de necesităţi, se va mai stabili sau nu în continuare cu aprobarea Ministerului Educaţiei Naţionale”, menţionează documentul.

”De asemenea, prevederea nou introdusă la alin. (13) teza a II-a, conform căreia statul de funcţii, condiţiile de încadrare pe posturi, de promovare în grad, de salarizare şi de stimulare se stabilesc prin hotărârea Consiliului de administraţie nu este clară, precisă şi previzibilă, iar aplicarea acesteia permite arbitrariul, întrucât însuşi consiliul de administraţie este cel care stabileşte regulile esenţiale ale raportului de muncă între personalul contractual şi instituţia de drept public. Norma juridică trebuie să reglementeze în mod unitar, uniform, să stabilească cerinţe minimale aplicabile tuturor destinatarilor săi; or, în cazul de faţă, legea imprimă un caracter relativ normelor juridice deoarece lasă la latitudinea unei structuri administrative a instituţiei de drept public stabilirea unor elemente esenţiale ale raportului de serviciu al personalului contractual şi, implicit, ale statutului acestuia”, mai arată preşedintele.

În opinia sa, şi prevederea art. 693 alin. (13) teza a III-a din Legea nr. 95/2006 - conform căreia salarizarea personalului SNSPMPDSB se stabileşte la nivelul de salarizare maxim aflat în plată aferent funcţiilor din cadrul celorlalte unităţi finanţate integral din venituri proprii aflate în subordinea, sub autoritatea sau în coordonarea Ministerului Sănătăţii - este ”lipsită de claritate, precizie şi predictibilitate”. ”Astfel, nu este clar dacă se vor identifica cele mai bine plătite funcţii din cadrul tuturor celorlalte unităţi finanţate integral din venituri proprii aflate în subordinea, sub autoritatea sau în coordonarea Ministerului Sănătăţii, aspect care ar crea şi premisele unei discriminări, sau se va identifica o singură unitate dintre cele de mai sus, urmând ca asimilarea salariului să se facă prin raportare la funcţiile normate în cadrul respectivei entităţi”, se precizează în cerere.

La art. I pct. 25 din legea aflată la promulgare - pct. 17 al art. 699 din Legea nr. 95/2006 – se modifică definiţia distribuţiei angro a medicamentelor.

Klaus Iohannis menţionează că actualele prevederi ale Legii nr. 95/2006, ce definesc distribuţia angro a medicamentelor, corespund dispoziţiilor art. 1 pct. 17 din Directiva 2001/83 de instituire a unui cod comunitar cu privire la medicamentele de uz uman, care include în sfera distribuţiei angro a medicamentelor: toate activităţile de procurare, deţinere, furnizare sau export de medicamente, cu excepţia activităţii de eliberare a acestora către populaţie. Aceste activităţi se efectuează de către producători sau depozitarii acestora, importatori, alţi distribuitori angro sau de către farmacişti şi persoanele autorizate sau care au dreptul să elibereze medicamente către populaţia din statele membre în cauză.

Prin modificarea pct. 17 al art. 699 din legea transmisă la promulgare, sintagma „farmaciştii" este înlocuită cu sintagma „unităţi farmaceutice în situaţiile de excepţie prevăzute de art. 2 alin. (7) din Legea nr. 266/2008”.

”Menţionăm că potrivit art. 2 alin. (7) din Legea farmaciei nr. 266/2008, vânzarea şi eliberarea medicamentelor se fac numai cu amănuntul, cu excepţia medicamentelor eliberate prin farmaciile cu circuit închis, a medicamentelor care, potrivit reglementărilor legale, sunt destinate truselor de urgenţă, precum şi a medicamentelor destinate unei unităţi medicale autorizate. Potrivit aceloraşi dispoziţii, excepţie fac farmaciile şi oficinele locale de distribuţie din sistemul penitenciar unde, conform reglementărilor interne, se realizează eliberarea medicamentelor, produselor parafarmaceutice, consumabilelor şi a altor produse destinate asigurării asistenţei medicale pentru deţinuţi, conform legislaţiei execuţional penale. Aşadar, coroborând dispoziţiile nou introduse cu cele din Legea farmaciei nr. 266/2008, unităţile farmaceutice vor putea desfăşura distribuţie angro de medicamente numai în situaţia de excepţie a medicamentelor eliberate prin farmaciile cu circuit închis, a medicamentelor care, potrivit reglementărilor legale, sunt destinate truselor de urgenţă, precum şi a medicamentelor destinate unei unităţi medicale autorizate. De altfel, prin modificarea definiţiei distribuţiei angro a medicamentelor referirea la alte persoane juridice îndreptăţite să furnizeze medicamente către public în România, în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare, este neclară atât în raport cu categoria alţi distribuitori angro, cât şi în raport cu categoria unităţi farmaceutice în situaţiile de excepţie prevăzute de art. 2 alin. (7) din Legea nr. 266/2008”, se mai arată în document.

În consecinţă, preşedintele apreciază că reglementarea propusă la pct. 17 al art. 699 din Legea nr. 95/2006 ar trebui reexaminată de către Parlament sub aspectul corelării normelor aplicabile.

Iohannis semnalează, de asemenea, că intervenţiile legislative de la art. I pct. 34 şi art. I pct. 42 nu sunt corelate. Astfel, completarea de la pct. 34 vizează instituirea unei excepţii privind posibilitatea Ministerului Sănătăţii de a stabili direct, cu caracter temporar, măsuri mai restrictive privind distribuţia acestora în afara teritoriului României (art. 804), fără a mai propune Guvernului acest lucru (în conformitate cu forma actuală a art. 889). Însă, la art. 1 pct. 42 se modifică tocmai art. 889, care nu mai conţine referire la Guvern, atribuţia fiind stabilită numai în sarcina Ministerului Sănătăţii. În acest fel, sintagma „prin excepţie de la dispoziţiile art. 889" din cuprinsul alin. (21) al art. 804 - art. I pct. 34 al legii transmise la promulgare este neclară şi trebuie reanalizată, susţine preşedintele.

Klaus Iohannis crede că se impune şi corectarea titlul actului normativ, pentru că, din analiza conţinutului normativ al legii transmise la promulgare, se poate constata că, în fapt, aceasta modifică un singur act normativ, respectiv Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii. 

Preşedintele atrage atenţia şi asupra faptul că intervenţiile legislative de la art. I pct. 15 şi pct. 16 pot fi calificate drept derogări de la regimul general privind raporturile de muncă, reglementate prin lege specială. Or, conform jurisprudenţei Curţii Constituţionale în materie, „printr-o lege ordinară se pot modifica dispoziţii dintr-o lege organică, dacă acestea nu conţin norme de natura legii organice, întrucât se referă la aspecte care nu sunt în directă legătură cu domeniul de reglementare al legii organice. In consecinţă, criteriul material este cel definitoriu pentru a analiza apartenenţa sau nu a unei reglementări la categoria legilor ordinare sau organice" (Decizia Curţii Constituţionale nr. 786/2009 referitoare la respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii de aprobare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2009 cu privire la rectificarea bugetară pe anul 2009 şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 400 din 12 iunie 2009). Dacă legea reglementează într-un domeniu care, prin excelenţă, aparţine legii organice, atunci aceasta trebuie să se supună dispoziţiilor art. 76 alin. (1) din Constituţie chiar dacă este o lege cu caracter derogatoriu sau special în raport de dispoziţiile din legea organică modificată (Decizia Curţii Constituţionale nr. 442/2015 referitoare la admiterea obiecţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii pentru modificarea Legii serviciilor comunitare de utilităţi publice nr. 51/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 526 din 15 iulie 2015).

”Astfel, prin raportare la art. 73 alin. (3) lit. p) şi art. 76 alin. (1 ) din Constituţie, de vreme ce legea aflată la promulgare stabileşte reguli derogatorii de la regimul general privind raporturile de muncă, considerăm că ea trebuia adoptată ca lege organică”, se arată în document.

”De principiu, considerentele de mai sus s-ar putea aplica mutatis mutandis şi cu privire la dispoziţiile din legea aflată la promulgare ce stabilesc incompatibilităţi pentru medicii care deţin funcţii de conducere în cadrul Ministerului Sănătăţii, respectiv în cadrul ministerelor şi instituţiilor cu reţea sanitară proprie, al structurilor deconcentrate ale acestuia ori în cadrul CNAS, al caselor judeţene de asigurări de sănătate, al patronatelor şi sindicatelor şi orice fel de funcţii de demnitate publică sau de conducere în instituţii sanitare. Aceste dispoziţii vizează statutul funcţionarilor publici de conducere din cadrul unor autorităţi şi instituţii ale statului (în cazul de faţă care sunt şi medici), motiv pentru care legea care le prevede ar trebui să aibă caracter organic”, se preciează în finalul documentului.