Istorii şi isterii electorale

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Ne amintim cu toţii foarte bine că, în preziua începerii campaniei electorale pentru alegerile locale, preşedintele Klaus Iohannis a simţit nevoia să se adreseze ţării. A făcut-o cerându-ne atenţie şi implicare, discernământ şi maturitate. Şi, desigur, rugându-ne să nu uităm – puşchia pe limbă nu trandafirii, ci a ne exercita dreptul de vot.

Era aproape ceea ce trebuia să facă dl. Iohannis. Numai că domnia-sa, altminteri neamţ cumpătat mai degrabă la vorbă decât la port - şi nu am în vedere când scriu aceasta faptul că dl. preşedinte merge şi stă cam multişor şi cam ca omul fără treburi presante oriunde-l poartă soţia, doamna Carmen - a sărit şi calul şi peste Constituţie recomandându-ne să fim atenţi că sunt partide ce s-au reformat în vreme ce altele nu au făcut-o, aşa cum au făgăduit că o vor face îndată după tragedia de la Colectiv. Partidul reformat despre care vorbea întâiul om în Stat fiind - cum lesne puteam să înţelegem, deşi domnia-sa a avut totuşi grijă să nu rostească nume - marele, reunificatul PNL.

Am putut constata cum a făcut-o la nici o săptămână de la începerea campaniei electorale. Exact în ziua în care dl. Răzvan Sava, candidat la primăria sectorului 4 al Capitalei, altminteri chiar sectorul în perimetrul căruia a funcţionat clubul ucigaş, a fost asigurat şi chiar s-a bucurat că o primeşte, oferta de sprijin electoral a unui om cu greutate. Venită, nici mai mult, nici mai puţin, decât din partea d-lui Cristian Popescu -Piedone. Nimeni altul decât cel ce, aflându-se la cârma respectivului sector, loc unde ar fi vrut să şi revină prin alegeri dacă autoritatea electorală nu i-ar fi respins candidatura, a închis ochii, a favorizat, încurajat şi tolerat, justiţia urmând să stabilească de ce şi pentru ce şi pentru cât, un infinit şir de nereguli ce s-au decontat tragic în moartea a 64 de tineri şi în rănirea, mutilarea fizică şi sufletească a multor altora.

Cum vorbăreaţa co-preşedintă a PNL este pentru moment, din motive cum nu se poate mai fericite, în imposibilitatea de a ieşi în spaţiul public spre a ne livra cuvinte goale în care o ştim demult expertă, cum dl. Vasile Blaga nu prea se bagă atunci când nu e vorba despre candidaţi ce provin dinspre facţiunea pedelistă, misiunea de a da explicaţii şi de a ne spune cum se „pupă” bucuria domnului Sava cu decalogul de integritate al partidului a revenit activiştilor de rangul al doilea al acestuia. Care şi-au dus la îndeplinire sarcina într-un chip ce m-a făcut să dobândesc reconfirmarea faptului că sunt momente în viaţă când o tăcere îndelungată e cum nu se poate mai inteligentă decât un şir  de vorbe goale care ieşite din gura liberală nici măcar din coadă n-au sunat.

A răsunat, în schimb, în această primă săptămână de campanie altminteri fără prea mult istoric vestea şi comică, şi tristă, şi caraghioasă ce ne informa că d-na Gabriela Vrânceanu-Firea, prin voia Domnului devenită de câţiva ani încoace şi Pandele, s-a supărat atât de tare pe soţul proprietate personală Florentin, bărbatul falnic ce candidează ca independent la primăria din Voluntari,  încât l-a dat afară din partid. Din PSD-ul a cărui organizaţie judeţeană Ilfov o conduce bătăioasa doamnă. Dovedindu-ne astfel că, atunci când vine vorba despre principialitate şi muncă de partid, n- are mamă, n-are tată  şi nici măcar bărbat nu are.

Gestul categoric al doamnei Firea nu e, de fapt, prea mare sacrificiu personal atunci când te gândeşti că în Rusia din vremea Marii Terori nacealnici cu munci de răspundere încercau să îşi salveze slujba iar mai apoi chiar viaţa dându-şi afară din PCUS soţiile ori votând, încuviinţând şi aplaudând trimiterea lor în Gulag. Ori că arhivele diverselor servicii secrete din ţările est-europene foste comuniste, odată desecretizate, ne-au furnizat numeroase exemple de soţi ce îşi turnau soţiile şi de soţii ce îşi pârau bărbaţii.

Nu am nici o îndoială că la puţine zile după data de 5 iunie, atunci când dl. Pandele va fi redevenit primar al comunei Voluntar, iar doamna Firea primarul general al Capitalei, soţia îşi va reprimi bărbatul în partid. Aşa cum a făcut-o pe vremuri fostul PDL redându-i carnetul fiicei Elena a preşedintelui de atunci Traian Băsescu. Ajunsă europarlamentar prin forţe proprii şi cu bani pentru a căror deturnare plăteşte azi cu zile amare de închisoare Monica Iacob-Ridzi.

Televiziunea publică blagoslovită cu o preşedintă despre a cărei legală sau nelegală desemnare se va pronunţa curând Curtea Constituţională o face iarăşi lată dorind a fi băgată în seamă încă din prima săptămână de campanie. Are audienţe aproape de zero seară de seară, încăpăţânându-se să difuzeze pe canalul principal false şi fade dezbateri electorale. Care şi dacă ar fi un pic mai animate tot nu ar putea să intereseze decât spaţiul unei comunităţi locale. Numai Dumnezeu şi Irina Radu ştiind de ce o face. Spun asta, deşi mă îndoiesc că între cei doi ar fi o legătură cât de mică.

O face, uitând că are la dispoziţie pentru aceasta nu doar studiourile locale destul de numeroase, ci şi TVR 3, canalul colector al producţiilor acestora. Drept pentru care poate că n-ar fi rău să facem un apel de pe urma căruia cei ce au hotărât năzbâtia de pomenită mai sus să primească din partea unor farmacii binevoitoare provizii consistente de glutacid şi lecitină. Doar după ce concentraţia de substanţă activă din respectivele hapuri a fost cu grijă controlată.

Dacă e adevărat ceea ce susţine Dragoş Pătraru, şi anume că emisiunea  Starea naţiei i-a fost mutată prin sms  cu 30 de minute mai târziu din ordin politic spre a se face loc acestei inepţii, chiar dacă mie personal nu îmi place deloc emisiunea lui- fapt pe care l-am mărturisit în scris- atunci chiar nu mai cred că TVR ar mai avea vreodată, pe lumea aceasta vreo şansă de salvare. Cu sau fără Irina Radu la conducere.

             

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite