Jocul pe cartea lui Iohannis

Cineva m-a provocat să-mi spun părerea asupra gestului lui Iohannis. Am ezitat să comentez până acum, aşteptând ca gestul său să se concretizeze, să prindă contur. Cum lucrurile trenează, ba iau o turnură problematică, m-am decis să răspund interlocutorului, dată fiind anvergura disputei în problemă.

La o conferinţă de presă cu circa o lună în urmă, d-l Iohannis a spus că este exclusă abandonarea primăriei Sibiului pentru un post de ministru. S-ar părea, la prima vedere, că asocierea cu o posibilă funcţie de vicepremier, i-a deturnat hotărârea. D-sa ne-a lăsat să înţelegem că a fost determinat de încrederea că poate contribui la întronarea în ţară a unui climat de ordine şi legalitate cum şi că poate aduce un serviciu politic partidului liberal.

Este aproape sigur că s-a consultat temeinic cu colaboratorii în cadrul FDGR (Forumului Democrat al Germanilor din România) unde s-o fi ajuns la concluzia că pasul poate semnifica o fortificare a poziţiei FDGR în registrul politic cum şi a etniei germane în societatea românească. Nu este exclus, date fiind legăturile etniei cu Germania, să fi obţinut şi dintr-acolo o încurajare. Decât că, precum se vede, socoteala de acasă nu se potriveşte (întotdeauna) cu cea din târg. În pofida asigurărilor PNL („voi fi vicepremier“), disputa pe marginea numirii sale tinde să arunce alianţa USL în haos dacă nu chiar s-o pulverizeze. Ea, această dispută, s-a soldat deja cu un rezultat palpabil anume, totala izolare a PNL în cadrul USL, tensionarea paroxistică a relaţiilor interpersonale între conducătorii ei până la punctul în care chiar continuată pe mai departe, alianţa ar lăsa serioase îndoieli în privinţa eficienţei guvernării. PSD şi-a sporit efectivul parlamentar până la punctul capacităţii de a guverna şi fără liberali. Acestora li se arată nonşalant pisica prin structurarea acestei USD, prin aluzia subtilă a lui Oprescu la prezidenţiale precum şi lansând proiectul impozitării progresive. Toate acestea, pe lângă ţintă electorală, servesc şi ca răspuns la tentativa liberalilor de a-şi întări poziţia prin aducerea în prima linie executivă a imaginii lui Iohannis.

Fără să se spună lucrurilor pe nume, opoziţia subterană la accederea lui Iohannis în executiv pare să aibă numeroşi prozeliţi în rândurile puternicei baroniade. Nu că liberalii ar fi uşă de biserică, dar declaraţia prematură a lui Iohannis că va fi omul legii, le creează păturilor baroniale insomnii. Ei ştiu că omu-i neamţ. Mai ştiu că spre deosebire de trecut, puternicul minister de interne ar avea de partea sa principalele pârghii ale magistraturii – parchetul, justiţia, CCR – cu posibile efecte notabile în combaterea fărădelegii. Reacţia poate fi devastatoare în plan politic de vreme ce interesele acestora pot fi ameninţător puse în primejdie.

Apoi, dacă încercarea se va dovedi şi Iohannis va deveni vicepremier în formulă liberală, va fi confruntat, spre deosebire de experienţa de până acum, cu o realitate încă necunoscută domniei sale pe propria-i piele anume, murdăria fără seamăn a politicii româneşti la vârf. Ea dispune de extraordinarele resorturi ale discreditării de care, la rigoare, nu va fi scutit şi cărora, precum se ştie, nu le rezistă nici cele mai puternice şi neprihănite suflete. Ce ţi-e cu micile înţepături încasate ca primar? Abia atunci va realiza că una e să faci politică pe malurile Cibinului şi cu totul alta pe malurile Dâmboviţei.