Politică

articolul anterior articolul urmator

La ce bun... valorile?

7
11 Jan 2019 11:11:07
Sanda Vişan
Donald Tusk FOTO EPA
Donald Tusk FOTO EPA

Aseară s-a desfăşurat ceremonia de deschidere a Preşedinţiei române a Consiliului Uniunii Europene, cu discursurile gazdelor şi ale invitaţilor de rang înalt, în fastuoasa sală a Ateneului Român, şi cu scandările împotriva deturnării României de la destinul său european, ale câtorva sute de manifestanţi care au înfruntat în stradă, frigul şi ninsoarea.

Consistenţa ideilor transmise cu eleganţă de oaspeţii europeni a fost indubitabilă, cei trei lideri, Antonio Tajani, preşedintele Parlamentului European, Donald Tusk, preşedintele Consiliului European, şi Jean-Claude Juncker, preşedintele Comisiei Europene, subliniind susţinerea unui parcurs european al ţării noastre şi exprimând încrederea că în cele şase luni ale preşedinţiei rotative ne vom dovedi apărătorii valorilor democratice, pe care este clădit selectul club în care am fost acceptaţi în 2007.

Dar vedeta necontestată a acestui eveniment de reprezentare politică la vârf a fost polonezul Donald Tusk. În primul rând, a ţinut un discurs integral în limba română (şi nu, soţia lui nu e româncǎ!), cucerindu-i astfel pe români, majoritari în sală, în condiţiile în care serviciile de traducere au fost aproximative (ca şi protocolul, de altfel).

Dar surprizele oferite de acest lider european, reputat a fi intransigent (n-avem decât să ne gândim la negocierile pentru Brexit!) nu s-au oprit la această reverenţă implicită, făcută gazdelor, prin utilizarea limbii lor materne, ci a amplificat efectul de ataşament al publicului la vorbitor, prin conţinutul personal, cu tentă afectivă, al discursului.

Cu o impecabilă tehnică de discurs public, Tusk (sau poate echipa de speech writeri) a aplicat, într-un fel, metoda pe care americanii o numesc „carrot and stick“, aceea prin care recurgi la o combinaţie de recompensă şi pedeapsă, pentru a-l convinge pe subiect să adopte o bună conduită.

Tusk s-a declarat mândru că va conduce afacerile europene, alături de lideri români, convins fiind că aceştia vor fi plini de energie, ca muzica lui Enescu şi că, alături de creativa naţiune română, vor interpreta o Rapsodie română, pentru apărarea intereselor Europei. Producând satisfacţie publicului, când a arătat că ştie şi proverbe româneşti, cum e „omul sfinţeşte locul“, Tusk a amintit imediat standardul pe care liderii români nu-l vor putea evita: respectarea regulilor.

Tusk a convocat apoi şi geniul poeţilor români, în acest ritual de trecere a pragului, de creştere, destinat liderilor români: cu fiorul versurilor lui Nichita Stănescu (pe care sigur nu îl are pe noptieră!), el a pronunţat cea mai drastică atenţionare (semn că ştie bine că România este la marginea prăpastiei):

„Depinde numai de dumneavoastră dacă politica românească va fi pentru Europa un exemplu bun sau un avertisment sever.“

Un alt inel de logodnă cu publicul larg a fost plasat prin amintirea legăturilor familiei sale cu maşinile Dacia, marca de succes a României pre şi post-’89, motiv de mândrie al oricărui român. Ca şi cu sportivii de top ai ţării. Dar, poate că nu puţini au fost cei din sală care s-or fi mirat la auzul numelor unor scriitori români, cu carieră europeană: Eliade, Cioran, Tzara, Ionesco. De ce mai avea nevoie şi de ei în discurs? Odată, pentru că ei aparţin moştenirii culturale şi valorilor pe care Uniunea Europeană le susţine şi le apără, în faţa puterii altor pieţe culturale. Apoi, pentru că publicul pe care îl ţinteşte discursul este unul cât mai divers, fiindcă Tusk ştie că, fără intelectuali implicaţi activ în viaţa socială, societăţile îşi pierd criteriile şi se degradează.

De unde ştie? Din propria sa viaţă de disident hărţuit de regim. Student la istorie în Gdansk, în 1976, la 20 de ani se implică în activităţile subversive îndreptate împotriva comuniştilor, susţinând mişcarea Solidarność. Va face închisoare, dupǎ care guvernul Jaruzelski nu i-a permis sǎ lucreze decât ca muncitor la înǎlţimi riscante (aşa cǎ nimeni nu se mai poate uita la el de sus!). Va fonda o revistǎ lunarǎ ilegalǎ şi un grup de reflecţie, susţinând liberalismul economic şi democraţia. După căderea Cortinei de Fier, „Liberalii din Gdansk“ devin partid proeuropean. În 1990, Tusk, liderul partidului, intră în parlament, publică câteva cărţi de succes despre istoria Gdanskului. În 2007 câştigă alegerile cu un nou partid de centru şi devine premierul Poloniei, câştigând două mandate, în care economia a crescut, chiar şi în perioada crizei (cu 20%).

Cel care este preşedintele Consiliului Europei din 2014 nu este, aşadar, un om fără trecut, cocoţat pe un scaun, peste noapte: este un intelectual care cunoaşte toate arcanele sistemelor economice şi politice, naţionale şi comunitare şi e puţin probabil că îl poate deturna cineva sau ceva, de la obiectivele şi idealurile sale.

Iar dacă la Bucureşti a desfăşurat un scurt, dar eficient ceremonial de vrăjire a publicului, aceasta nu a însemnat că în discursul său nu s-au simţit şi morcovul, şi biciul. Şi tocmai pentru că ştie că lucrurile sunt pe muchie de cuţit în ţara gazdă, el şi-a uimit o ultimă dată auditorii, amintind de performanţa uluitoare a portarului Helmuth Duckadam care, la Cupa campionilor europeni din 1986, a reuşit imposibilul: să apere patru penalty-uri la rând.

„Şi aş vrea să fac un apel la toţi românii, să apere, în România şi în Europa, fundamentele civilizaţiei noastre politice: libertatea, integritatea, respectarea adevărului în viaţa publică, statul de drept şi constituţia.“

Iar cei cărora li se adresa erau în stradă, în faţa Ateneului Român, bine păziţi de jandarmi şi acoperiţi de nea. Dar Donald Tusk ştie bine cum e când te ţin la colţ forţele de ordine. Şi, chiar dacă nu i-a întâlnit direct, el le-a vorbit lor, ştiind că le va trebui curajul nebun al lui Duckadam de a înfrunta imposibilul, pentru a apăra Europa din noi. Şi ei l-au auzit.

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

7 Comentarii

marius cristian
11.01.2019, 11:32:14

corect , cei trei crai de la apus - Tusk , Tajani si Juncker - chiar s-au adresat celor cativa (nu cateva sute) de retarzi #rezist si #boicot care latrau de zor in strada ... la urma urmei sunt ejusdem farinae , cetateni europeni fara vreo umbra de apartenenta nationala , fara Dumnezeu , niste creiere spalate de progresism si globalism.

-6 (6 voturi)
Rrdde
11.01.2019, 14:10:11

va invidiez, domnule Marius Cristian, pentru usurinta cu gare ganditi si caracterizati in spirit de luptator toate aspectele vietii sociale si politice din Romania. nu stiu unde ati studiat si ce, insa mi-as fi dorit sa am existenta Dvs. : totul clar, usor de spus, in putine cuvinte si foarte comune (crai, latrat, samd). Dvs. il depasiti si pe domnul Noica, se vede clasa de filozof analist in cuvintele Dvs. Degeaba ma chinui cu mintea ma greoaie, sa aleg graul de neghina (vedeti, folosesc si eu cuvinte simple, deci invat de la Dvs…) sa ma feresc de influente nefaste, sa traiesc in incertitudinea ca nu stiu adevarul; solutia este la Dvs. : simplu, agresiv, in cuvinte primare, condimentat cu expresii din alte limbi si semne de pe mobil. Ferice de tara care da astfel de ganditori ! Cat despre "apartenenta nationala" in acest moment nu vad apartinand de natiune decat prostie, servitudine si lasitate. O mai fi si altceva dedesubt, insa ce e deasupra astupa….. Sa fiti sanatos la Dvs. in tara va urez (sincer)!

+5 (5 voturi)
Stancu Dan
11.01.2019, 14:18:08

Lol. Pai progresismu' si pesedismu' au elemente comune. Grija pentru drepturile interlopilor, asistatilor, putorilor, atarnatorilor. Si desconsiderarea alora care muncesc si produc, astia fiind "obligati" sa taca si sa produca pentru protejatii progresisti/pesedisti. Deci fa bine si lasa lozincile. Miscarea #rezist a avut ca scop in primu' rand impiedicarea modificarii legislatiei care urma sa curete cazierele infractorilor si sa le dea liber la comiterea de noi infractiuni. Iar in al doilea rand miscarea #rezist a urmarit eliminarea incompetentilor si neavenitilor din sistemu' legislativ si administrativ-executitiv. Doar un pesedist poate afirma ca oamenii nu-si pot dori din proprie initiativa legalitate si eficienta REALE, nu caricaturile sinistre impuse de pesedeu.

+2 (2 voturi)
John Ransom
11.01.2019, 20:00:18

La tot pasul se poate observa ca, mai devreme sau mai tarziu, nestiinta este subiectul adus in discutie, cu usurinta folosita in scopul "combaterii" in general, astfel ca n-ar fi justificata, pentru inca o data, 'simplitatea' si 'agresivitatea' alegerii, prin combatere :) Totusi, cu oarece admiratie in fața dorinței exprimate, imi permit sa exprim, la randul meu, urmatoarele clarificari ale diverselor opinii. Pentru aceasta, este necesara o delimitare clara intre semnificatia componentei private si semnificatia componentei publice a mintii umane. Componenta privata, pe langa orice alt comportament in orice mediu in care recunoasterea Reala este aceea de a fi Singur, include si gandul pe care orice persoana il poate exprima Liber in propria-i singuratate la fel de bine cum il poate exprima in orice mediu virtual (carti, online etc). Deoarece Libertatea este asociata mediului real care primeaza oricărui mediu virtual care, la randul sau, poate fi adus cel mult la mediul creat din gandul singuratatii oricarei minti umane. Astfel se justifica si gandul "dezacordului", ori "combaterii", tot prin Libertatea care ofera protectie mediului real al mintii care „combate” în mediul sau virtual. Mediul virtual, continuu activ in mintea umana chiar si prin visele nocturne, este si va ramane un mediu al individualismului, singuratatii in general. Aici, orice tip de comentariu liber (deci nesupus niciunui „interes”) exprima gandul care poate fi, la fel de liber, „combatut” ori „sustinut”, fără a se putea face o disociere clara de modelul primului comentariu. Căci, doar prin existenta Libertatii oricarui gand se poate justifica constientizarea Principiilor. Componenta publica a mintii umane, este componenta care exprima recunoasterea obligatiilor cauzate de efectuarea oricarui schimb, fiind desavarsit doar in mediul real prin dobandirea ori folosirea unor avantaje. Si doar in acest „spatiu” real-comportamental, moralitatea poate fi pusa la indoiala. Astfel definind intentia (prin interes) de evitare ori de diversificare a intelegerii principiale, fapt care poate afecta insasi intelegerea mediului real. Deseori, intentia reala manifestata prin evitarea ori deformarea semnificatiei „iubirii”. Caci, doar prin ea se poate desavarsi echilibrul moralitatii, in mediul real. In acest caz, cateva elemente vor ramane importante, avand prioritate maxima a Libertatii pentru „combaterea” evidentei lipse a moralitatii din mediul real: componenta privata a mintii umane, implicarea din mediul real a pesonalitatilor de o distinsa moralitate (chiar prin uz de „intentie”, in acest caz), implicarea in mediul real a umorului, a criticii umoristice gandita, dar nu cu ura unui interes in sine, ci din „iubire” pentru toti. Căci Principiile sunt parte din mediul real al existentei, in general.

Marin Radulescu
11.01.2019, 12:24:55

Ladima Această postare abjectă nu trebuia aprobată, căci este un mix conţinutistic legionaro-comunist!

-1 (1 vot)

Vezi toate comentariile (7)