La Metrou de Ziua Internaţională a Muncii

FSD organizează, de 1 mai, o dezbatere inedită despre „Noile revendicări sociale ale salariaţilor”

„Metrou, muncă şi somn!” „Metrou, muncă şi somn!” „Metrou, muncă şi somn!” – Acesta era strigătul de nemulţumire care a scos tinerii şi muncitorii în stradă în Franţa, în mai 1968.

Impulsionaţi de dispariţia lianturilor sociale şi sub presiunea cursei nebune după profit impuse de neo-capitalism, oamenii şi-au manifestat speranţele. 

Opinia noastră, a celor din Fundaţia Stânga Democratică (FSD), este că astăzi ne aflăm într-o situaţie similară în România. Într-o ţară în schimbare, cunoaştem dispariţia valorilor şi principiilor. Asfixiaţi de goana după bani, uităm elementul care caracterizează esenţa unei societăţi – comunitatea. Puţini ştiu, spre exemplu, că ponderea profitului în Produsul Intern Brut a crescut cu aproape 2 puncte procentuale mai mult în ultimii 5 ani decât ponderea remuneraţiei salariaţilor.

Deseori auzim acele fraze comune – „noi nu eram aşa” / „ne-am înrăit” / „nu ne ajută nimeni” – care ilustrează strigătul de ajutor al unei societăţi româneşti obişnuite să îşi salute vecinii, crescute la masa de seară destul de săracă în bucate din familie, pregătite să traverseze oricând cele mai grele provocări în speranţa unui viitor mai bun, care nu pare să vină. Devenim invizibili, rutina şi stresul ne „sorb” energia, speranţa şi, mai rău de atât, spiritul. 

În acest peisaj obscur, 1 Mai - Ziua Internaţională a Muncii (sau mai degrabă a oamenilor care muncesc şi a celor care au murit pentru ca noi să câştigăm respectul pentru munca prestată) devine un simbol lăsat să se prăfuiască.

Noi, cei din Fundaţia Stânga Democratică, nu credem însă că a fost degeaba jertfa oamenilor care în Statele Unite şi în alte părţi ale lumii s-au luptat pe 1 mai 1886 pentru dreptul la viaţă personală, pentru 8 ore de muncă pe zi, pentru câştigarea dreptului ca orice om care trece prin viaţă să aibă şansa şi a altor amintiri decât „metroul”, „munca” şi „somnul”!

Din păcate, în România, acest simbol a luptei sindicale, a gândirii de stânga pro-comunitate, a fost agăţat în cuiul imaginii pseudo-comunismului ceauşist, chiar dacă valorile sale sunt altele.

Pornind de la aceste realităţi, iată că Fundaţia Stânga Democratică iese din bibliotecă pentru a aduce intelectuali, politicieni, sindicalişti, antreprenori şi mai ales oameni simpli în stradă. Noi nu ne dorim să fim stânga-caviar sau intelectuali de catifea, ci promotori ai valorilor umaniste şi comunitare.

Coborâm „la metrou” – staţia Unirii 1 – într-o zi de vineri, într-o zi liberă de 1 mai, alături de cei care însă muncesc (angajaţii de la metrou) deoarece dreptul nostru la viaţa personală trebuie apărat. Nu îi criticăm pe cei care sărbătoresc această zi la Vama Veche sau degustă tradiţionalul mic, pentru că esenţa şi câştigul acestei zile de sărbătoare este tocmai respectul pentru cei care lucrează tot restul anului.

Speranţa noastră, însă, este ca dincolo de aceste noi plăceri ale vieţii, oamenii şi societatea să realizeze că încă suntem departe de a fi rezolvat dreptul la o muncă decentă. În România de azi, neplata orelor suplimentare, surmenajul salariatului, extinderea excesivă a programului de lucru, flexibilizarea contractelor de muncă sau lipsa obişnuinţei revendicărilor sociale în mediul privat, unde nu există forme de sindicalizare, fac parte din viaţa noastră profesională mai mult decât ne putem imagina.

Profilul social şi economic al României, lipsa investiţiilor în resursele umane şi a unei preocupări reale în ceea ce priveşte sănătatea şi securitatea oamenilor care muncesc, toate sunt chestiuni care conduc la idea că normele de muncă din România sunt un hazard menit să ilustreze lipsa de importanţă a angajaţilor.

Spre exemplu, conform unei analize realizate de Blocul Naţional Sindical, 31% dintre salariaţi reclamă munca în căldură excesivă, 20% sunt afectaţi de poluare şi zgomot puternic, 13,5% trebuie să lucreze în poziţii incomode, 12,6% lucrează la temperaturi scăzute, iar 11,4% consideră că lucrează în condiţii neigienice.

Revendicările sociale ale angajaţilor sunt astăzi mai actuale ca oricând, chiar dacă am putea spune că a apărut o nouă generaţie de nevoi. Lupta pentru o viaţă decentă necesită un efort continuu care fără o susţinere permanentă poate conduce societatea către prăpastia inegalităţilor şi cercul vicios al deznădejdii şi nepăsării.

În acest context, noi, cei din Fundaţia Stânga Democratică, ne strigăm cu energie noile revendicări şi speranţe: „Viaţă personală, muncă decentă şi justiţie socială!” - „Viaţă personală, muncă decentă şi justiţie socială!” - „Viaţă personală, muncă decentă şi justiţie socială!”

Îi invităm pe toţi cei interesaţi de noile revendicări sociale ale salariaţilor să le „strige” alături de noi şi să participe la evenimentul organizat de FSD vineri, 1 mai, începând cu ora 10:30, la staţia de Metrou Unirii – linia 1.