Lanţul trofic

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Ca o cocotă bătrână, politica românească devine conştientă că, din cauza vârstei, nu mai are căutare la public. Şi atunci, apelează la trucurile cunoscute, un ruj mai strident, un fard gros care să-i ascundă ridurile, un pic de clarobscur pentru o vreme, cam cât o guvernare tehnocrată, după care să se poate prezenta din nou ca prospătură.

Pe rând, liderii partidelor mari sau ale aşchiilor acestora se perindă în prim-plan asigurându-ne că operaţiunea de restructurare se desfăşoară intens. Un fel de „staţi liniştiţi la locurile voastre” pentru că se schimbă paturile. Recenta declaraţie a doamnei Alina Gorghiu demonstrează aproape didactic că totul se va rezuma la înlocuirea ambalajului mărfii, nu a conţinutului într-unul care să însemne integritate şi competenţă: „Este posibil ca analiza să ne arate că anumite persoane sunt uzate şi nu mai trebuie să fie în prim-planul politicii. Ne va arăta dacă cei care au tăiat salarii şi pensii sau cei care au participat la suspendarea preşedintelui sunt sau nu acceptaţi de electorat.

Pe măsură ce vocea străzii se aude din ce în ce mai stins, măsuri concrete de schimbare a clasei politice cum sunt modificarea legii alegerilor locale cu vot în două tururi sau reducerea numărului de parlamentari la 300 sunt aruncate la coş prin scoatere subită chiar din programul noului guvern. Începe marea mistificare, ediţia a II-a.

La fel ca în 1989, se aşteaptă dezumflarea „revoluţiei” din stradă printr-un acelaşi remake de înlocuire a liderilor compromişi de primă linie, cu cei din eşalonul doi. Diferenţele scenariului sunt minore, în special prin modalitatea prin care acum „expiraţii” sunt aruncaţi peste bord, mai corect spus, traşi peste bord fără voia lor, de activitatea DNA.

Privite din interior, partidele actuale au o organizare de lanţ trofic. La capătul superior sunt răpitorii de vârf, cei care se aruncă asupra prăzii mari lipsite de apărare, banul bugetului public central, o sfâşie şi se îndestulează lacom cu părţile cele mai apetisante. Parte dintre prădătorii vechi au fost deja vânaţi şi băgaţi în cuşcă, cum sunt Năstase, Hrebenciuc sau Fenechiu, iar pe cei noi, Udrea, Oltean sau Şova, îi vezi cum se zbat în prime time să scape din cătarea vânătorului.

Veriga inferioară este reprezentată de hiene, cei care se mulţumesc fie cu resturile de la ospăţul şefilor, fie sfâşie vânatul de dimensiuni mici, bugete locale alocate pentru reparaţia şcolilor, şpăgi la angajare, rude incompetente în funcţii de conducere sau altele asemenea. Ori acum, tocmai această verigă se pregăteşte a fi lustruită şi vândută drept marfă proaspătă. Tocmai pe motivul că nu are sânge pe bot, prezintă marele avantaj că nu a fost în prim-planul opiniei publice sau organelor de cercetare, încât o poţi uşor vinde ca nouă. Din păcate, acest eşalon doi este la fel de periculos acum ca şi atunci, tocmai prin faptul că el nu poate fi anihilat în acest moment de DNA, fie din cazul aglomerării, fie pentru că, într-adevăr, se poate să nu fi furat. Încă. Problema lor este însă că nu au furat, dar nu din motive de conştiinţă, ci doar pentru că nu au fost în poziţia favorabilă să o facă. În schimb, le este foarte foame, după ce ani de stat în preajma prădătorilor, au salivat de poftă, iar sucurile gastrice secretate în exces le provoacă arsuri care se pot calma doar prin îngurgitarea grabnică de ban public.

Toate speranţele oamenilor de bună-credinţă şi care speră la igienizarea spaţiului public sunt îndreptate acum către justiţie, preşedintele Iohannis şi prim-ministrul Cioloş. Justiţia face curăţenie cât poate, este misiunea ultimilor doi ca aceasta să devină ireversibilă. Tot ei sunt responsabili ca restructurarea partidelor să nu se facă de mântuială. Dacă constată că nu pot împiedica acest lucru, trebuie să ofere măcar o alternativă. Altfel, totul este pierdut pentru încă un ciclu electoral.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite