Libertatea individuală pe mapamond

O ţară care nu este liberă este una în care drepturile politice sunt absente, iar libertăţile civile fundamentale sunt refuzate sistematic şi pe scară largă.

Ne plângem des că nu suntem liberi în propria ţară şi că România este departe de a fi un stat democratic. Dar ce înseamnă un stat liber? Conform metodologiei, o ţară liberă se "asează" pe următoarele coordonate: concurenţa politică deschisă, respectarea libertăţilor individuale, societate civilă independentă si, nu ȋn ultimul rând, independenţa mass-media.

O ţară parţial liberă este una în care există un respect limitat pentru drepturile politice şi libertăţile civile. Statele parţial libere suferă frecvent din cauza corupţiei, fragilităţii statului de drept, conflictelor etnice şi religioase; de cele mai multe ori, în pofida unui pluralism politic declarat, puterea este concentrată în mâna unui singur partid.

O ţară care nu este liberă este una în care drepturile politice sunt absente, iar libertăţile civile fundamentale sunt refuzate sistematic şi pe scară largă.

În indexul statelor libere, mai puţin libere şi non libere, publicat recent de cei de la Freedom House, România se află ȋn categoria statelor libere, ȋnregistrând un scor de 2, pe o scară unde 1 reprezintă cel mai ȋnalt grad de libertate şi 7 cel mai scăzut. Cred că autorii raportului au avut in vedere, ca şi mine, reglajele fine pe care le mai avem de facut în privinţa libertăţilor individuale.  

Dar, cu ajutorul celor de la Freedom House, hai să aruncăm o privire de ansamblu asupra mediului internaţional, ale cărui evoluţii s-au concentrat în special ȋn Orientul Mijlociu. Acestea au creat premisele a două tendinţe divergente: pe de o parte nevoia de schimbare a împins înainte desfăşurarea de mişcări democratice populare, iar pe de altă parte au generat un răspuns autoritar, care combină intransigenţa cu adaptabilitatea strategică.

Caracterul ambiguu al acestor evoluţii, combinat cu instabilitatea şi/sau reducerea influenţei autoritare în alte regiuni, au avut un impact semnificativ asupra stării de libertate la nivel mondial. Constatările experţilor de la Freedom House, în cadrul indexului pe 2013, cea mai recentă ediţie a raportului anual cu privire la drepturile politice şi libertăţile civile, a arătat că mai multe ţări au înregistrat mai multe scăderi decât câştiguri ȋn ceea ce priveşte domeniul mai sus amintit pe parcursul anului 2012. Este practic al şaptelea an consecutiv în care ţările care ȋnregistrează un declin sunt mai numeroase decât statele care ȋnregistrează o ȋmbunătăţire, fapt ce relevă tendinţe ȋngrijorătoare la nivel mondial. Cu toate acestea, numărul de ţări care se ȋncadrează ȋn categoria de state libere a crescut cu trei, ceea ce face ca numărul total de ţări considerate a fi libere să ajungă la 90. Câştigurile cele mai notabile ȋn termeni de libertate au fost în Egipt, Libia, Birmania şi Coasta de Fildeş. Paradoxal, Orientul Mijlociu a experimentat unele dintre cele mai semnificative ȋmbunătăţiri, dar a înregistrat, de asemenea, şi scăderi importante, cu o listă de ţări ȋn care situaţia se agravează, aici fiind incluse state precum: Irak, Iordania, Kuweit, Liban, Oman, Siria şi Emiratele Arabe Unite. Scăderi au fost remarcate, de asemenea, într-o serie de ţări din Eurasia şi Africa sub-sahariană.

Numărul de ţări desemnate de către Freedom House ca fiind libere în 2012 a fost de 90, reprezentând o proporţie de 46% din statele lumii, din cele 195 sisteme politice şi 3.046.158.000 de persoane, adică 43% din populaţia globală. Numărul ţărilor care se califică drept parţial libere a fost de 58 sau 30% din toate ţările evaluate de studiu, reprezentând un număr de 1.613.858.500 persoane, adică 23 % din totalul mondial. 

De cealaltă parte, un total de 47 de ţări au fost considerate a nu fi libere, numărul lor reprezentând 24% din statele lumii. Numărul persoanelor care trăiesc în condiţii lipsite de libertate a fost de 2.376.822.100  sau 34% din populaţia de la nivel mondial, deşi este important să reţineţi că mai mult de jumătate din acest număr trăiesc într-o singură ţară: China. 

Numărul democraţiilor electorale a fost de 118, o creştere faţă de 2011. Trei ţări, Bhutan, Georgia, şi Libia, au obţinut statutul de democraţie electorală, în timp ce două ţări au fost retrase din această categorie: Mali şi Maldive. Patru ţări s-au mutat de la categoria parţial libere la categoria state libere: Lesotho, Senegal, Sierra Leone, şi Tonga. Trei ţări au evoluat de la  "non libere" la "parţial libere": Coasta de Fildeş, Egipt, Libia. Mali a căzut două niveluri, de la statutul de "liber" la "non liber", iar Guineea- Bissau a scăzut de la "parţial liberă" la "non liber".

Articol realizat cu ajutorul doctorandei Ana-Maria Ghimiş.

Preluat şi pe  http://www.alinagorghiu.ro