Lista „performanţelor”  lui Victor Ponta

Dacă premierul Victor Ponta îşi tot face bilanţuri peste bilanţuri, cu reuşite nemaipomenite, mai ales în economie, să ilustrăm şi noi, printr-o altă listă, aceste „performanţe” mirobolante. Nu de altceva, dar mai sunt şi cetăţeni oneşti şi inteligenţi, care ştiu să înţeleagă şi compare cele două tipuri de bilanţuri.

Unele eşecuri ale lui Ponta sunt victorii ale societăţii româneşti (imposibilitatea de a controla justiţia), altele reprezintă pierderi şi pentru români (lipsa infrastructurii).

• Alegerea miniştrilor cabinetului, 14 miniştri penali, 3 miniştri la educaţie la început de mandat

Probabil cel mai „important” record al cabinetelor Ponta. 14 miniştri penali, unii prin puşcărie, alţii trimişi în judecată sau aflaţi în cercetare penală. Iată şi lista lor, să nu se zică că dezinformăm:

Victor Ponta, premier,  Daniel Chiţoiu (PNL), ministrul Finanţelor, Corneliu Dobriţoiu (PNL), ministrul Apărării, Ecaterina Andronescu (PSD), ministrul Educaţiei, Ovidiu Silaghi (PNL), ministrul Transporturilor,  Mircea Diaconu (PNL), ministrul Culturii, Dan Nica (PSD), ministru al Comunicaţiilor, Victor Paul Dobre (PNL), ministru al Administraţiei, Dan Şova (PSD), ministrul pentru Relaţia cu Parlamentul, al Infrastructurii,  şi al Transporturilor, Liviu Dragnea (PSD), vicepremier şi ministru al Administraţiei şi Dezvoltării, Varujan Vosganian (PNL), ministru al Economiei,  Relu Fenechiu (PNL), ministrul Transporturilor,  Cristian David (PNL), ministrul pentru Relaţia cu românii de pretutindeni, Darius Vâlcov (PSD), ministrul Finanţelor.

O menţiune specială merită tragicomedia numirii ministrului Educaţiei, la început de mandat Ponta. După ce Corina Dumitrescu s-a făcut de râs, neştiind exact la ce universitate americană a fost în vizită (Standford în loc de Stanford), n-a mai ajuns ministru.  Dar chiar şi aşa, universitatea americană n-a regăsit-o printre studenţii săi.

Nici a doua numire n-a fost cu noroc. Ioan Mang, ministrul propus, a fost dovedit de 7 acte de plagiat, chiar de CNE (Consiliul Naţional de Etică), cel care l-a albit pe Victor Ponta.

A trei anumire, Liviu Pop, a fost tot de râsul lumii. Că nu ştia să ortografieze numele liceului absolvit, Anghel „Salygny”, treacă, meargă.  Dar omul era pe dinafară, cu excepţia faptului că a lichidat CNE şi CNATDCU, pentru a-l salva pe Victor Ponta de acuzaţia de plagiat.

În fine, veşnica Ecaterina Andronescu, şi dânsa acuzată de plagiat şi, ulterior, urmărită penal, a fost pusă să salveze educaţia, aflată oricum în prăbuşire.

• Plagiatul lui Victor Ponta

I-a adus daune imense, în rândul elitelor intelectuale şi jurnalistice cinstite şi, mai ales, în rândul partenerilor noştri din occident.

În cazuri similare, toţi demnitarii cu demnitate din ţări civilizate demisionează. Nu şi Victor Ponta, care după ce a negat ani la rând, a dat o OUG prin care îşi recunoştea plagiatul şi dorea să renunţe la titlul de doctor.

3.     Minciunile lui Victor Ponta

L-au facut celebru în lumea întreagă, atrăgându-i porecla „mitomanu”.

Exista publicaţii care le-au numarat, ajungand pe la nr. 55, dupa care s-au plictisit. Si nu orice fel de minciuni, mai mult sau mai puţin gogonate.

Iata 2-3 exemple.

-Daca se va începe urmărirea penală împotriva sa, va demisiona. Până acum n-a demisionat.

-Va retrage OUG privind majorarea salariilor celor 48 de demnitari, dar n-a mai retras-o.

-China va investi 10 miliarde de dolari in Romania. Banii n-au mai venit.

• Lupta continuă cu Traian Băsescu, din care Ponta a ieşit prost

Pentru că dorea să aibă toată puterea, nu doar guveranarea, Victor Ponta s-a luptat la sânge cu Traian Băsescu, inclusiv prin încercarea de suspendare din 2012. Lupta a fost câştigată de Traian Băsescu, prin faptul că 11 milioane de români n-au dat curs cererii de suspendare formulată de Ponta prin intermediul parlamentului.

În lupta declaraţiilor  Ponta a pierdut, a recurs la calificative suburbane,  fiind pus la zid de Traian Băsescu (celebrul caz MTO)

• Referendumul din 2012

Copt în laboratoarele de la Grivco, anunţat de Dan Voiculescu cu zile şi ore de desfăşurare, utilizând o propagandă deşănţată a unor posturi tv, referendumul a dat câştig de cauză lui Traian Băsescu, 11 milioane de români, majoritatea, n-au venit să voteze demiterea lui Traian Băsescu.

Referendumul a fost catalogat drept „lovitura de stat constituţională” şi a fost aspru criticat de instituţii şi personalităţi occidentale.

A reprezentat momentul când Victor Ponta a devenit indezirabil pentru partenerii noştri din UE şi America şi a demonstrat că toată propaganda anti Băsescu n-a făcut doi bani.

• Spargerea USL

Anunţată cu surle şi trâmbiţe ca reprezentând voinţa populară, USL a eşuat lamentabil, prin cearta urâtă dintre Ponta şi Antonescu.

Aproape că nu mai contează cine a fost de vină în această ceartă. Antonescu şi-a dat seama că Ponta îl trage pe sfoară privind candidatura sa la preşedinţie, aşa încât totul s-a transformat într-un mare fâs.

• Izolarea politică internaţională

Mai cu seamă în ultimele luni, Victor Ponta a devenit „persona non grata” pentru occident. Nici măcar partenerii săi tradiţional, socialiştii, nu se mai înghesuie să vină la Bucureşti, sau să-l invite la ei, mai ales din cauza urmăririi penale declanşată împotriva premierului Ponta. Aşa ceva nu este admisibil într-o ţară civilizată.

• Pierderea alegerilor prezidenţiale

Este momentul prăbuşirii definitive a lui Victor Ponta. Diferenţa enormă la care a pierdut, peste un milion de voturi, în ciuda campaniei de presă şi electorale formidabile, demonstrează că populaţia nu mai are încredere în Victor Ponta.

A reprezentat momentul în care Victor Ponta ar fi trebuit să demisioneze, limitând oarecum dezastrul guvernării sale. N-a făcut-o, şi s-a prăbuşit şi mai rău.

• Declanşarea urmăririi penale la DNA

Este lucrul de care Ponta s-a temut cel mai mult, pentru că-l descalifică complet în ochii românilor şi partenerilor României.

Greutatea acuzaţiilor procurorilor va fi stabilită doar de judecători, dar dacă va fi trimis în judecată, plecarea cu tinicheaua de coadă din fruntea guvernului  îi va aduce daune de imagine ireparabile.

• Ruperea relaţiei cu Iohannis

Speranţa lui Ponta într-o  relaţie cu preşedintele ţării, diferită de aceea cu Traian Băsescu, s-a năruit în momentul când preşedintele Iohannis i-a cerut demisia, în urma începerii urmăririi penale.

Perspectiva reeditării convieţuirii politice alături de un preşedinte ostil, i-a dat, probabil, fiori lui Victor Ponta şi l-a determinat să decidă că e momentul să se retragă. Din acel moment nu s-a mai întâlnit cu preşedintele Iohannis, pentru discuţii în doi.

• Eşec total în tentativa de încălecare a justiţiei

De promisiunea făcută baronilor, că îi va scăpa de justiţie, s-a ales praful. După pierderea alegerilor prezidenţiale, când a devenit clar ca justiţia nu va avea un preşedinte de ţară ostil, DNA, DIICOT, SRI, ICCJ au devenit şi mai eficiente, un val de arestări şi inculpări s-a abătut asupra clasei politice.

Este poate cea mai importantă victorie a societăţii româneşti după evenimentele din 1989.

Aşa se explică şi faptul că Victor Ponta a devenit indezirabil în propriul partid, de care s-a grăbit să se despartă fără explicaţii şi remuşcări.

• Pierderea şefiei PSD, implicit a susţinerii partidului

Inevitabilul s-a produs. Dându-şi seama că nu mai are susţinere în partid, inclusiv din cauză că l-a tratat de sus, că n-a mai mers în filiale, considerând că e suficient să-i cumpere cu banii bugetari, Ponta s-a despărţit fără regrete de PSD, pe facebook, fără consultarea colegilor de partid.

Cu Liviu Dragnea criticându-l tot mai des, supus controlului conducerii PSD în actul guvernamental, Victor Pont a devenit un premier redus la ascultare, pentru a-şi păstra susţinerea PSD. Cum a fost întotdeauna avid de puterea absolută, este posibil ca subordonarea pe care i-a dictat-o conducerea actuală a PSD să reprezinte bomboana de pe coliva răbdării lui Ponta.

• Datorii imense ale PSD, circa 7 milioane de euro

Actualele datorii ale PSD arată că nici sponsorii nu mai sunt ce-au fost. Şi de frica DNA, care stă cu ochii şi urechile pe partide, şi din lipsa de încredere că PSD îi va abona în viitor la borcanele de miere bugetară, sponsorii văd în PSD un cal mort,  îşi caută alte căi pentru derularea propriilor afaceri. Inclusiv determinaţi de prestaţia lui Victor Ponta din ultimii 3 ani.

• Infrastructura aproape de zero. 10 km de autostradă inaugurată şi alţi zeci de km care o iau la vale

Singura zonă în care Victor Ponta se laudă cu succese este zona economică.

Totuşi, creşterile economice miraculoase nu se regăsesc în infrastructură (a inaugurat recent 10 km de autostradă, dublu de cât a realizat Tariceanu), alţi zeci de km stau s-o ia la vale din cauza construcţiei greşite, infrastructura rurală e aceeaşi de acum 300 de ani (toalete în curte, drumuri proaste şi neasfaltate, fără canalizare şi apă curentă, fără şcoli şi cabinete medicale, etc.).

Învăţământul şi educaţia sunt la pământ, sistemul bugetar este supradimensionat şi absoarbe resurse importante ale statului, creşterea economică este orientată spre consum, investitiile au fost tăiate, se anunţă deficite bugetare mari pe care la vor plăti urmaşii noştri, exact drumul pe care a mers Grecia.

Şi atunci, la ce bun  creşterea economică?

• Codul Fiscal şi creşterea veniturilor bugetarilor

Ultima găselniţă a guvernului Ponta, prin care vrea să-şi recâştige imaginea pierdută,  a fost desfiinţată de instituţii financiare externe, FMI, UE, BM, BCE, de Mugur Isărescu, de Consiliul Fiscal, de specialişti neutri din ţară şi străinătate, şi a fost respinsă de preşedintele Iohannis.

Toţi declară, mai explicit sau mai implicit, că este drumul sigur să avem soarta Greciei.

Sper că un astfel de bilanţ să-şi facă şi Victor Ponta şi să înţeleagă că acumularea de bile negre în seama guvernării sale îi va face şi mai dificilă o eventuală revenire în scena politică.