Liviu Dragnea, obligat să lupte pe două fronturi

Joi, cu puţină vreme înainte de ora prânzului, atunci când se făceau şi se desfăceau, dar se şi analizau pe la televiziuni scenariile viitoarei suspendări a preşedintelui Iohannis ( ba ce-a zis dl. Nicolicea, ba ce-a comentat d-na Olguţa pe la TVR) a căzut ca un trăznet o veste.

Preşedintele Klaus Iohannis l-a desemnat pe dl. Gabriel Vlase, cunoscut ca un apropiat al d-lui Liviu Nicolae Dragnea, drept viitor director al SIE. O funcţie devenită vacantă încă de la finele anului 2016 şi despre care se spunea că ar fi urmat să fie ocupată prin decret semnat de dl. Călin Popescu- Tăriceanu. În ipotetica lui viitoare calitate de preşedinte interimar al României, în cazul în care planul de suspendare a preşedintelui Iohannis, plan expus cu satisfacţie şi rânjetu-i malefic din dotare de dezgustătorul domn Eugen Nicolicea, va fi pus în aplicare.

Iată însă că nu numai planul are hibe ( de altfel, la ce să te aştepti de la domnul Nicolicea că doar, asemenea marii majorităţi a pesediştilor, are o pregătire profesională precară, toată viaţa doar nefăcându-se că face, inclusiv o facultate), ci şi punerea lui în aplicare. Preşedintele Iohannis le-a luat-o astfel înainte marii mase de complotişti anti-România adunaţi în jurul d-lui Dragnea.

Nu, dl. Iohannis nu a avut nici un fel de consultări preliminare cu preşedintele PSD sau cu preşedintele Tăriceanu, nu a încercat să cadă cu ei la pace, desemnându-l pe dl. Vlase, a făcut doar o mutare neaşteptată care i-a luat pe nepregătite pe mai toţi pesediştii.

Aşa se face că feluriţi şefi de organizaţii judeţene, invitaţi să comenteze neaşteptata veste pe  televiziuni, au oferit auditoriului spectacole care de care mai comice. S-au lansat în exerciţii hilare de retorică, semn că nu ştiau nici ce, nici cum să spună. Activul PSD din teritoriu a părut astfel descins din teatrul absurdului al lui Ionescu. Vorbeţii făcând pe filosofii au comis un veritabil abuz de construcţii adversative, aşa încât vorbele lor să nu poată fi răstălmăcite mai târziu şi dl. Dragnea să-i acuze că ar fi acţionat împotriva partidului. De deviaţionism, Doamne fereşte!

Ce au spus respectivii în esenţă? Că da, e foarte bine ceea ce a făcut dl. Iohannis, dar că partidul nu ştia nimic, că la nivel de partid nu s-a luat nici o decizie oficială nici în privinţa desemnării d-lui Vlase (care, totuşi, ar putea depune jurământul miercuri) nici una  referitoare la o posibilă suspendare a preşedintelui. Dar că unii colegi au făcut vorbire despre planurile de suspendare pe cont propriu, aceasta fiindcă PSD este un partid mare, mare şi democratic unde fiecare membru ar avea dreptul să îşi spună nestingherit părerea, dar că, odată o decizie luată, aceasta devine obligatorie . Am auzit  astfel făcut pe felurite voci elogiul centalismului democratic, atât de pe placul comuniştilor de sub conducerea lui Ceauşescu. S-au dedat unor astfel de exerciţii de retorică oameni relativ tineri, aşa cum este dl. Zetea, preşeedintele PSD Maramureş. Curgeau şiroaie de sudoarea pe spinarea respectivului lider care se dădea de ceasul morţii încercând să ne convingă că în PSD e la mare preţ democraţia, dar că toţi acţionează precum soldaţii atunci când dl. Dragnea le ordonă pe loc repaus.

În cursul zile de ieri, dl. Liviu Nicolae Dragnea a preferat tăcerea. Indiciu limpede că a fost luat pe surprindere de scrisoarea primită de la Cotroceni. Unele surse vorbesc chiar despre o criză de personalitate a preşedintelui PSD care s-a văzut deposedat pe neaşteptate de un argumentat ce ar fi urmat să fie folosit în favoarea suspendării.

Se spune că în Kiseleff, la sediul central al partidului, se urzesc planuri. Dl. Dragnea ar fi în condiţia de luptător pe două fronturi. Unul deschis împotriva d-lui Iohannis, celălalt contra disidenţilor din partid care se pare că sunt pregătiţi să profite de noua situaţie. Şi unii, şi alţii dau semne că o vor face chiar cu preţul sacrificării omului lor propriu.