Lucrul bine făcut – Vectorul liberal

Partidul Naţional Liberal şi-a ales preşedintele în contextul mesajului transmis răspicat de alegători: România are nevoie de o resetare a clasei politice şi a sferei instituţionale, de punerea lor în acord cu aşteptările cetăţenilor. Partidul al cărui lider a fost ales şeful statului este primul chemat să devină promotorul „României lucrului bine făcut”, cu toate implicaţiile acestui program.

Cred că, după 16 noiembrie, e pierdut politic cine se mai îndoieşte de faptul că alegătorii sunt mai maturi şi mai democraţi decât clasa politică în ansamblul ei. Românii au ridicat – prin opţiunea categorică la urne – ştacheta foarte sus în raport cu tot ceea ce a însemnat viaţă politică până acum. De aceea, PNL nu are altă cale decât să-şi amplifice demersul de occidentalizare a ţării.

Consider că în PNL „România lucrului bine făcut” trebuie să însemne validarea unui program construit în jurul unor elemente fundamentale: onorarea promisiunilor, stabilitate şi predictibilitate pentru a obţine rezultate vizibile, care să occidentalizeze o Românie în care domnia legii şi a statului de drept să fie pe deplin asigurate.

Pentru această schimbare de paradigmă, este nevoie de o nouă etică politică şi publică, iar PNL e prima forţă chemată să răspundă acestui imperativ.

Mi se pare că s-a trecut cu vederea, în analizele privind alegerile prezidenţiale, un element care a cântărit în ecuaţia electorală şi care va conta în perioada următoare: solicitarea preşedintelui PPE, Joseph Daul, transmisă tuturor partidelor de dreapta, între cele două tururi, de a-l susţine pe candidatul ACL: ”Valorile susţinute de Klaus Iohannis în această campanie sunt comune pentru toţi membrii familiei noastre politice şi trebuie să continuăm să susţinem această evoluţie”. În jurul acestui set de valori trebuie să se cristalizeze noul mare partid de dreapta, la care o parte importantă a societăţii româneşti a aspirat în toţi aceşti ani şi spre care ne îndreptăm acum, ca evoluţie firească, urmare a maturizării democratice.

Noul Partid Liberal este forţa coagulantă a dreptei româneşti în mod legitim, atât din perspectiva tradiţiei istorice, cât şi a evoluţiei post-comuniste, perioadă în care PNL a fost mereu partidul cel mai democratic de pe scena românească. Dovadă şi nenumăratele disidenţe. Am ajuns, însă, în faza în care facţiunile trebuie să înveţe să se comporte ca nişte fracţiuni, adică părţi ale unui întreg care le respectă individualitatea. Şi asta nu din voinţa unui lider suprem, dintr-o decizie impusă de sus în jos, ci, în modul cel mai democratic cu putinţă, ca ecou al voinţei cetăţeanului, exprimată prin vot. PNL trebuie să ştie să adune la un loc toate curentele de dreapta: liberalism, creştin-democraţie şi încercările de sinteză.

Sunt de părere că ne unesc elemente de bază mai puternice decât nuanţele ce ne diferenţiază. Ne aduc împreună credinţa în libertatea omului şi în drepturile sale fundamentale, încrederea în liberalismul economic, bazat pe garantarea proprietăţii private şi libera iniţiativă, speranţa în renaşterea societăţii româneşti pe principii morale, precum şi respectul pentru statul de drept şi actul de justiţie.

Direcţia indicată de cetăţeni e clară, de bun simţ: mai puţină gălăgie, mai puţine ciocniri de orgolii şi mai multe fapte.

Pe partea dreaptă nu putem să ne jucăm de-a cosmetizarea, cum se încearcă acum la PSD. De aceea, cred că în PNL suntem datori să ne axăm pe criterii strict valorice de promovare, susţinute de un centru pro-activ de resurse umane, care să monitorizeze integritatea şi competenţa membrilor. PNL trebuie să devină tot mai mult un partid construit pe afinitate de valori, nu de interese, cu structuri dinamice, deschis oamenilor care trăiesc pentru politică, nu din politică - în distincţia binecunoscută făcută de Max Weber: „cel ce trăieşte pentru politică trăieşte lăuntric din asta”.

În politică nu se pot face minuni peste noapte, nu pot fi scoşi din pălărie îngeri care să-şi asume grija interesului naţional. Dar avem o responsabilitate imensă pentru a scăpa de „lipsa cronică de sistematizare”, diagnosticată de Adrian Marino. Există câteva remedii indispensabile, pe care cărturarul clujean le enumera: seriozitate şi continuitate, tenacitate şi minimă precizie.

În aceste condiţii, Alinei Gorghiu şi nouă, întregii echipe liberale, ne revine misiunea de a crea premisele afirmării unui leadership moral şi competent în partid şi, când va fi nevoie, la nivel guvernamental. Nu avem voie să uităm vreo clipă că suntem datori să acţionăm raportându-se permanent la solicitarea imperativă a românilor privind o nouă etică politică şi publică.