Politică

articolul anterior articolul urmator

Luna de miere a Preşedintelui s-a încheiat

40
11 Mar 2016 14:06:01
Doru Pop

Asistăm la începutul erodării imaginii Preşedintelui Iohannis. Atacurile pseudo-liderilor de opinie şi loviturile sub centură ale opozanţilor politici fac din Iohannis o ţintă predilectă. Întrebarea este dacă Preşedintele va rămâne un simplu sac de box, încasând aidoma lui Rocky lovitură după lovitură, sau va înţelege că este timpul pentru o re-inventare personală şi politică.

 

În teoria politică „luna de miere” descrie perioada în care un preşedinte instalat în funcţie primeşte necondiţionat sprijinul alegătorilor, al partidelor care l-au nominalizat şi chiar al opozanţilor. Această perioadă „de graţie” din prima parte a mandatului vine pe fondul unei puternice încărcături emoţionale ce decurge din procesul electoral, grupurile sociale fiind predominate de aşteptări pozitive la începutul mandatelor reprezentanţilor aleşi.

Relaţia de iubire, însă, se transformă destul de repede într-o formă de ură. La români poate procesul are loc puţin prea repede.

Aşa cum au constatat şi foştii preşedinţi Băsescu şi Constantinescu, susţinerea necondiţionată şi entuziasmul nemărginit devin rapid dispreţ şi chiar duşmănie furibundă. Emil Constantinescu a venit la putere pe un val uriaş de simpatie populară, stimulată şi de promisiunea „schimbării”. Numai că, în decembrie 2000, după un mandat catastrofal, încrederea de care dispunea liderul Convenţiei Democrate ajunsese la numai 0,5%. Susţinătorii se evaporaseră în fumul scandalurilor Ţigareta şi în noianul de ură lansat din toate părţile împotriva un om care a demarat procesul de integrare a României în NATO. Traian Băsescu, în primele luni după ce a ajuns preşedinte, avea un grad susţinere de aproape 65%. În 2010, spre finalul mandatului în care a reuşit să taie salarii şi să se comporte ca un tiran din spaţiul ex-sovietic, încrederea concetăţenilor săi în el căzuse sub 10%.

Sigur, consilierii lui Iohannis nu sunt îngrijoraţi. Se gândesc că este un fenomen natural, că se întâmplă şi în alte culturi politice, că şi alţi preşedinţi îşi pierd capacitatea de persuasiune. E adevărat, dar sunt lecţii de învăţat din istoria politică. De exemplu cazul preşedintelui Ford, care şi-a pierdut popularitatea la numai câteva luni de la instalarea în funcţie, după ce l-a graţiat pe Nixon, care, la rândul său, şi-a pierdut complet suportul publicului după scandalul Watergate.

Scăderea gradului de aprobare a acţiunilor liderului este naturală, dar nu se întâmplă fără motive. Unii preşedinţi americani au pierdut câte un punct procentual din încrederea concetăţenilor imediat după încheierea „lunii de miere” (care ţine de obicei aproximativ un an), dar cazul cel mai şocant este acela al lui Bush Jr. care a început cu 92% grad de încredere după atacurile din 11 septembrie şi a sfârşit prin a fi etichetat drept cel mai „prost” preşedinte din istorie.

„Perioada de graţie” este folosită de mulţi lideri politici pentru a pune în acţiune cele mai importante decizii, pentru că după aceea trendul este constant descendent. Legitimitatea oferită de votul popular, ca şi în cazul lui Iohannis care a avut o majoritate zdrobitoare, nu le permite detractorilor să adopte o poziţie negativă, iar politicienii pot să îşi pună proiectele în acţiune.

Numai că, dacă începe erodarea încrederii, ea nu numai că nu mai poate fi oprită, dar este accentuată dacă proiectele par să stagneze.

În plus, de îndată ce simt miros de sânge proaspăt şi percep slăbiciunea „şefului statului”, elitele mediatice şi politice încep să se dezlănţuie împotriva preşedintelui în funcţie. Jurnalişti de tot felul pornesc, aidoma unor hiene care atacă un elefant rănit, să atace din toate direcţiile. Se scot de la naftalină jignirile, unele care fuseseră rostite numai de către presa de mizerie sau măscăricii politici. Ies la rampă şi frustraţii, apar înfrânţii de prin cotloanele în care se ascunseseră. Se rostesc tot mai des vorbe grele precum „mutul” sau „moşierul”; se proferează aberaţii - cum ar fi aceea că Iohannis e un profitor de pe urma victimelor; sau se aduc obiecţii cu privire la politica externă ori deciziile mărunt administrative. Intelectualii care nu şi-au primit funcţiile numai de ei visate ies la atac. Se scot din sertare, de printre manuscrisele nepublicate din timpul comunismului, diverse panseuri despre cum Preşedintele a trădat Revoluţia română, deşi acuzatorii înşişi nici măcar nu au participat la schimbarea de regim din România. Încep dezicerile de politicianul care „a dezamăgit” şi nu numai că se retrag „like”-uri cu aceeaşi indolenţă cu care s-au dat, dar platformele online încep să fiarbă de supărare. Cei care îl lăudau pe Iohannis că este speranţa europenizării, acum văd în Preşedinte un duşman al libertăţii, iar cei care îl lăudau pentru calmul teuton, acum îl dispreţuiesc pentru aceleaşi calităţi.

În foarte scurt timp „luna e miere” este înlocuită cu „luna de fiere”, iar perioada de graţie este schimbată cu epoca de dizgraţie. Acum Iohannis e de vină pentru toate relele din România. Dacă nu funcţionează sistemul medical, Iohannis e de vină! Dacă nu e constituţională o lege, Iohannis e de vină! Dacă fură politicienii, Iohannis e de vină! Dacă nu merg semafoarele, Iohannis e de vină! Dacă plouă când nu vor românii, Iohannis e de vină! Sau de ce are doamna Iohannis fusta prea scurtă. De ce Preşedintele a retras unuia o medalie, de ce a oferit altuia o altă distincţie. De ce pleacă în străinătate, de ce stă prea mult în ţară. De ce tace, dar de ce vorbeşte. Nimic nu e bine!

E uşor să pierzi încrederea semenilor tăi, dar recuperarea popularităţii se face foarte greu. Preşedintele în funcţie are înaintea lui o perioadă foarte dificilă, plină cu amărăciune, în urma căreia fie va pierde iremediabil pariul cu poporul român şi va ieşi pe uşa din dos a istoriei (ghinion!), fie va găsi modalităţi de a comunica mai bine în sfera publică. Iar aici, la porţile Orientului, este cu atât mai greu cu cât dorinţa noastră de a găsi ţapi ispăşitori depăşeşte orice imaginaţie.

 

 

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

40 Comentarii

Vanatorul/d.c.
11.03.2016, 14:52:45

Va veti intreba : „Si-atunci..? Cum a putut sa solidarizeze in vazul si auzul lumii cu puscariasul Voiculescu si cu lacheii acestui mafiot notoriu, in detrimentul unei institutii a statului roman, cum a putut face asemenea declaratii care pun statul de drept si Romania intr-o lumina proasta, cum s-a putut deda la asemenea pozitionare si declaratii care-l descalifica in ochii a milioane de romani si in ochii celorlati sefi de stat si guverne din UE..?” Raspunsul nu poate fi decat unul singur : n-a avut de ales..! E..”captiv”, santajabil..! Fie cu vreo inregistrare facuta pe la Grivco (pe cand era era plimbat de catre Ponta, Antonescu si Voiculescu precum un pudel docil in lesa, prin studiourile Antenei 3 si pe la mintingurile USL-lui), fie cu un document-acord semnat tot in acea vreme sau mai tarziu, adica imediat dupa ce a ajuns presedinte al tarii iar Antena 3 l-a luat brusc in brate, ”periindu-l” si pe el si pe..”primii genunchi ai natiei”, asa cum lacheii lui Voiculescu n-o facusera nici macar cu Ponta si soata-i de la Bruxelles..!

+7 (19 voturi)
marius cristian
11.03.2016, 15:28:23

Pacat ca iesirea din istoria poporului roman pe usa din dos nu se poate face decat peste alti aproape patru ani ...sa avem grija pana atunci sa nu iasa poporul roman din istoria europei pe usa din dos....

+4 (8 voturi)
Secan Ionel-viorel
11.03.2016, 16:06:44

Autorul judeca cu doua unitati de masura: ii gaseste circumstante loazei turistice, (ca n-o fi el de vina pentru alegerea propriilor consilieri de fecale, ca n-o fi avand bietul om nici in clic nici in maneca cu sanatatea, educatia, apararea, justitia, economia, samd, ba poate n-o fi avand nicio taina nici cu decorarea eroilor determinanti, ori cu declaratiile de presa tip "gihnion". In schimb, "cel mai mare tiran al tarii" era vinovat si de ploile care nu mai incetau, si de soare si arsita vara, si de topirea calotei glaciare, si de falimentul bancilor din America.

+15 (19 voturi)
Laurenţiu Faighel
11.03.2016, 17:25:38

Apăi, domnule dragă, fieştecare doarme cum după îşi aşterne. KWJ şi-a aşternut prost şi nu dă semne că ar vrea să schimbe ceva. În consecinţă, erodarea de care faceţi vorbire se va accentua până la a ajunge s-o depăşească pe cea pe care a suferit-o Băsecu. N-o să mai pupe un al doilea mandat.

+9 (13 voturi)
catalin toader
11.03.2016, 19:22:00

Inca un articol echilibrat al domnului Doru Pop. Asa este, luna de miere s-a incheiat, dar nici presedintele nu a facut vreun efort notabil ca s-o prelungeasca. Nu a fost foarte inspirat cand si-a ales consilierii. Presedintii SUA nu si-au facut prea multe scrupule sa-i concedieze cand au constatat ca popularitatea le-o ia la vale, poate a aflat asta si domnul presedinte in vacantele din State. Apoi reactioneaza cu o lentoare care ii exaspereaza pana si pe ardeleni (desi cred ca si melcii sunt un pic invidiosi). Un lucru imi este clar - strategia de comunicare a Presedintelui este catastrofala. Si n-ar fi trebuit sa fie asa, stiind ca domnia sa nu are cine stie ce talent oratoric si ca romanului ii merge la suflet mai degraba un discurs bine tintit, decat vreun comunicat institutional. Ca sa descifrez ce vrea sa spuna actualul presedinte, a trebuit sa-mi dezgrop abilitati demult ingropate (cum ar fi cel de a traduce din "limba de lemn"). In Israel, K. Johannis a spus niste lucruri extrem de interesante despre cercetarea Holocaustului, Ei bine, a spus aceste lucruri intr-un limbaj atat de tern, ca era sa ma ia somnul. Oricum, de vreo doua decenii presedintii pe care am fost nevoit (de cele mai multe ori) sa-i votez , nu-mi mai produc nicio dezamagire. Vorba lui Emerich Jenei - nu-mi fac iluzii, ca sa nu am deziluzii.

+7 (13 voturi)

Vezi toate comentariile (40)

Modifică Setările