Mai merită să fie salvat Victor Ponta?

După aflarea primelor rezultate exit-poll, românii din Piaţa Universităţii au călcat în picioare materialele de campanie ale lui Victor Ponta   FOTO Cătălin Georgescu

Victor Ponta a avut mare noroc cu cordonul de jandarmi instalat rapid pe Kiseleff şi care i-a oprit pe protestatari să ajungă la sediul PSD, duminică seara. Ce nu s-a văzut la televizor e valul de ură care i-a legat pe cei din stradă. Sigur, lumea l-a aclamat pe Klaus Iohannis la Universitate, dar bucuria victoriei a crescut pe vuietul de ură al celor care au rupt bannerele lui Victor Ponta, doar pentru satisfacţia de a-l călca în picioare.

Ce a reuşit Victor Ponta, în ultimele luni, este o performanţă politică nemaiîntâlnită într-un sistem democratic funcţional. Afişele sale au fost rupte şi profanate cu aceeaşi energie ca aceea din 1989 sau asemănătoare cu cele mai recente din Irak şi Libia. Şi asta, în condiţiile în care Victor Ponta nu a fost un dictator care a îngenuncheat ţara pentru un sfert de secol, nu a tăiat salarii şi pensii, după cum l-a prezentat chiar el pe Traian Băsescu, şi avea în spate toate datele necesare pentru a fi ales Preşedinte cu un vot cât se poate de simplu. Ne plac paradoxurile şi de aceea iubim imposibilul devenit posibil. Căderea lui Victor Ponta e unul dintre aceste exemple.

Pe lângă aclamarea lui Klaus Iohannis, manifestanţii din Piaţa Universităţii au scandat lozinci anti Victor Ponta FOTO Cătălin Georgescu

Analiza campaniei care l-a dus pe Victor Ponta pe marginea prăpastiei e simplă. Prin excludere scoatem din calcule trădările interne, nefuncţionarea maşinăriei de partid, îndepărtarea bazinului electoral tradiţional. Victor Ponta a primit mai multe voturi ca Traian Băsescu în 2009 şi totuşi nu a ieşit preşedinte. Tot prin excludere dispar din ecuaţie şi capacitatea lui Klaus Iohannis şi a ACL de a scoate oamenii la vot într-o proporţie uriaşă. Deja circulă teoria conform căreia internetul, cu accent pe Facebook, e cel care l-a învins. Fals! Teoria nu se susţine pe fond. Reţelele sociale au înlesnit transmiterea unui mesaj şi a unei senzaţii care combinate l-au dărâmat pe Victor Ponta. Penetrarea internetului la noi a fost factorul esenţial care a dus la împrăştierea emoţiei primare. Ea a dus la pierderea alegerilor de către PSD şi Victor Ponta pentru că a răspândit o senzaţie de prea mult, de rapacitate şi lăcomie autosuficientă, de unire prin izolare şi de captivitate inexorabilă pe care zâmbetul indolent al lui Victor Ponta o promitea prmanent.

Tot ce a făcut Victor Ponta, împreună cu echipa sa de campanie, de când au preluat guvernarea în 2012, a fost pregătirea alegerilor prin care Cotroceniul trebuia să revină PSD-ului. Au investit enorm financiar, fizic şi emoţional. Au strâns într-o singură mână resurse uriaşe şi au început să creadă că victoria e posibilă, pentru că nimeni nu mai poate să li se opună. Cu fiecare criză politică rezolvată, printr-o minciună sau prin aruncarea vinei pe un ţap ispăşitor, se simţeau şi mai puternici. Au ajuns să creadă în propriile minciuni atât de tare încât nu au mai distins realitatea de închipuirile proprii. Orice nemulţumire sau acuzaţie dispărea într-un val de ”nu e ceea ce credeţi, duşmanii mint, noi suntem imaculaţi, deşi ne vedeţi smântâna în colţul gurii, chiar acum când vorbesc cu voi”.

Pe Victor Ponta l-au învins propria lăcomie şi incapacitatea de a se opri din excese, atunci când era nevoie să fie echilibrat. Criza alegerilor din diaspora se pornise deja când el îşi declara public revolta: ”niciun român nu trebuie să fie împiedicat să voteze”. În stânga sa, asista implacabil Titus Corlăţean, care continua să refuze deschiderea de secţii noi. Nimeni nu a anticipat la PSD scânteia din diaspora. Nici cu un an înainte de alegeri, nici cu o lună şi nici măcar după primul tur. Aşa se întâmplă atunci când ai un candidat şi o echipă orbiţi la un loc de propria mulţumire. Aşa se întâmplă atunci când, în loc să ai o echipă guvernamentală serioasă, pui responsabil la Ministerul pentru românii din diaspora un actor al cărui merit e că ţi-a făcut campanie la Antena 3.

Victor Ponta a avut dreptate când a declarat că poporul are întotdeauna dreptate. A ajuns prim-ministru pentru că poporul a votat anti-sistem în 2012, şi nu a ajuns preşedinte pentru că acelaşi popor a votat din nou anti-sistem în 2014.

Între cele două alegeri, Victor Ponta şi echipa nu au învăţat nimic, au continuat să manipuleze şi să îşi piardă zi de zi, orice urmă de bun simţ social şi politic. Înfrângerea îi aparţine, şi el o va deconta pentru toţi cei pe care i-a crescut lângă el şi pentru propria sa incapacitate de a pricepe că manipularea şi răbdarea nu sunt infinite. Rămâne un mare norocos pentru că jandarmii au împiedicat mulţimea să ajungă în preajma sa.

În Piaţa Universităţii s-au strâns peste 10.000 de oameni FOTO Cătălin Georgescu

E o boală veche la noi să te înconjori de oameni care să nu îţi spună adevărul şi să te perie. Le-a plăcut tuturor celor care au cunoscut puterea ca preşedinte sau ca prim-ministru. Şi toţi au sfârşit plângându-şi singuri de milă într-un birou gol. Liniştea învinsului, tulburată doar de lacrimile celui care a cunoscut Puterea, este pedeapsa deplină pentru nesăbuinţele şi excesele la care s-a dedat omul din spatele politicianului. Victor Ponta nu merită să fie salvat. Trebuie să meargă pe cioburi de sticlă şi să îi privească în ochi pe toţi cei care au manifestat duminică împotriva lui. După ce învaţă cum e cu umilinţa şi cu echilibrul, atunci poate să revină, pentru că în politică nu mor decât sinucigaşii.

Pozele aparţinând lui Cătălin Georgescu le găşiţi pe pagina lui de Facebook şi pe blogul personal.