Mai mult pentru şoferul domnului Dragnea

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
pp

Am fost ieri prin Casa Poporului, alias Parlamentul României, unde m-am revăzut cu nişte colegi. Coincidenţa a făcut să observ tot circul din Parlament, declaraţiile aferente şi să simt atmosfera din acea clădire. V-o povestesc şi vouă, pentru că mi s-au părut interesante.

Pe holurile cu marmură de Ruşchiţa şi Căprioara, parcă văd eroii unui film hollywoodian fugind de zombi, în timp ce acele masive candelabre de cristal cad, pe rând, fix în spatele lor; scenariul ar fi cum întreaga clădire este vie şi încearcă să ţină în ea pe toţi cei care-i trec pragul. Pentru cunoscători, dacă staţi la 1M fix în colţul bistro-ului, lângă tava cu caşcaval pané şi priviţi spre grupul USR, fost PDL, o să vedeţi ce spun.

Ficţiune sau nu, cam asta e Parlamentul, o ruină vie în care îţi poţi imagina orice, dar se întâmplă lucruri puţine. Atmosfera ieri era aproape ca în oricare altă zi. Holurile lungi, cu mochete de când lumea, uşile de lemn vechi închise peste nişte suflete de funcţionari publici sau staff tehnic, totul e întotdeauna stagnant, îmbâcsit, comunist şi rece. Este o clădire cu încăperi atât de mari, încât orice mişcare, orice scandal se pierde.

kk

Şi totuşi, din când în când, se mai întâmplă lucruri. Majoritatea se derulează în plen, dar de când cu noul legislativ, liniştea asta se schimbă. Am umblat prin grupuri, am dat mâna cu prieteni. Toată lumea ştia ce plănuiau USR-iştii. Pentru context, grupul USR e pe acelaşi palier cu cel al PSD, la 30 m unul de altul, separat doar de un colţ cu un soi de bistro cu prăjituri şi două doamne foarte drăguţe care le servesc. Prăjiturile sunt bune şi ieftine. Acolo, la grupul PSD, am văzut useriştii îmbrăcaţi în negru şi militanţi, dând viaţă unui protest început în stradă.

Chestia asta nu s-a mai întâmplat prin Parlament, să ai demnitari trolând activ alţi demnitari. Useriştii au organizat tot felul de momente, ieri şi astăzi, hărţuindu-i pe pesedişti. A mai fost circ, chiar şi în plen, dar nu-mi aduc aminte să fi văzut genul ăsta de activism. Pentru demnitarul care intră pe poarta Parlamentului, clădirea e un refugiu, o fortăreaţă de neasaltat care se vede din spaţiu. Nu există masă de oameni care să o poată înconjura cu totul. Înauntru, te pierzi pe holuri, dacă nu ştii ce faci. 

Este ca şi când ai fi un comunist est-german şi ai vedea dărâmarea Zidului Berlinului. Casa Poporului este o pată comunistă, rămasă în memoria noastră colectivă ca fiind prea mare pentru a fi dărâmată. Şi este mâncată din interior, chiar de către cei care ar fi trebuit, la intrare, să semneze codul Omertei. 

Nu fac reclamă gratuită USR-ului, câţiva foşti colegi de-ai mei, funcţionari publici, chiar priveau cu ceva dezgust la întregul show. Ăsta e Parlamentul, ar fi spus, un pic de decor şi seriozitate ar trebui să existe. Da, într-adevăr, sunt şi oameni oneşti în clădirea aia, oameni muncitori, carierişti în slujba instituţiei, a statului, a legii. Dar nu pe ei îi viza acţiunea aferentă. 

kk

Există o frică în faţa puterii care se manifestează în acea clădire, o senzaţie de reducere a dimensiunii unor drepturi şi libertăţi, tocmai pentru că eşti în prezenţa politicului. Arhitectura, cu reminiscenţele comuniste, ajută. Câţiva piraţi şi pirătiţe au hackuit sistemul şi au dat drumul la nesupunere. Va dura până prinde, dar faptul că joacă pe hoitul unui tip de politică mort pentru majoritatea românilor inteligenţi este salvator. În clădirea aia nu poţi intra neinvitat sau fără chemare.

Chemaţi oamenii să vadă ce se întâmplă, să fie înjuraţi şi batjocoriţi de cei din garda veche, să protesteze paşnic şi în acea fortăreaţă a gândirii plate, care este Parlamentul. Vă rog eu, mai mult pentru şoferul domnului Dragnea, băiatul ăla tânăr şi sperios... Ajutaţi-l să nu mai aibă motive de frică.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite