Manifestul de la Braşov sau de ce e nevoie de reformă în USR şi PLUS

La începutul acestei săptămâni, mai mulţi lideri ai celor două organizaţii locale şi judeţene din centrul ţării au iniţiat un manifest la care s-au raliat membri de vază din ambele partide. Dintre solicitările autorilor: democraţie internă, meritocraţie, profesionalizare şi integritate.

Alianţa USR PLUS, a treia forţă politică din România, trece printr-o revoluţie internă aproape neobservată în spaţiul public: Manifestul de la Braşov al celor două partide care ar urma să fuzioneze înaintea alegerilor locale din 2020. Iniţiatorii clamează necesitatea implementării în viitoarea construcţie politică a unui „set de principii şi linii directoare” care să reinstituie valorile de bază ale celor două formaţiuni. Grupul de la Braşov propune aplicarea, printre altele, a democraţiei interne, a transparenţei în procesul electiv, a meritocraţiei în atribuirea funcţiilor şi profesionalizarea aparatului de partid.

Chiar dacă nu au 95 de nemulţumiri la adresa conducerii centrale, precum autorul unui celebru manifest medieval, ci numai câte poţi număra pe degete, iniţiatorii şi cei care au semnat pentru susţinerea manifestului de la Braşov merg pe sârmă din punct de vedere politic. A solicita lucruri precum democraţie internă, integritate, promovarea competenţei şi separaţia puterilor în partid sugerează că acestea nu se practică la ora actuală în cele două formaţiuni sau cel puţin că implementarea lor nu este unitară. Or, nu cumva acestea ar fi trebuit să fie valorile pe care s-au întemeiat brand-urile politice USR şi PLUS? Oare nu tocmai pentru aceste valori alianţa are mare trecere în rândul electoratului cu studii superioare din România şi Diaspora?

Ceea ce nu scrie explicit în manifestul bătut în cuie la Braşov, însă ce poţi afla din discuţii private cu unii membri ai celor două partide este că sunt deranjaţi de situaţii în care un lider de la centru intervine în stil deus ex machina şi le indică membrilor cu drept de vot din organizaţiile locale pe cine să aleagă în funcţii de conducere. Sau afli că unele organizaţii locale au devenit afaceri private („pe persoană fizică”) ale liderilor, care îşi plasează oamenii în posturile-cheie pentru a deţine controlul absolut. Sau că există oportunişti care candidează la funcţia de primar în mari oraşe doar pentru a-şi întări poziţia în organizaţia judeţeană, cu ochii către un loc eligibil pe lista de Parlament. Sau că sunt voci, consemnate mai nou în studii interne de evaluare a stării de spirit a membrilor, care vorbesc cu subiect şi predicat despre bullying şi ameninţări pe post de modus operandi în filiale. Iar periodic ies la suprafaţă exemple de traseişti din alte partide, adoptaţi în special de PLUS. De cealaltă parte, USR frapează cu excluderi şi suspendări care duc cu gândul la exces de autoritate.

Toate cele descrise mai sus nu seamnănă deloc cu „resetarea” clasei politice pe care o promite alianţa USR PLUS, ci le recunoaştem la partidele sistemului: PSD, PNL, PMP şi celelalte. Şi apoi te întrebi la ce bun să mai ai oameni noi în politică dacă ei ajung să o practice la fel de strâmb precum cei vechi?

În 2016, USR a adus în faţa alegătorilor o oaste de strânsură ai cărei membri s-au cunoscut abia în prima sesiune parlamentară şi au învăţat politică din mers, calificându-se la locul de muncă. Pentru prima legislatură parlamentară din care a făcut parte, USR a lăsat o impresie în general bună, reuşind să se deosebească de partidele clasice, înveterate în rău. Dar în 2020 aşteptările electoratului sunt mai mari şi la fel sunt obiectivele alianţei USR PLUS. Ca să se ridice la propriile exigenţe, nu-şi poate permite să fie reprezentată în funcţii publice de oameni cu pregătire precară, nu-şi mai permite un alt Dobrovie, sau oameni cu probitate îndoielnică, cum ar fi o altă Oana Bîzgan, comedianţi involuntari ca Iulian Bulai, ori parlamentari care îşi pierd elanul după numai şase luni de mandat. Însă problema resursei umane nu este doar la USR, ci există şi în PLUS membri al căror aport este cu... minus.

Susţinătorii manifestului de la Braşov nu au nicio intenţie de scindare, fiind dimpotrivă adepţii unei cât mai grabnice fuziuni a celor două partide. Allen Coliban, unul dintre liderii organizaţiei judeţene a USR care a iniţiat manifestul alături de omologii de la PLUS, este cunoscut ca bun diplomat care până acum nu s-a poziţionat polar în conflictele interne.

Pentru a nu transforma într-o tabără disidentă grupul de la Braşov şi pe cei pe care i se alătură, conducerile USR şi PLUS ar trebui să adopte cele zece puncte ale manifestului şi să aplice recomandările în modul de organizare şi de lucru al fiecărei organizaţii. Principii generoase şi valori morale îşi revendică toate partidele, însă operaţionalizarea acestor concepte face diferenţa între vorbe goale şi fapte.

Cum am opinat în decembrie în editorialul Quo vadis, USR PLUS?, cu amatorism şi improvizaţie nu se va ajunge la guvernare după alegeri, ci la stagnarea într-o nişă de ±10%. Miza este importantă, căci dacă alegătorii sătui de PNL şi PSD nu mai văd salvarea României să vină de la o forţă politică raţională şi modernă, alternativa sau cea de-a treia cale se profilează sub forma populismului conservator, opţiune care ne-ar întoarce în timp ca ţară.