Marea ecuaţie politică a reformei

Oare USR-ul ar fi apărut, dacă PNL-ul se reforma mai repede? Oare PSD-ul ar putea strânge acelaşi număr de voturi fără PRU?

Victoria lui Trump arată cum, chiar şi într-un sistem politic bipartid, poate exista un minim de reformă. Noul preşedinte a luat cu forţa, din partea republicanilor, ceea ce Bernie Sanders încercase pe partea democrată, cu retorica. Diferenţa este că Sanders s-a lovit de ambiţiile şi maşinaţiile cuplului Clinton. 

În excesul de zel al omului portocaliu, noul lider al „lumii libere”, ales în aceeaşi zi cu aniversarea căderii Zidului Berlinului, se regăseşte o bună lecţie pentru electoratul din România. Este evidentă, cu mici apariţii şi prin ţări mai mici sau mai sărace, din SUA şi până în Republica Moldova. 

Chiar şi eu am comparat public victoria lui Trump ca pe un remix atlantic al alegerilor noastre prezidenţiale din anul 2000. Este parţial adevărat că electoratul va răspunde în mod direct proporţional cu excesele celor aflaţi la putere, că va vota pe oricine altcineva, numai să scape de ceea ce percepe drept un pericol iminent. Spun doar parţial, însă, pentru că regula se aplică, cu valoare imediată, doar cu un sistem funcţional de suport. 

La 200.000 de voturi diferenţă (pe plus!), Hillary a pierdut pentru că atacurile la adresa caracterului ei, al faptului că făcea parte dintr-un sistem corupt împotriva căruia nu luptă, au fost percepute drept reale.

Ca la noi, la nimeni

Oare USR-ul ar fi apărut, dacă PNL-ul se reforma mai repede? Oare PSD-ul ar putea strânge acelaşi număr de voturi fără PRU? Sunt întrebări ale căror răspunsuri vor deveni evidente abia pe 12 decembrie. E cert, însă, faptul că sistemul de vot ciclic, regulat, o dată la 4 ani, rezervă surprize din cele mai brutale. 

În contextul mai mic, românesc, dar democratic, mişcările pe care le vedem în această campanie (ca şi cele din Republica Moldova, într-o bună măsură), se aseamănă cu ecuaţia mai mare. Nemulţumirea ia forma votul negativ, antisistem.

Problema e când reforma - sau ce este percepută drept reformă - intră în Parlament sau pe holurile puterii şi dezamăgeşte. Aici ar trebui să intervină experienţa, filtrarea candidaţilor, nu ideea că orice om nou şi nepătat de politică înseamnă, automat, şi un bun deputat.

Şi mai e ceva...

Trump poate intra în Biroul Oval, spunând că vrea să bombardeze Vasluiul (un exemplu doar). Va veni imediat un general de 4 stele care îi va spune că nu se poate, că sfatul lui este să impună doar sancţiuni economice sau să rezolve problema diplomatic. În spatele lui vor fi 3 alţi oameni care lucrează deja la opţiuni. După o oră, va fi adus Gică, expertul vasluian al administraţiei, care va spune că şi el crede că nu merită un show de forţă atât de drastic. Sistemul este făcut astfel încât excesele de putere să nu existe. 

Poate că înainte de reforma politică, aproape constantă, ar trebui să ne gândim şi la profesionalizarea consilierilor, la ajutarea celor care chiar muncesc, zi de zi, în politică; la protejarea lor în faţa unor mici parveniţi trumpieni. În România, nu există aşa ceva, politicienii îţi fac ţie un favor, când te angajează consilier. 

Alegerea lui Trump în SUA nu va avea consecinţe devastatoare, într-un sistem bine pus la punct, în care alternanţa la putere are cadre, oameni, experienţă. Rămâne de văzut cât de inteligent va fi Trump în folosirea sistemului, fără scandaluri prea mari, cât va putea, dacă doreşte, să reformeze din interior cel mai puternic stat de pe lume. Va avea, chiar şi cu dinţi scrâşniţi, susţinerea republicană.

Concluzii

În România, după fiasco-ul Iohannis, varianta votului pentru partide anti-Establishment va aduce în Parlament ceva mai multe feţe noi, dar care nu vor putea reforma cine ştie ce. Vrut, nevrut, îşi vor aduce relaţii şi rubedenii prin jurul lor, vor lucra pe linia partidului şi se vor pierde în ceaţa unei clamate reforme care nu va veni. 

Aşadar, ecuaţia pentru o politică mai bună include şi profesionalizarea corpului de suport politic, nu doar a politicienilor în sine. Când aduci oameni în jurul tău care înţeleg de ce le sunt familiile nemulţumite şi pot spune asta, fără frică, atunci când nu-i mai tratezi ca pe nişte lachei şi au puterea să spună nu la ilegalităţi sau te mai dea şi în gat, atunci ai reformă politică adevărată.