Mediatizarea şi descentralizarea comunicării politice

Multe schimbări au avut loc în ultimele două decenii în comunicarea politică. Mass-media tradiţională pare că este pe ducă şi Internetul îi ia locul. Politicienii găsesc din ce în ce mai greu să trimită mesaje potenţialilor votanţi sau celor pe care deja îi reprezintă. Aşadar, care este viitorul democraţiilor dacă abilitatea de a comunica între cetăţeni şi reprezentanţii lor este pierdută?

Reprezentarea publică a politicii în epoca post-modernă este centrată mai multe pe media şi este decisă de cerere mai mult ca niciodată. Există un proces dinamic care împinge comunicarea politică spre „logica mediei”, cultura pop şi consumerism. Actorii politici, cum ar fi guvernele, partidele politice şi alte elite ale instituţiilor politice clasice, pierd controlul asupra modului în care politica este comunicată şi interpretată în sfera publică.

Există două dimensiuni: prima este numită mediatizare şi înseamnă relaţia dintre actorii politici şi jurnalişti în sensul că instituţiile politice sunt din ce în ce mai dependente şi formate de mass-media, iar a doua este numită descentralizare şi înseamnă relaţia dintre elitele comunicării politice – mass-media şi oficiali politici – şi cetăţeni în sensul că cu cât cetăţenii pun la îndoială din ce în ce mai des legitimitatea şi credibilitatea politicii instituţionalizate şi a mass-mediei tradiţionale, cu atât mai mult cetăţenii se îndepărtează de politica înaltă înspre alternative sau sfere ale comunicării total non-politice. Elitele comunicării politice îşi pierd abilităţile de a controla dezbaterea publică şi felul în care problemele societăţii sunt puse (framing).

Mediatizarea poate fi caracterizată prin relaţia ambiguă dintre actori politici şi mass-media, iar descentralizarea poate fi descrisă printr-o formă emergentă a angajamentului politic: consumerismul politic. Acest concept aduce laolaltă desprinderea de ideologii spre probleme singulare şi soluţii pragmatice. În acest sens, partidele politice sunt văzute de către cetăţeni ca furnizori de servicii care oferă sănătate, educaţie, transport public şi aşa mai departe, dar nu mai atrag loialităţi de lungă durată şi pasiuni.

A realiza că un stil de comunicare de-sus-în-jos (top-down) nu mai este viabil, politicienii s-au îmbarcat în strategii pentru „a întâlni oamenii acolo unde sunt”. Populismul este probabil cel mai important fenomen care a combinat logica mediei cu politica anti-elitistă. Problema populiştilor este că nu sunt democratici.