Politică

articolul anterior articolul urmator

Mediocritatea e de aur

10
27 Jul 2015 18:52:03
Tudor Cătineanu

Încă din primele articole postate pe adevarul.ro am susţinut ideea că polarizarea socială, ca diferenţă dintre bogaţi şi săraci, a început în primele zile de după 1989. În acest sens, îl invocam pe „rechinul” miliardar George Sörös, care, chiar cu referinţă la România, spunea că cine nu s-a urcat în primele trei luni în „trenul capitalismului”, nu îl mai poate ajunge din urmă.

Ştia miliardarul ce ştia, şi nu numai din eseurile sau tratatele de Economie politică. După părerea noastră, dincolo de caleidoscopul biografiilor individuale, două sunt aşa-numitele categorii de „resurse umane”  ale îmbogăţirii postcomuniste, adică de după  „evenimentele” din 1989.
 
În primul rând, sunt demnitarii fostului regim, care erau împărţiţi în două grupuri, demnitarii politici, adică Şefii din PCR, şi membrii Securităţii. În ultimii săi ani, Dictatorul a luat măsuri de îmbunătăţire a  politicii de cadre. Adică, nu mai puteai ajunge şef, doar pentru că eşti fiu de muncitor, sau de ţăran sărac, ca pe vremuri. La rândul lor, membrii Securităţii au fost obligaţi la studii superioare, la absolvirea unei Facultăţi, mai ales a celei de Drept. Ca universitar, i-am urmărit la examene. În marea lor majoritate, cu rare excepţii, aceştia erau „băieţi deştepţi”, unii chiar foarte deştepţi. Pe această primă linie a îmbogăţirii, demnitarii politici „aveau in raniţă” -cum ar spune Napoleon- diplomaţia şi relaţiile de grup privilegiat, iar membrii Securităţii stăpâneau informaţiile secrete, neştiute de toţi muritorii de rând, „simpli cetăţeni”, cum li se mai spune azi..

În mod oarecum paradoxal, cea de a doua resursă umană au constituit-o mediocrii, mai precis, mediocrii complexaţi. Complexele de inferioritate pot fi de cele mai variate feluri. Ele se pot datora unor defecţiuni fizice, lipsei de prestigiu social al familiei, chiar condiţiei etnice a unor categorii de cetăţeni, care se consideră defavorizaţi, şi, nu în ultimul rând, vine şi  mediocritatea  şcolară. Chiar şi în interiorul unei familii organizate este posibilă apariţia complexului numit „Cain şi Abel”.Să vedem ce este cu cea de a doua linie, a mediocrilor complexaţi.

În şirul notelor 1-10, mediocrul primeşte din partea profesorului, sau din partea vieţii, notele 5-6. Unii dintre ei sunt fericiţi, pentru că au luat examenul, fie acesta şcolar sau examen al vieţii. Alţii, însă, nu se împacă deloc cu această situaţie, încep să îi urască pe profesori şi pe premianţii clasei. Aceştia sunt mediocrii complexaţi, care se vor răzbuna într-un fel sau altul, pentru umilinţele îndurate. Foarte mulţi dintre demnitarii de azi au absolvit facultăţile private. Or, până la intrarea în lucru a „Comisiilor de validare” a facultăţilor private, dar şi după aceea, multe dintre aceste facultăţi au fost doar nişte „buticuri” de vândut diplome, în care, în spatele notelor 8-10, se ascundeau şi se mai ascund în tăcere toate notele precedente. Explozia doctoratelor a fost un fenomen însoţitor, iar dacă la un profesor ca Adrian Năstase şi-a luat doctoratul Victor Ponta, cu o teză plagiată, ne putem imagina ce s-a petrecut în cazul altor doctoranturi şi doctoranzi.
 
Cele două linii ale resurselor umane postdecembriste s-au intersectat după diverse ecuaţii, greu de descifrat, compenetrarea lor fiind reciprocă. Dar, pe întregul câmp al promovărilor, se manifestă un principiu pe care l-am putea numi principiul conservării mediocrităţii.
 
De la strămoşii noştri latini, moştenim şi zicătoarea „Simili similis gaudet”, adică „Cei care sunt la fel se bucură unii de alţii”. Merge aici şi cunoscuta zicătoare autohtonă „A tunat şi i-a adunat”. Limba română face diferenţa dintre singularul cuvintelor „partid”, care este politic, şi „partidă”, care poate fi una de şah, de table, de poker, sau chiar de sex. La plural, diferenţele se anulează, iar atunci avem „partidele”, în ambele înţelesuri, cel politic şi cel a-politic, uneori chiar ne-politicos.
 
În această situaţie, o  parte dintre oamenii talentaţi nu intră în viaţa politică pentru că „s-au dumirit”, cum ar spune Petre Ţuţea, adică s-au lămurit că politica este versată şi versatilă, sau, mai pe şleau, că este o prostituată, respectiv o curvă. Iar alţi oameni talentaţi, adică şi deştepţi, dar şi corecţi, nu intră în ecuaţia puterii, pentru că nu sunt selectaţi de către mediocrii aflaţi la putere, sau în lupta pentru putere. Pentru  aceste intrări, s-au cristalizat diverse criterii tacite, între care mai importante sunt „cotizaţiile”, băneşti sau de servicii, cu forme şi mai ales fără forme legale, apoi, relaţiile de rudenie, relaţiile de prietenie, ca şi alte câteva relaţii care ţin de „partidă”. Altfel spus, mediocritatea se auto-conservă, şi, chiar dacă îi exclude pe proşti, ea nu ajunge să selecteze şi talentele necesare în conducerea politică a unei ţări. Luaţi-l în considerare (nu neapărat şi în consideraţie) pe premierul Victor Ponta. După lovitura de stat, dată împreună cu Crin Antonescu (Abel), Victor Ponta (Cain) este numit premier de către Traian Băsescu, acesta fiind cu adevărat un talent politic.

Nu după multă vreme, recentul „uns” se îndreaptă cu toată violenţa împotriva binefăcătorului său, pe care îl acuză că este dictator şi îl împrejmuie cu o serie de epitete, la care „Marinarul” nu-i rămâne dator. Nu stofă de dictator, ci stofă de tiran are chiar Victor Ponta, întrucât tiranul ia decizii arbitrare, cum îl taie capul, interpretând Legile cum îi vine sau îi convine şi dând „Ordonanţe” care numai „de urgenţă” nu sunt, pentru interesul naţional sau al „simplilor cetăţeni”, cum îi place premierului să le spună, sau să ne spună. Arbitrariul subiectiv este evident în frecvenţa cu care premierul foloseşte pronumele personal persoana I, adică EU, ca în declaraţia „Acum, eu am bani pentru România”. Aşa ceva poţi să spui doar atunci când ai bani moşteniţi de la părinţi, sau, eventual, de la mătuşile bogate, ca în cazul mătuşii Tamara. În constelaţia stelară mediocră a lui Victor Ponta apar tot felul de stele noi. Confratele din „acelaşi aluat” juridic, adică Dan Şova, asigură faimoasa „rotaţie a cadrelor”, trecând de la uimitoarea funcţie de „Ministru al Marilor Proiecte” (MMP), la aceea de „Purtător de cuvânt”, adică de cuvinte şi de tăceri.. Doamna Rovana Plumb, care abia rosteşte câteva clişee, într-un limbaj care poate fi numit „de plumb”, nu doar unul „de lemn”, ajunge în înalta funcţie de Preşedinte al PSD. Rămas la nivelul bacalaureatului seral, preşedintele „Camerei deputaţilor”, Valeriu Zgonea, visează să ajungă dânsul în locul Rovanei Plumb, şi, de ce nu, poate chiar Preşedintele ţării, după modelul maestrului Ponta. Democraţia noastră post-revoluţionară este atât de largă,  încât  generează impresia că poţi fi azi preşedinte de bloc (de locuit, nu politic), mâine, preşedinte de partid, iar poimâne, preşedinte de ţară. Şi asta, dacă te înscrii într-un partid care este şi o partidă, şi dacă eşti coerent şi consecvent. Aşa cum este Victor Ponta, care reia seria de epitete cu care îl gratula pe Traian Băsescu şi o îmbogăţeşte cu referinţă la Klaus Iohannis. Fals doctor în Drept, Victor Ponta nu ştie, probabil, că epitetul este figura de stil cea mai săracă sub raport spiritual („săracă cu duhul”, ar zice dânsul), şi că orice caracterizare a cuiva este implicit şi o autocaracterizare. Dacă prostul ar şti că este prost, atunci el n-ar mai fi prost, ceea ce este valabil şi  pentru toţi mediocrii. Care, mai ales prin contribuţia rudelor, pot fi şi submediocrii, dacă nu chiar proşti, dar fără să ştie.
 
PS.  În „Etica Nicomahică”, Aristotel defineşte conceptul Măsurii ca pe un loc de mijloc între două extreme, care sunt şi două excese, unul fiind „prea puţinul”, altul fiind „prea multul”. Astfel, Curajul este o virtute etică, însoţită de două vicii: Laşitatea, care ţine de „prea puţin”, şi Temeritatea („curajul nebunului”, îi spunem noi, românii), care ţine de „prea mult”. Romanii, adică strămoşii noştri latini, l-au preluat pe Aristotel, dar în modalitatea lor, una cantitativă. Locul de mijloc devine locul mediei statistice, iar aceasta ne trimite la mediocritate, de unde şi concluzia lor „Aurea mediocritas” („Mediocritatea este de aur”). Fără să îl fi citit pe Aristotel, Bulă a intuit, pe contul vieţii sale proprii, atât înţelesul aristotelic al măsurii („Ce-i prea mult nu-i sănătos”) cât şi înţelesul străbunilor latini (abordat ironic prin „Nici prea, prea, nici foarte, foarte”).

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

10 Comentarii

Paun Al
27.07.2015, 21:08:08

Am stricat odata , cand eram mic , un cuib de randunele . Mama m-a certat si ma pus sa ma duc sa vad zilnic , ce fac acele randunele . Am vazut cateva zile fortat , apoi din curiozitate si placere Cat cat efort fac sa construiasca cuibul ,ce arhitectura , cu cata migala si munca aduc in cioc lut si paie , Cat efort fac sa-si creasca puii , ce scoala , ce educatie fac cu ei . De la regulile de hranire , la curatenia in cuib si apoi lectiile de zbor . Semnalele de ...suntem noi ...si atentie pericole , pe categorii ..pisici , uli ... . Cu cat curaj atacau ulii pasarari... si-i alungau , zburand razant pe langa ei . Pe scurt, cum ii pregatesc , exact pentru viata pe care o vor avea . Mai tarziu am inteles , ca spre deosebire de celelalte vietuitoare specia umana este incapabila in mare sa-si pregateasca copiii pentru lumea in care vor trai . Am divagat sa va spun ca in opinia mea “mediocritatea “ , in ce fel de scoala se face la noi ...nu inseamna mare lucru . La noi scoala te invata sa acumulezi ,sa redai ...si mai ales sa fi “ascultator ' . Sa faci ce spune dascalul . Copii astfel formati , se descurca mult mai greu in societate , decat un copil mai rebel , mai independent , dar care a facut si “scoala vietii “. Majoriatea acestor copii "buni "astepata , ca asa au fost invatati , sa li se ceara ce sa faca , sa li se spuna ce sa faca . Mediocrul de la scoala institutionalizata … poate fi premiantul de la scoala vietii . Si ati neglijat acest aspect . 2.Coruptia , clientelismul este ca un cancer si penetreaza in toate mediile . Cea ce m-a intrigat cel mai mult, a fost ca a patruns imediat si cu forta in mediile corpului didactic , a mediului universitar … unde teoria spunea ca ar fi trebuir sa fie oamenii cu cea ma inalta constiinta , care pregateau constiinte . La fel ca si vechea nomenclatura , securitate … care era prezentata de regim ca fiind ... “patura “ cu cea mai inalta “constiinta socialista “ … care ne invata pe noi ceilati , sa devenim “omul nou “. Ori dupa cum se vede elitele ...s-au infruptat primele si cel mai vartos din beneficiile coruptiei , clientelismului "capitalismului d ecumetrie " ... si nu mediocri .

+6 (6 voturi)
catalin toader
27.07.2015, 23:08:18

Domnule Paun Al, ati comentat cum as fi facut-o eu, daca aveam ceva talent. Glumeam, mi-a placut analiza dumneavoastra, in special partea referitoare la educatie (si oamenii ei). Mi s-a parut usor neinspirat si partizan domnul profesor astazi, poate de la caldura.

+3 (3 voturi)
Tudor Cătineanu
28.07.2015, 05:00:44

RĂSPUNSURI: Răspuns pentru PĂUN AL. 1) Când am citit prima propoziţie „Am stricat odată, când eram mic, un cuib de rândunele”, eu am crezut că vă referiţi la mine. Chiar aşa mi s-a întâmplat şi mie. Numai că din cuibul stricat au căzut trei puişori. Nu i-am spus nimic mamei, m-am dus în staulul de vite şi m-am gândit ce să fac. După o jumătate de oră m-am întors, dar puişorii au dispărut. Probabil că i-a înhăţat pisica! În rest, întreg procesul de reconstrucţie a cuibului de rândunele s-a petrecut exact aşa cum l-aţi descris. Fiind copil de ţăran, am crescut în mediul animalelor, iar în „Memorii” am proiectat două capitole „Câinii lui tata” şi „Caii lui tata” La liceu, Profesorul de Latină, Dumitru Mărtinaş, făcând o paranteză, ne-a spus „Dragii mei, când veţi ajunge să cunoaşteţi cu adevărat oamenii, probabil că veţi începe să iubiţi animalele” Cam dur şi poate cam prematur, dar eu le iubeam din copilărie şi le iubesc mai departe - cu excepţia pisicilor-, de unde şi interesul meu pentru Etologie. 2) Cred că la mijloc s-a strecurat o Neînţelegere, pentru care eu sunt de vină. Când mă refer la a doua linie a îmbogăţiţilor peste noapte, eu am avut în vedere doar mediocrii complexaţi, care devin agresivi şi simt nevoia să se răzbune. Cea mai mare parte din populaţia unei ţări este alcătuită din oameni cărora le putem spune în diverse feluri: „oameni ca toţi oamenii”, „oameni normali”, „oameni simpli”, „simpli cetăţeni” etc. Aceştia îşi văd de vieţile şi de treburile lor, şi nu ies în evidenţă nici în foarte bine şi nici în foarte rău. Ca şi în cazul unei clase de elevi, aici intră în joc „Curba lui Gauss”, după care , în acea clasă, ai trei premianţi şi cam tot atâţia corigenţi, dintre care 1 sau 2 ajung repetenţi. Apoi, am menţionat că diverse complexe de inferioritate pot avea diverse cauze, între care „complexul didactic” este doar unul, singurul pe care l-am ilustrat, de unde, probabil şi Neînţelegerea apărută. Mama avea doar 4 clase primare, iar tata avea 8, dar familia mea era una de gospodari, recunoscută de întreaga comunitate. Simţul poporului şi al poporului meu, poporul român, îl am în sânge şi nu mă va părăsi niciodată. PS La nivel de documente (adică de scripte) întreaga noastră didactică , promovată de Ministerul de resort, este orientată formativ , respectiv, creativ, şi nu informativ, adică bazată pe memorie. Se vede însă că faimoasa contradicţie dintre Formă şi Fond, teoretizată de către Titu Maiorescu, face mai departe „pui greşiţi”, cum le-ar spune cineva. Răspuns pentru cătălin toader Probabil că este vorba despre Neînţelegerea la care m-am referit în răspunsul dat domnului PĂUN AL. Dacă este vorba de altceva, legat de „partizanat”, aştept o precizare! Altfel, vorba aceea, decât o laudă strâmbă, mai bine o critică dreaptă! PS Şi în „Sfânta Scriptură” se spune că acelaşi Soare răsare şi aceeaşi ploaie cade peste cei buni şi peste cei răi, peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi. La noi, Spaţiul fiind mioritic, se pare că el se bazează pe alternanţa dintre secetă şi inundaţie.

-1 (3 voturi)
Paun Al
28.07.2015, 08:00:13

Multumesc pentru raspuns d-le profesor . Erau doua idei : Educatia ar trebui sa ne pregateasca sa intelegem lumea complexa in care traim , pe noi insine si cum ne raportam la ceilalti ...si nu sa ne pregateasca doar pentru o nota buna , un examen luat ... o slujba , o pozitie mai buna in societate . -atat timp cat scoala nu te pregateste pentru asa ceva , pentru viata adevarata , reala pe care urmeaza sa traiesti ...atat timp cat educatia scolara nu are sensul prezentat mai sus , este greu de definit "mediocrul ". 'Mediocrul " raportat la ce ...la "standardele " scolii noastre ? Asa cum ati remarcat si dv ...nu este o legatura intre "mediocri " si numarul anilor de scoala . Mama care a inteles in felul acesta sa ma "educe " la intamplarea cu randunelele ( m-a mai speriat si cu "o sa te bata Dumnezeu ")..avea 7 clase . Si nu stiu , daca ar fi fost, sa zicem , profesor universitar ...ar fi procedat tot asa . Nu o sa stiu niciodata asta . Ca si frustrarile ...Stiti mai bine decat mine ca frustrarile au cauze in carente de educatie , de comportament al celorlalti fata de "frustrat " , ca si de "felul de a fi " al frustratului . Sunt mai multi factori . A doua idee a fost ca oamenii , care ar fi trebuit sa fie elita constiintelor romanilor , conform teoriei, ... adica mediul profesoral , universitar , nomenclatura ...securitatea ...varfurile societatii romanesti ... au fost primele care au pus umarul si au dezvoltat coruptia si hotia din Romania , au manipulat si manipuleaza 'prostimea ". Prin participare directa si indirecta , prin complicitate , prin ignorarea celor care fura si sunt corupti ...langa ei , cu toate ca se intampa, langa ei , prin intoarcerea capului in partea cealalta , prin "satisfactia" ... ca daca eu sunt corect , nu mai intereseaza si mediul in care traiesc ...etc Am mari indoieli ca "mediocrii frustrati " au fost si sunt motorul , initiatorii , "combustibilul " coruptiei si hotiei de la noi . Indiferenta majoritatii romanilor , ignoranta lor , incapacitatea lor de a reactiona la hotie , coruptie, ca la infractiuni si nu ca la "sport national ", lipssa de principii morale , etice ca norme , pentru care trebuie sa luptam ca ele sa existe in societate , in mediul in care traim ... mai presus de interesele personale ...si nu in ultimul rand , ci in primul rand , lipsa de principii morale , etice .... a elitei politice , administrative , intelectuale a tarii . Principiile morale , normele etice ...nu exista si se mentin ...de la sine . Asa cum intr-o gradina ,in care daca vrem sa cultivam ceva , flori sa zicem ... trebuie permanent sa le udam , sa plivim buruienile ... Florile pe care vrem sa le cultivam nu cresc de la sine . Este o lume darwiniana si castiga cei mai "tari " mai adaptati , mai organizati ... La noi s-a furat si s-a corupt , se fura si este coruptie , avand in fruntea coruptiei si marelui jaf .... elitele !!!! Sau cea ce se cheama la noi elite .

+3 (3 voturi)
catalin toader
28.07.2015, 19:18:52

Va multumesc pentru raspuns, domnule profesor. Nota dumneavoastra de mai sus ma face sa vad articolul in alta lumina, asa ca imi cer scuze pentru ca v-am banuit (ca de acuzat, nici nu poate fi vorba) de partizanat. Cat despre inspiratie, mie mi s-a parut un pic mai greoi stilul cu care ati abordat tema; va urmaresc cu interes blogul, si nu de ieri-de azi, acum mi s-a parut o usoara inadecvare intre tema si idei (foarte interesante, dealtfel) pe de o parte si limbajul folosit (cam bolovanos mi s-a parut astazi, domnule profesor). Desi s-ar putea sa ma insel eu, stiti, m-am obisnuit cu figurile de stil (eufemistic vorbind) care au inundat efectiv "Adevarul" in ultima saptamana. Raman, oricum, un cititor constiincios al articolelor dumneavoastra.

Vezi toate comentariile (10)

Modifică Setările