Mercenarii locali

Oastea de traseişti este „indisciplinată”, pentru că fiecare membru vine cu obiceiurile şi pretenţiile lui, care intră în coliziune cu cele ale oştii căreia i se asociază şi ale celor care au trudit în „oastea PSD” tot timpul.

Au primit aleşii traseişiti atât de mulţi bani de la Guvern încât să fi meritat trecerea în barca gonflabilă a PSD cu riscul pierderii propriilor mandate? Sau vor aplica şi ei cunoscutele îndemnuri „pupă-l în bot şi papă-i tot!” şi „ia-le banii şi votează ce vrei”?

Oastea de strânsură formată din primarii şi consilierii locali trecuţi la PSD prin dăunătoarea OUG 55/2014 este precum armatele de mercenari pe care príncipii le angajau pentru a se menţine la putere sau pentru a se prezenta cu sorţi de izbândă pe câmpul de luptă. Dar, deţinerea unei asemenea oşti nu garanta victoria. Tocmai de aceea, în Principele, Machevelli avertizează: „Trupele mercenare şi cele de sprijin sunt nefolositoare şi primejdioase. Iar dacă cineva îşi menţine puterea în stat cu ajutorul trupelor mercenare, acela nu va avea niciodată o situaţie stabilă şi sigură, deoarece ele sunt dezbinate, pline de ambiţie, indisciplinate, necredincioase. Dovedesc vitejie în faţa prietenilor şi laşitate în faţa duşmanilor. Nu au frică de Dumnezeu şi nu-şi ţin cuvântul faţă de oameni... În timp de pace ele te jefuiesc precum te jefuiesc duşmanii în vreme de război. Cauza unor asemenea fapte este că ele nu iubesc altceva şi nu au alt motiv anume de a lupta decât o leafă neînsemnată şi neîndestulătoare pentru a le face să moară pentru tine. Doresc cu plăcere să fie în solda ta atâta vreme cât nu porţi războaie; însă cum izbucneşte războiul, sau vor să dea bir cu fugiţii, sau vor să plece în altă parte.”

Corespunde acest portret al trupelor mercenare oştii de traseişti pe care a înregimentat-o PSD prin ademenirea cu fonduri pentru proiectele locale? Să le luăm pe rând. E o oaste „dezbinată”, ca orice adunătură, ce strânge ad hoc indivizi pe care nu-i uneşte niciun ideal comun în afară de câştigul de moment (Este puţin probabil că foşti liberali de ani de zile, crescuţi în PNL ca oameni politici, au devenit peste noapte pesedişti cu mare dragoste de Ponta. Este puţin probabil ca foşti primari PDL ce au făcut front comun împotriva puciului parlamentar din 2012 să facă acum scut în jurul lui Victor Ponta). Că este o oaste „plină de ambiţii” nu e un lucru greu de înţeles, fiecare dintre membrii săi fiind mânat de planurile proprii de putere şi înavuţire. Este o oaste „indisciplinată”, pentru că fiecare membru vine cu obiceiurile şi pretenţiile lui, care intră în coliziune cu cele ale oştii căreia i se asociază şi ale celor care au trudit în „oastea PSD” tot timpul. Că este o oaste „necredincioasă”, o dovedeşte tocmai modul în care s-a constituit: toţi membrii au trădat formaţiunile în cadrul cărora au devenit aleşi locali şi electoratul care i-a votat sub stindardele acelor formaţiuni. Cum au trădat partidele din care au plecat, vor trăda şi PSD şi  pe candidatul acestuia. Cine poate garanta că mulţi dintre mercenarii locali nu fac blat, nu joacă pentru partidele lor de origine în care vor reveni când va fi momentul? Cine garantează faptul că această oaste nu va fi adunată decât acum, la împărţirea în avans a soldelor, doar pentru a speria adversarul, iar în ziua luptei decisive nu va fi deja risipită?

Oaste de strânsură fiind, marcenarii locali nu au avut un şef al lor şi nici nu au fost lăsaţi pe mâna liderilor locali ai PSD, ci au fost preluaţi spre administrare şi determinare de către o persoană cu misiune specială şi cu drept de semnătură pentru plata sumelor necesare cumpărării. În aceste zile, Liviu Dragnea, cel cu tolba plină de bani publici puşi la dispoziţia interesului privat de mărire a celui ce se vrea principe, a avut întâlniri cu mercenarii locali şi le-a promis semnarea de contracte conform înţelegerii, cu condiţia de a aduce în tolba lui Victor Ponta cât mai multe voturi. Problema este următoarea: contractele se semnează până la alegeri. Are comandantul mercenarilor vreo garanţie că mercenarii locali se vor ţine de cuvânt în ziua votului? Dacă în ziua votului, când e lupta cea mare, vor da cu toţii bir cu fugiţii? Le-a dat Dragnea atâţia bani încât să moară pentru cauza lui Victor Ponta? Îmi amintesc de indignarea unui lider local care, după alegerile din 2008, a constatat că în cartierul de blocuri ANL, populat chiar în timpul campaniei electorale, partidul său a luat doar 100 de voturi. „Şi le-am dat case!” exclama acesta revoltat de faptul că numărul voturilor era cu mult sub cel al cheilor de apartament pe care le înmânase personal tinerelor familii.

Mai apare o întrebare: are Liviu Dragnea nevoie de vreo garanţie de fidelitate din partea mercenarilor locali? I-ar strica să aibă o armată doar pentru sine, utilă în caz de oportunitate postelectorală? Iată ce ne mai spune Machiavelli: „Comandanţii mercenari sau sunt oameni foarte capabili sau nu sunt. Dacă sunt valoroşi, nu te poţi încrede în ei. Deoarece vor râvni întotdeauna la propria lor mărire, fie înlăturându-te pe tine, care le eşti stăpân, fie pe alţii, fără voia ta. Iar dacă sunt plini de însuşiri, de obicei aduc necazuri”. Liviu Dragnea este un lider valoros, plin de însuşiri.

Mercenarii locali nu vor fi priviţi cu ochi buni de către aleşii pesedişti, fiindcă aceştia vor veni cu pretenţii. Sunt politicieni care au avut funcţii în partidele lor şi care nu vor accepta să fie priviţi ca toleraţi, ca persoane care trebuie să mai aştepte ani până li se va face loc la diverse funcţii în partid. Vechii pesedişti îi privesc ca pe privilegiaţi ai momentului, deoarece sunt primari pesedişti care nu au primit bani pentru proiecte de mult timp, pe când nou veniţii, mercenarii locali, au fost imediat miluiţi. Vor fi vreodată solidari unii cu alţii? Mă îndoiesc. Pesediştii îi vor privi imediat după alegeri ca pe aleşi de unică folosinţă, persoane utile într-un anumit moment şi de care este bine să te descotoroseşti cât mai repede. Iar mercenarii vor fi nevoiţi să-şi asume condiţia de ales „second hand”. Asta în condiţiile în care Curtea Constituţională nu le va lua funcţiile şi nu îi va aduce la statutul de simpli membri ai unui partid în care au ajuns printr-o combinaţie riscantă ce le-a adus un mic profit de moment. Dacă-şi vor pierde funcţiile, la proximele alegeri locale anticipate mercenarii locali vor reveni la vechile lor oşti. Vor candida din nou din partea propriilor partide, explicând electoratului că s-au sacrificat pentru binele comunităţii. 

Mişcarea PSD dovedeşte faptul că liderii acestui partid nu se bizuie pe activul propriu, fapt ce i-a determinat să adune oastea de mercenari locali. Vor birui cu această oaste? Nu este prima dată când PSD a încercat să dea lovituri similare cu majorităţi de strânsură. Şi n-a învins. Tot Machiavelli spune: „Din experienţă rezultă că numai príncipii şi republicile care au trupe proprii săvârşesc fapte mari, pe când cele de mercenari nu aduc altceva decât stricăciuni.”