Mesaj către liderii Comisiei Europene: nu mai contribuiţi la creşterea euroscepticismului în România!

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
cc

Europarlamentarul Sorin Moisă a adresat o scrisoare-avertisment liderilor Comisiei Europene, în frunte cu Preşedintele acesteia, Jean-Claude Juncker.

Este vorba, se spune în această scrisoare al cărui text integral îl regăsiţi la finele articolului, „despre o problemă care... a devenit o chestiune dureroasă la nivelul opiniei publice din România, riscând să pună în primejdie, într-un mod complet inutil, încrederea în Uniunea Europeană şi instituţiile sale.... Serviciile Comisiei Europene au reinterpretat şi restrâns, în termenii unui document tehnic... conţinutul bazelor legale care definesc regulile de plată pentru munca efectuată în cadrul programului Horizon 2020. Aceasta s-a făcut prin introducerea conceptului se «salariu de bază» ca principal instrument pentru remunerarea cercetătorilor în cadrul respectivului program, în condiţiile în care baza legală nu conţine o asemenea restricţie, ci mai degrabă vorbeşte despre remuneraţie «în acord cu legislaţia naţională sau contractul de angajare»... iar cercetătorii români pot ajunge să fie astfel plătiţi foarte puţin pentru activitatea lor în cadrul programului Horizon 2020... salariul de bază scăzut este ceea ce poate oferi ţara dar ar trebui să fie şi o încurajare pentru o atitudine proactivă... între timp, problema a devenit stringentă la nivelul opiniei publice din România, deoarece acest tip de politică încurajează fenomenul de «brain-drain», cercetătorii români primind oferte atractive pentru a se alătura unor echipe din cadrul universităţilor şi institutelor de cercetare occidentale... În contextul unui euro-scepticism crescând, al populismului şi naţionalismului, credeţi oare că este înţelept, pentru o asemenea mică problemă birocratică... să creşteţi anxietatea românilor, încă una dintre naţiunile europene cele mai eurofile, cum că, în definitiv, Europa nu ar fi aşa de bună pentru ei?... Pentru mine, este dureros să văd... că Europa nu face la modul proactiv ceea ce-i stă în putinţă pentru a NU aliena, ci, mai degrabă, pentru a ţine aproape o secţiune a elitei româneşti, intelectualii şi cercetătorii ei, care sunt în mod evident lideri influenţi şi creatori de opinie, un grup de forţă care defineşte opinia publică şi atitudinile sale.

Acestui grup, de facto, Europa îi spune: «valoraţi foarte puţin atâta timp cât staţi şi muncţi în România». Acesta să fie oare mesajul just din partea marii şi politicei Comisii Europene, în mijlocul unei crize de încredere în Europa şi instituţiile sale?

Ce şansă de reuşită are acest apel de tip „la muncă egală, retribuţie egală” adresat Preşedintelui Juncker, vicepreşedintelui Timmermans, comisarului Moedas şi lui Martin Selmayer, şeful de cabinet al lui Juncker? Greu de spus, mai ales că e vorba despre al doilea mesaj în acest sens, primul aparţinând unui alt europarlamentar, Daniel Buda.

cc

Impactul devastator al fenomenului „brain drain” asupra Europei Centrale şi de Est

În aşteptarea reacţiilor, scrisoarea lui Sorin Moisă nu este numai binevenită, din raţiuni evidente, dar trebuie pusă într-un context mult mai larg, al unei dezbateri extrem de grave, cea privind fluxul uriaş de forţă de muncă înalt calificată ce a plecat din Europa Centrală şi de Est, în mod constant şi în progresie permanentă, începând cu momentul căderii Cortinei de Fier.

Este vorba, cu siguranţă, despre una dintre cele mai severe lovituri aduse sistemelor naţionale din partea noastră de lume, a capacităţii lor de sustenabilitate şi a puterii reale de reproducere şi amplificare a valorilor proprii. Este, poate, cea mai importantă dintre punerile sub semn real de întrebare a posibilităţii unor naţiuni de a-şi asigura supravieţuirea măcar în aceeaşi termeni valorici de referinţă ca cei avuţi la începutul anului 1990.

Iată, aveţi aici un material realizat în iulie 2016 de către cei de la FMI, una dintre cele mai realiste, necruţătoare şi perfect argumentate analize a fenomenului „brain drain” care a lovit Europa Centrală şi de Est. 

Evaluarea este cumplită:

„Aproximativ 20 de milioane de profesionişti calificaţi, cea mai mare parte dintre ei tineri specialişti proveniţi din Europa de Est, ceea ce corespunde populaţiei combinate din Republica Cehă şi Ungaria, şi-au părăsit ţara în ultimii 25 de ani în căutarea unor oportunităţi mai favorabile în străinătate... În consecinţă, situaţia din Europa de Est s-a deteriorat... Acest proces de emigraţie importantă şi susţinută încetineşte în mod vizibil ritmul de creştere al producţiei în general, precum şi creşterea venitului pe cap de locuitor”.

Vorbim, deci, despre 20 de milioane de persoane care reprezintă echivalentul a 5,5% din populaţia Europei Centrale şi de Est, segmentul tânăr cel mai pregătit şi competitiv. 

Analiştii FMI au constatat că, pentru perioada 1995-2012, acest tip de migraţie a avut ca efect direct scăderea cu 7% a nivelului mediu de creştere a Produsului Industrial Brut real din regiunea noastră!

Fenomenul „brain drain” a dus, în acelaşi timp, şi la „agravarea puternică a tendinţelor demografice deja în evoluţie negativă importantă în regiunea de sud-est a Europei”:

„Este vorba despre profesionişti care, odată instalaţi în Occident, se vor întoarce doar în număr foarte mic în ţara lor de origine. Plecarea lor din ţară a redus populaţia activă, precum şi productivitatea din ţările de origine a emigraţiei. Dacă tendinţele din ultimii ani vor continua, Europa Centrală şi de Est ar putea ajunge să piardă 9% din PIB... În absenţa unei politici foarte hotărâte şi coordonate, riscăm să vedem cum emigraţia şi încetinirea convergenţei veniturilor se completează şi întăresc una pe cealaltă... Emigraţia pare să fie permanentă cu indicaţii privind doar o reîntoarcere limitată în ţările de origine.”
cc

Interesantă, în măsura în care ar deveni real-aplicabilă, este propunerea făcută de analiştii de la FMI şi care ne trimite înapoi la scrisoarea europarlamentarului Sorin Moisă. Ce zic cei de la FMI, cu optimism teoretic?

Cu o Uniune Europeană care, în perioada următorilor 15 ani,  ne aşteptăm să beneficieze de pe urma fluxului de migranţi economici din Europa de Est, credem că politicile europene ar putea să atenueze efectul economic asupra ţărilor de origine, păstrând în acelaşi timp beneficiile realizate la nivel de UE. Cum anume? Cei de la FMI propun folosirea fondurilor de coeziune, cele care, în principiu, sunt destinate diminuării disparităţilor regionale şi accelerării convergenţei, pentru a genera asemenea politici naţionale în favoarea încetinirii fenomenului de „brain drain”.

Desigur, aşa e. Cu condiţia ca asta să se şi întâmple în teren. Dar asta este doar una dintre feţele monedei. Cealaltă, prima, poate cea mai importantă şi relevantă, este, mai întâi de toate, decizia politică naţională în domeniu la nivelul statelor respective, deci inclusiv a României. Care, iată, cum este cazul acum, cere direct repararea unei evidente nedreptăţi. Dar mai mult?

Căci este nevoie de mult mai mult, adică de un demers politic consolidat („politica foarte hotărâtă şi coordonată” de care amintesc cei de la FMI), în cadrul unei viziuni naţionale susţinute şi preluate ca atare, în regim de urgenţă naţională, de toate partidele politice. Aici intrăm în teritoriu absolut incert şi imprevizibil deoarece problema respectivă nu a figurat niciodată ca prioritate politică în vreunul dintre programele româneşti de guvernare de până acum, de parcă n-ar fi existat sau, căzând acum în teoria conspiraţiei auto-destructive, s-ar fi fost urmat cu voioşie inconştientă un plan de anihilare a fiinţei şi valorilor naţionale.

Am comentat această scrisoare disperată pentru că mi se pare un semn bun, că cineva s-a trezit la realitate. Dar nu ştiu dacă, pentru Bucureşti şi pentru Bruxelles, nu va avea valoarea unui text lansat în eterul atât de populat al birocraţiei, neluat niciodată în seamă dacă, de acasă din România, nu se va transmite mesajul de susţinere, cu argumente, date, cifre şi, mai ales, cereri directe de sprijin.

Cine ştie, poate. Dacă nu, ce înseamnă forţa tânără competentă a naţiunii va continua să plece, realmente cu disperare, înspre toate orizonturile imaginabile. Dacă asta vor politicienii, atunci asta vor avea. Dar va fi greu, trist şi e tare păcat. Şi cui îi pasă?

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite