„Mi-am îndeplinit toate profeţiile politice“

Începută - cum altfel? - decât cu o semnificativă dar intrată în obişnuinţă întârziere altminteri specifică d-lui Crin Antonescu- conferinţa de presă de ieri, în cursul căreia preşedintele PNL urma să rezume întâlnirea de abia încheiată cu prim-ministrul Victor Ponta şi cauzele eşecului reconcilierii- i-a îngăduit acestuia o revenire cu iz caragialean la profesia lui de bază. Aceea de istoric sau, mă rog, de profesor de istorie.

Precum Tache Farfuridi, dl. Antonescu a luat-o de la paşopt. Şi a început să înşire meticulos, sfătos, ca un om ce are tot timpul din lume la dispoziţie, cu vervă, cu alură de orator, retor şi limbut toate laolaltă, mizeriile făcute de PSD şi de strămoşii lui, de la FSN la FDSN şi PDSR, vechiului partid al Brătienilor. Din 1990 încoace. De la calomniile revărsate pe micul ecran de o Televiziune autoproclamată liberă la 22 decembrie 1989, dar repede privatizată şi “patronată” de actualul PSD prin academicianul de azi Răzvan Theodorescu până la scoaterea basma curată a deputatului Vlad Cosma, salvat de la arestare de noua şi deocamdată nerecunoscuta pe faţă  majoritate parlamentară a încă neînregistratei la tribunal USD, trecând prin legea amnistiei. Crin Antonescu a întocmit, probabil cu gândul de a-i uşura digestia celui ce plănuia să-i înfigă pumnalul în spate cu mâna d-lui Sorin Ilieşiu, o minuţioasă listă a cauzelor ce nu ar fi îngăduit căsătoria imaculatului PNL cu PSD-ul domnului Victor Ponta, dar şi a motivelor ce ar fi justificat divorţul. Căsătoria, fie ea şi morganatică s-a produs, termenele de pronunţare a divorţului se tot amână.

Uitând sau făcându-se că uită ori că nu ştie nimic despre imensa porcărie ce s-a dovedit a fi fost comisă de bătrâna şi  fals-blajina ministresa a Muncii Mariana Câmpeanu spre a-şi scoate anticipat la pensie bărbăţelul, dar şi pentru ca acesta să nu sufere prea mult băneşte după asta, dl. Antonescu a plasat în antiteză cei doi piloni de bază ai muribundei USL. Căreia i se va scoate certificatul şi de divorţ şi de deces lunea viitoare, aşa, către orele serii, dacă dl. Ponta, dl. Constantin şi ceilalţi asemenea lor nu vor accepta să li se administreze balonul de oxigen de producţie germană pe care scrie Klaus Johannis.

Carevasăzică, nu matrapazlâcurile, nu înşelătoriile, nu nenumăratele afronturi aduse PNL-ului de către PSD îl vor determina pe dl. Crin Antonescu să ceară lunea viitoarea divorţul. Nu nerespectarea sistematică a promisiunilor făcute celor ce au votat masiv USL în decembrie 2012. Nu bătaia de joc pe care PSD şi-o îngăduie la adresa românilor, o bătaie de joc cu complici dovediţi în rândul liberalilor, Fenechiu, Ruşanu, Barbu, Câmpeanu, Stroe fiind numai câţiva dintre aceştia. Ci faptul că PNL-ului şi d-lui Johannis nu li se serveşte la ospăţul guvernării ca fel principal amestecul delicios şi bogat în calorii electorale de vicepremier şi ministru de Interne, aşa cum le e pofta. Liberalii, blazonul lor contează, românii mai puţin.

Nu ceea ce face şi spune dl. Antonescu, pe care oricum nu aş mai da nici doi creiţari, au importanţă acum pentru mine. Ci asocierea la această bătaie de joc prelungită la adresa României ţinută parcă în loc, a până mai ieri respectatului domn Klaus Johannis. Care, în aceste două săptămâni de când s-a redeschis lupta pentru ciolan dintre pesedişti şi penelişti, s-a dovedit cu mult mai puţin neamţ şi infinit mai puţin preocupat de onoare decât credeam. Domnul Johannis nu mai e decât un mit spulberat.
Într-un comentariu scris şi publicat la începutul noii crize de orgolii şi imoralitate de la Bucureşti, afirmam că tare mă tem că Mercedesul de clasă S iluzoriu, numit şi Klaus Johannis, se va metamorfoza în doar câteva zile într-o maşinuţă veche şi obosită. Ceva asemănător cu Lăstunul de tristă-veselă amintire.

Să clamez şi eu, precum odinioară înfrântul Bacovia şi la fel de înfrânt ca poetul, că mi-am îndeplinit toate profeţiile politice?