Mic îndreptar politic

Ieri n-am putut să reacţionez decît foarte pe scurt. Uimirea şi lehamitea mi-au fost prea mari. Astăzi, încerc să vorbesc mai pe îndelete.

1. Dl Klaus Werner Iohannis n-a făcut altceva decît să întărească identitatea rigidă care caracterizează, cred eu, o majoritate toxică şi care nu poate să accepte că un maghiar din România poate fi şi maghiar, şi bun cetăţean român. Aceşti oameni trăiesc, şi trăiesc pentru că aşa vor ei, într-un izolaţionism identitar mult mai nociv decît cred ei că este autonomia. Nu acceptă nimic, nu vor să lase niciun milimetru din crezul lor că orice cetăţean al României este de etnie română şi că trebuie să asculte lăcrimînd orice cîntec patriotard.

2. Autonomia nu este ceva nemaivăzut, nici ceva de neînchipuit. Ea este o formă politică cu care putem simpatiza sau nu, dar un proiect de autonomie nu înseamnă trădare de ţară. 

3. Un preşedinte este un om care umblă pe un teren minat tot timpul, mai ales în regiunea asta interesantă în care trăim. El trebuie să evite capcanele puse de unii sau de alţii şi să fie mai mult vizionar decît furat de interese electorale.

4. Prin urmare, el nu are voie să se joace de-a tragedie ieftină văzînd un truc politic. Un preşedinte trebuie să fie cineva mai presus de kitschul politic. Îi recomand Dlui Iohannis să-şi amintească de Václav Havel. 

5. Limba unei etnii nu e nici motiv de glume proaste, nici armă împotriva duşmanilor politici. Nu vreau să cobor la nivelul discursului de ieri al Dlui Iohannis, dar nu cred că i-ar cădea bine dacă aş face asta.

6. Ştiu prea bine că ceea ce a făcut Dl Iohannis a fost un teatru politic. Totuşi cred că nu e bine ca teatrul să aibă mereu acelaşi succes dacă actorul scoate cartea maghiară. Asta înseamnă că cel care o utilizează ştie că naţionalismul bont şi visceral înfloreşte încă. Şi mai înseamnă că nici el nu vrea să schimbe nimic.

7. Toată viaţa am lucrat pentru o Românie în care diferitele identităţi să fie acceptate şi funcţionale.

Întotdeauna am încercat să răspund şi să scriu într-un stil îngrijit şi elevat. Fac asta pentru idealul în care cred: o ţară este mai mult decît o etnie, mai mult decît două sau trei, ea fiind un conglomerat de năzuinţe şi de idealuri. Sunt un mare naiv şi îmi pot permite acest lucru.