Politică

articolul anterior articolul urmator

Mică antologie a tragicomediei româneşti

100
15 May 2017 07:12:49
Andrei Pleşu

Pînă să discutăm despre proiecte de ţară şi strategii guvernamentale, pînă să dezbatem legi, pînă să analizăm inserţia optimă a României în contextul geopolitic actual, pînă să stabilim priorităţi, pînă să evaluăm eficienţa instituţiilor vitale ale statului, trebuie să aruncăm o privire şi asupra tipului uman promovat de partidele politice.

Asupra calităţilor profesionale, morale şiintelectuale ale celor care iau decizii, care ţin în mînă soarta naţiunii, care au răspunderea bunei administrări a ţării. Iar dacă nu ai prilejul unei cunoaşteri nemijlocite, amănunţite, a celor care te conduc, ai oricînd la îndemînă, chiar şi de la distanţă, posibilitatea de a înregistra şi cîntări felul lor de a vorbi şi de a se purta. Sunt simptomele definitorii ale oricăruia dintre noi, sursa ”primei impresii” pe care o transmitem celor din jur, amprenta educaţiei şi a caracterului nostru. Nu e vorba de a amenda, pedant, erori curente, ”scăpări”, minore derapaje omeneşti. Dar putem fi siguri că cineva care se poartă golăneşte şi se exprimă rudimentar nu se califică, în condiţii de normalitate, pentru demnităţi publice de vîrf, pentru învredniciri de care depinde evoluţia firească a comunităţii. Să nu mi se răspundă că există şi au existat naturi ”fruste”, care s-au dovedit capabile de oarecari dexterităţi politico-administrative. Nu putem lua excepţiile drept regulă şi nu putem transforma bădărănia ignară drept criteriu garantat de promovare în funcţii de răspundere.

Din păcate, spectacolul curent al clasei politice majoritare nu e, la capitolele ”discurs” şi ”maniere”, unul încurajator. Nu-ţi vine să contezi pe discernămîntul împricinaţilor, nu vrei să fii reprezentat de personaje de această croială, nu vrei să-ţi laşi copiii sau nepoţii să se uite la televizor, cînd virtuţile retorice ale ”şefilor” noştri sunt în plină desfăşurare. Ţi se face ruşine. Ţi se face frică. Ţi se face lehamite.

Am avut mereu, după 1989, experienţe, melancolic-ridicole, de convieţuire cu personaje caragialeşti. E greu să nu te întrebi, neliniştit, după ce reguli, principii şi ”modele” sunt aduşi în partid, în parlament, în guvern, inşi a căror prestaţie e, din primul moment, mediocră, neşlefuită, descalificantă. Exemplele sunt abundente. Nu demult, ne-am confruntat cu două prezenţe feminine caracteristice prin colaps gramatical şi atitudine de baltă. Una spunea ”înfrumuseţesc” în loc de ”înfrumuseţează” şi credea, patriotic, că românii ”au primul om care a zburat în cosmos”. Patriotismul nu îi impunea, însă, o bună cunoaştere a limbii materne, de vreme ce găsea ”corect” să se exprime astfel: ”Ninsoarea şi viscolul a adus (sic!) din păcate dimineţi mai puţin bune la (sic!) mulţi oameni.” O altă doamnă, care a ratat, de curînd, păstrarea mandatului parlamentar, se răfuia, plină de temperament, cu ceva despre care, în mod vădit, nu ştia nimic: ”Cine e MCV? Ştie cineva din această sală cine e, ca persoană fizică, cu nume şi prenume, acest MCV? Ştie cineva ce interese sunt în spatele acestui MCV? Ştie cineva ce bani, mii de euro, sunt în spatele acestui MCV? Ce vrea MCV? Să fim o masă amorfă. Dar noi suntem depozitarii suveranităţii poporului român“. Tot istoria recentă ne-a oferit exemplul unui ministru al Apărării care vorbea despre ”trupurile neînsufleţite a (sic!) cadavrelor celor decedaţi".

Dar să venim în contemporaneitate. Un bătăios senator PSD nu suportă să fie atacat de un jurnalist. ”A scris la adresa mea un articol în care motivele lui erau şliboviţa şi fernetul”. Nu contează că e vorba de o replică la un text agresiv el însuşi. E vorba că un parlamentar şi un jurist (chiar şi uşor contrafăcut) nu are voie să coboare la un asemenea nivel (mai ales că o face constant…). Un deputat de aceeaşi obedienţă declară, viril, referindu-se la manifestaţiile de protest din iarna trecută, că deţine, de la revoluţie, o mitralieră AKM pe care e gata să o folosească din nou: ”Nu o să mi-o ia nimeni în viaţa vieţilor şi o ţin, că poate vreodată, dacă mai vine cineva cu vreo idee din asta să transforme statul ăsta pentru care am luptat noi, sunt pregătit să ies cu arma să trag, imediat”. Băiat de băiat! Cu deputaţi atît de dîrji, vom fi, întotdeauna, la adăpost de toate relele. Un fost muncitor, ajuns jurist ”pe puncte” după revoluţie, vrea să reformeze legile patriei şi se înfurie rău cînd, într-un studio de televiziune, o doamnă îi face reproşuri: ”…îmi pierd vremea cu orice isterică? Ce golănie e asta? Cum vă permiteţi? Ce mitocănie e asta să îmi puneţi mie în cârcă ce au furat alţii, nu vă e ruşine? Sunteţi sănătoasă la cap? Ce imbecilităţi spuneţi, nu sunteţi sănătoasă la cap?” Un domn! Un exponent al judecăţii calme, al replicii civilizate, al jurisprudenţei imparţiale! De curînd, am asistat şi la uriaşele rezerve de umor ale unui senator, care se crede foarte haios, sarcastic pînă la Dumnezeu, în varianta ”şpriţuri” de mahala. Iată cum o execută pe şefa liberalilor: ”Eu unul nu o să mă las speriat de ameninţările distilate (aici e amprenta alcoolului! n.m. A.P.) ale doamnei Gurgan… Curcan… (referinţă fină la dna Turcan, n.m. A.P.) îmi scapă. Mă scuzaţi, sunt bătrîn. Dă cu labele, vezi că faci fractură.” Domnul senator pare să aibă pasiunea băşcăliei pe bază de nume. O pomeneşte, vesel, pe dna Prună (fostul ministru al Justiţiei) ca ”Perjă”. Pe unii colegi, recalcitranţi, îi sfătuieşte ”să nu-şi bage rîtul” unde nu trebuie. Ce băiat de viaţă! Cum să nu te laşi pe mîna lui?

Guvernul nu e nici pe departe mai prejos. Prim-ministrul are geniul vorbirii în bobote. Nu prea se înţelege ce vrea să spună şi, de fapt, nu e clar dacă el însuşi ştie ce mesaj are de transmis. Dovada: o puzderie de grimase şi volute incerte, din care nu reţii decît ”noi ca şi guvern” şi ”eu ca şi prim-ministru”. De neegalat ”ca şi ministru” este însă domnul care se ocupă de agricultură, un monument de lirism, metafizică şi reverie dadaistă. Întrebat de şeful său despre perspectivele unor măsuri de ramură, el răspunde prompt şi liniştitor: ”În 31 martie, sper să avem numai situatii neclare" (?!). Grija lui pentru arături e fără de odihnă: ”Era secetă pedologică. S-a mai menţinut această situaţie şi în interiorul arcului carpatic, în Transilvania. Vreau să vă spun că nu am văzut oul când am ciocnit la Paşte, pentru că mă uitam pe cer să văd dacă nu cumva începe să plouă.” Vigilent cum e, dl ministru nu se sfieşte să fie şi critic: ”Înainte să ajungă porcul la cuţit, trece prin maternitate. România nu are capacitatea de a produce în maternităţi necesarul de porci”.

Poate sunt răutăcios. Am ideea învechită că cine are probleme de exprimare are, cu siguranţă, probleme de gîndire. Iar cine are probleme de gîndire nu poate fi de mare folos în sfera puterii. Este motivul pentru care sunt gata să salut (deşi sunt departe de a fi un simpatizant) efortul dlui Dragnea de a face, de jur împrejur, puţină curăţenie. E un început. ”Aş!” - spun scepticii. ”O face de dragul imaginii!” Păi tot e ceva! Şi e pe riscul lui! Eu unul apreciez încercarea şi trec pînă şi peste faptul că, după o partidă de pescuit, a declarat, modest, ”am prins decît (sic!) un peşte”. Nimeni nu e perfect!

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

100 Comentarii

gyll
15.05.2017, 07:36:23

Domnule Pleșu,politrucul de azi,de ieri și de măine dacă nu are cel puțin două trei calități,anume: -să fie căt mai mincinos -să fie căt mai corup sau coruptibil -să facă parte dintr-un grup de crimă economică organizată -să bată din gură dar să nu spună nimic la gură cască care pune ștampila pe buletinul de vot -să fie mărlan ,semianalfabet dar cu ”studii superioare” -să fie...........,să fie..... Dacă nu îndeplinește minim trei dintre aceste condiții ,apoi acela nu este politrucul romăn .

+21 (25 voturi)
catalin toader
15.05.2017, 07:49:12

"Cine are probleme de exprimare are, cu siguranţă, probleme de gîndire. Iar cine are probleme de gîndire nu poate fi de mare folos în sfera puterii." Fara doar si poate, asa este. Mi-as permite sa adaug ca in ecuatie mai intra un termen - caracterul. Cum ajung asemenea oameni la putere? Nu stiu, poate pentru motivul ca seamana cu o buna parte a concetatenilor nostri. Cat despre "efortul dlui Dragnea de a face, de jur împrejur, puţină curăţenie.", n-as fi chiar asa de entuziast. E doar lupta pentru putere.

+26 (26 voturi)
Martin Luther
15.05.2017, 07:56:34

"(...) Am intrat in Partidul Comunist Roman la varsta de 19 ani (1968) si, atat pe linie obsteasca (CA ORGANIZATOR DE GRUPA DE PARTID), cat si pe line profesionala ( ca cercetator la Institutul de Istoria Artei al Academiei de Stiinte Sociale si Politice si, apoi ca lector universitar la Facultatea de Arte Plastice “N. Grigorescu”) m-am straduit, in ciuda unei sanatati precare ( care ma obliga sa stau, de cativa ani, sub constanta supraveghere medicala), sa fac totul pentru a fi la inaltimea exigentelor epocii noastre, ale politicii noastre din ultimii ani. (...)" (Andrei Gabriel Pleşu, Scrisoare către Secretarul său General, Nicolae Ceauşescu, 25 mai 1982). si "(...) Acum, cand la aproape doi ani dupa evenimentele relatate mai sus “meditatia transcedentala” a fost demascata ca secta cu o activitate diversionista, imi dau foarte bine seama de gravitatea implicarii mele (...) inteleg ce consecinte nefaste putea avea lipsa mea de vigilenta din 1981. Este totusi de la sine inteles ca daca as fi stiut atunci ceea ce stiu astazi despre “meditatia transcendentala”, n-as fi intarziat nicio clipa in sala de conferinta si as fi adus la cunostinta organizatiei de baza opiniile mele critice. Sunt perfect constient ca – potrivit recentei expuneri a Presedintelui tarii la Plenara largita a C.C. al P.C.R. din 1 iunie a.c. – trebuie sa facem totul pentru a preveni manevrele celor care, la adapostul unor manifestari sectante, “vor sa abata omenirea de la problemele majore – fundamentale ale lumii de azi”. Vreau sa sper ca punandu-se in cumpana bunele mele intentii, activitatea mea de pana acum pe de o parte si, pe de alta, lipsa de vigilenta de care am dat dovada, Conducerea de Partid si de stat va socoti ca imi poate acorda sansa sa ma reabilitez, pentru a contribui pe mai departe – dupa puterile mele – la edificarea culturii romanesti contemporane. (Andrei Gabriel Pleşu, Scrisoare către Secretarul său General, Nicolae Ceauşescu, 3 iunie 1982).

-39 (47 voturi)
M Costi
15.05.2017, 07:56:40

@Andrei Plesu - "...cine are probleme de exprimare are, cu siguranţă, probleme de gîndire..." ? Cred ca ati intrat intr-un domeniu de discutie care nu va avantajeaza ! Trec peste basismul declarat pe care vi l-ati asumat intr-o anumita perioada a guvernarii Basescu , când nu v-ati facut complexe privind "gândirea" fostului presedinte. Privind afirmatia dvs , O.K. , asa o fi , insa acum cativa ani l-ati criticat pe un nou ministru ( liberal ! ) al Culturii pe motiv ca avea un nume ( de familie ) care nu va placea ! Sigur , critica o faceati in mod elegant ( "...cum sa pui un ministru cu asa nume ?" ) , insa nu si acest aspect o problema de gandire ? Vreau sa va arat ca atunci când cauti ...nod in papura , oricarui om ii poti gasi si "probleme de gîndire" , despre problemele de exprimare...nici nu mai vorbesc ! P.S. Apropos , este corect scris cuvântul "gîndire" ?

-36 (44 voturi)
IonIon Popescu
15.05.2017, 07:56:09

Dar dacă ai o exprimare fină ți se trece cu vederea orice altă problemă, nu-i așa, dle Pleșu? Vă-ntreb fiindcă sunt curios și vă știu moralist!

-9 (15 voturi)

Vezi toate comentariile (100)

Modifică Setările