MRU, la Adevărul Live: „Căderea Guvernului Ungureanu nu a fost opera PDL. Am discutat cu parlamentarii o noapte întreagă, era ca în Obor“

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Mihai Răzvan Ungureanu, liderul partidului Forţa Civică FOTO Eduard Enea
Mihai Răzvan Ungureanu, liderul partidului Forţa Civică FOTO Eduard Enea

Mihai Răzvan Ungureanu, preşedintele partidului Forţa Civică, a răspuns, în această după-amiază, la întrebările jurnaliştilor Ioana Lupea şi Dan Marinescu. Fostul premier a dezvăluit în premiră detalii din culise despre cum au decurs negocierile cu parlamentarii înainte de căderea Guvernului Ungureanu şi a spus că Emil Boc a plâns fiind foarte afectat de rezultatul votului. Ungureanu crede că ar fi tragic ca Antonescu să ajungă la preşedinţie.

Iată cele mai importante declaraţii ale liderului partidului Forţa Civică:

Din perspectiva primului ministru, laudele lui Traian Băsescu sunt măgulitoare. În 78 de zile se pot face multe lucruri şi, totodată, foarte puţine. E vorba despre reforma statului şi echilibrul macroeconomic.Pe seama reformei statului am construit mijloacele pentru ANAF, RAAPPS şi ANRP.

Când primul Guvern USL a preluat conducerea ţării totul era la cheie.

Gândeam guvernarea pe o perioadă mai lungă, chiar după 9 decembrie 2012. Anul acesta, Guvernul este pus din nou în faţa pericolului dezangajării, după ce anul trecut a avut o absorbţie foarte slabă. Atragerea fondurilor europene, atât timp cât nu vor fi o obsesie a guvernării, vor fi, din nou, pierdute.

Despre schimbarea şefului ANAF:

Îl ştiu pe domnul Pop, fostul şef al ANAF, n-am avut nicio problemă să numesc un specialist la conducerea acestei instituţii. Pot face o comparaţie cu ANRP.  Singura regulă la ANRP era subiectivitatea fguncţionarului, altă regulă nu era. Această situaţie nu poate fi despărţită de fraudă.  Acelaşi lucru era şi la ANAF. Era o republică în interiorul sistemului democratic. Acolo am continuat să atac pe principiul reformei statului.

Diminuarea numărului de angajaţi bugetari nu înseamnă reforma statului. Reforma statului înseamnă şi educarea funcţionarilor.  Am revenit pe textul legii sănătăţii, principalul motiv al protestelor de la Universitate, l-am îmbunătăţit, am discutat cu Raed Arafat, dar şi cu multe alte persoane.

Uşor, uşor mergea şi procesul de privatizare, iar cele 78 de zile au fost un succes. Toate rezultatele au fost menţionate într-o conferinţă de presă anecdotică, într-o atmosferă înfierbântată. Pe feţele tuturor se citea constrnarea, toţi eram furioşi.

Mihai Răzvan Ungureanu, preşedintele partidului Forţa Civică, în direct la Adevărul LIVE

Despre căderea Guvernului Ungureanu:

Am preferat să tac în acest an, delectându-mă cu adevărurile celui care se pronunţă. Doi oameni ştiu exact ce s-a întâmplat:preşedintelşe şi premierul de atunci. Cei care se pronunţă au aflat anecdote la a 10- a mână şi încearcă să le tranforme în adevăr. Pur şi simplu au plecat parlamentarii dintr-o parte în altă, dar fiecare a avut o motivaţie. Unii au avut un avantaj real, alţii în perspectivă, alţii din dispoziţia şefului direct. Tensiunea nu crescuse între Guvern şi parlamentari, ci între miniştri şi propriul partid, între parlamerntari şi propriul partid, cum s-a întâmplat în relaţia cu PDL, între premier, preşedinte şi partidele aflate în opoziţie. 

Plecarea la Varşovia a fost un drum obligatoriu. Mi-a plăcut expresia domnului Blaga că Varşovia are ceva rău. La Varsovia venea prmierul chinez care avea o ofertă investiţională pentru câteva din statele est europene. România ar fi avut acces la 10 miliarde de euro. Vizita a fost de 6 ore cu drum cu tot. Premierul Poloniei, Tusk, urma să vină, apoi, la Bucureşti pe 1 iunie, la grupul Prietenii Coeziunii.

Când m-am întors, unii spuneua că s-au liniştit lucrurile, alţii cântau aria gravă a demiterii. Am discutat cu parlamentarii, o noapte întreagă, într-un teatru interesant. Mergeau întâi la preşedinte, obţineau un răspuns, veneau la mine, îl validam, apoi au votat cum li se ceruse.

Am primit solicitări: fiul meu trebuie să intre într-un anumit loc. Amendamentul meu este mai importnat decât cel al lui x. Eu aş vrea să fiu pe lista de la locale într-o anumită poziţie. Era o dovadă a felului în care a ajuns politica în România. Era ca în Obor. "Dă tu mai mult ca să nu mă duc în partea celalaltă!", apropae toţi au spus asta. Unii au venit apropae poeţi. Nu acceptau să mai fie încă o persoană în Cabinet, aşa o natură discretă era discuţia.

Mai rău pentru mine a fost să văd ce zaţ uman s-a strâns în politica românească, ce caractere urâte. Unii poate şi-au rezolvat ipoteca, miniştri sigur nu au ajuns. Singurul om care a fost foarte supărat a fost Emil Boc. A plâns. L-am simţit foarte camarad, foarte sufletist, a luat-o ca pe o înfrângere personală majoră. 

Unii şefi ai PDL se instalau în Cabinetul meu şi uitau să mai plece cu orele. A existat o comunicare continuă între vârful PDL şi Cabinetul prmeierului. Acolo unde s-a rupt coaliţia, dialogul a fost o zonă prea puţin importantă. Cei care au plecat nu erau în vizorul puterii, erau periferici, şi au considerat că dincolo le va fi mai bine. Cu excepţia lui Frunzăverde, plecările au fost primite cu lejeritate. Au plecat 35, deja era mult.  A surprins defectarea deputaţilor majorităţii. Nu a surprins plecare UNPR. 

Căderea Guvernului Ungureanu nu a fost opera PDL, faţă de mine s-a purtat cât se poate de bine. Am reproşuri faşă de unele persoane care aveau feţe gri când vedeau că sunt 5.000 de oameni ai PDL care mă aclamă.

Unii s-au speriat că Ungureanu ar putea fi şeful PDL, mi-au transmis prin interpuşi să nu fac acest pas.

Amendamentele sunt mici negocieri locale, o reîntoarcere a investiţiei electorală. Eu am fost primul premier care s-a opus acestei forme de plată politică, e mită. Cel care m-a susţinut a fost preşedintele, care a fost la fel de ferm ca mine. Au mers cu presiuni şi asupra lui.

Despre clasa politică:

Parlamentarul căruia nu-i dai bani pentru amendamente nu poate să fie amicul tău. Clasa politică a fost foarte bună cu aderarea la NATO, la UE, azi este epuizată. Este o încărcătură grea pe seama statului. Un autobuz supraîncărcat de pasageri, la 40 de grade. Sunt prezente aceleaşi nume. Clasa politică actuală încearcă să se perpetueze, să se cimenteze, ca o rădăcină de copac. 

Actuala clasă politică l-ar face şi pe Iustinian invidios. Oamenilor le este pur şi simplu scârbă să vină la vot, nu este plictis. Nu mai poţi vorbi despre o democraţie atunci când minoritatea stabileşte guvernarea. Această clasă politică se poate schimba intrând în politică.

Despre Victor Ponta:

Eu privesc altfel politica, nu ca pe o afacere personală. Dialogul cu Ponta, ca afin generaţional, nu este de ieri de azi. Ne-am simpatizat, la un moment dat. Era o relaţie de simpatie, de omanei normali. Când eram director la SIE, Ponta a dat curs tuturor invitaţiilor. Petreceam minute bune râzând de caraghiosul unor situaţii din România. M-a bucurat că răspunde în acelaşi  mod, la discursul de instalare, era ca o mănuşă. Ceva s-a întâmplat în primele 10 zile. Impresia pe care o am este că Victor Ponta, chiar dacă ar fi vrut, n-ar fi putut merge înainte. Autoritatea lui în vârful PSD era pusă la îndoială. Baronii se cam săturaseră de el în fruntea partidului. Singurul om care i-a stat alături a fost Crin Antonescu. USL există pe baza relaţiei bune dintre cei doi lideri, care au o relaţie de sprijin reciproc. În iunie, planurile de locitură constituţională trebuiau puse în aplicare. Ponta avea nevoie ca de aer pentru reconsolidarea lui împotriva preşedintelui. Momentul din vară a fost gura de aer pe care Ponta o aştepta fiind sufocat de conducerea PSD. Rămân cu regretul că s-a compromis. Obiectivul său tactic a fost atins, a rămas preşedinte al PSD, e un supravieţuitor. 

USL e totuşi compus din două blocuri, între care există ceva mic şi foarte activ numit PC.O întâlnire între PSD şi PNL, fără să existe o condiţionare reciprocă, paritatea, era imposibilă. Pentru această paritate a fost nevoie de PC.

Astăzi, PNL încearcă să-şi construiască propriile reţele locale. Momente de criză vor fi în USL. În clipa în care un parlamentar va fi chemat la DNA, liberalii nu vor putea spune ce dreaptă e justiţia. Se vor uita cu ochii strânşi şi cu dinţii încolţiţi la PSD, căci procurorii sunt ai lui Ponta. Justiţia e foarte independentă. Niciun preşedinte nu e preşedinte dacă nu are în spate partidul.

Există un ministru în actualul Guvern care mi-a dat idei foarte bune în absorbţia fondurilor europene. Vedeam amândoi interesul naţional. 

Despre canidatura la prezidenţiale şi Crin Antonescu:

Nu văd de ce Antonescu ar fi preşedintele României, ar fi tragic. Ponta e preşedintele unui mare partid, îi place puterea, dar nu cred că îl satisface o funcţie de genul ăsta. Nu dă cioara din mână pe vrabia din gard.

Domnul Antonescu nu e pregătit, nu are competenţă, nu are experienţă administrativă. Constantinescu avea experienţa unui eşec într-o campanie prezidenţială. Emil Constantinescu s-a transformat din profesorul universitar într-un candidat solid la preşedinţie.

Crin Antonescu a adoptat metoda discursului naţionalist, care zgândără o coardă sensibilă. Nu ne interesează Bruxelles-ul, SUA, Germania, se bătea cu pumnul în piept:  noi cu noi, ei cu ei! Şi-a asumat asta ca identitate politică. Poţi face asta când eşti China sau SUA, nu când eşti în situaţia dezangajării politice. Şansa de a fi recunoscut ca preşedinte este mică când ai stat numai pe uliţa ta. Domnul Ponta ştie asta. A văzut ce însemană să mergi undeva şi să nu dea mâna nimeni cu tine, să-ţi îmntoarcă spatele. Dacă te răţoieşti la cancelarul Germaniei, în a treia oră sigur află cineva la Berlin.

Pentru funcţia de preşedinte te pregăteşti.

Despre Alinţa DA:

O trupă de pitici nu poate să facă nimic, când are în faţă un partid de 70%. DAcă vrem să pierdem alegerile din 2014, mergem pe culoare paralele şi diferite. Dacă vrem să lăsam PSD ul la putere, mergem pe un alt dur. PNL va avea oricum alt drum. Dacă vrem să avem un preşedinte dat de Opoziţie şi un premier dat de Putere, trebuie să ne unim. Trebuie unitate în dreapta. Cred că pentru salvarea dreptei româneşti ar tebuie următoarele: listă naţională a dreptei pentru alegerile europarlamentare. Văd pe o listă comună nume propuse d eo fundaţie, de societatea civilă, nume repectabilă pentru dreapta europeană, care este într-o mare suferinţă.

Se joacă numirea viitorului preşedinte al CE. E logic să-ţi doreşti să ai 25 de europarlamntari ai dreptei, indiferent de unde vin. La Bruxelles nu există traseism. Candidatul unic al dreptei la prezidenţiale însemană acţiune comună.

PNL va veni de la Putere în Opoziţie. E un partid mare, mai poţi face atunci dreapta fără PNL? Da.Simplul fapt că PNL va schimba baricada ar trebui să genereze urgenţă. Dacă există intenţia unei alte alianţe, sper ca PDL să nu o facă, pentru că atunci ar fi păcat. Există şi semnale pentru vreme proastă. Alianţa DA merge mai departe, e pregătită să încheie alianţe. Nu există unitate câtî vreme nu vrem să existe.Nu cred că este un viitor mai bun al dreptei, în afară unui nou mare partid din dreapta,. Din fragmentare câştigă PNL-ul domnului Antonescu.

Politică



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite