Mihai Răzvan Ungureanu, la Adevărul Live: Îmi doresc să fiu candidatul dreptei. Nu am înţeles de ce a apărut PMP

Mihai Răzvan Ungureanu, fost prim-ministru al României şi candidat la Preşedinţie, a vorbit, la Adevărul Live, despre profilul candidatului la Preşedinţie, despre şansele ca partidele de dreapta să ajungă la o înţelegere privind candidatul comun, dar şi despre independenţa Justiţiei, ca temă principală de campanie.

Principalele declaraţii ale lui Ungureanu:

Este un semn bun pentru România că avem foarte multe ştiri pe Justiţie?

Este o săptămână aglomerată în domeniul Justiţiei. Este de bine, fără discuţie. Înseamnă că s-a depăşit linia roşie care desparte politicul agresiv de Justiţia independentă. Ne rămâne să consolidăm această independenţă a Justiţiei pentru că este nevoie de încredere în actul Justiţiei. Este minunat că avem instanţe care judecă corect, dar nu este suficient. Sistemul juridic este subalimentat financiar, subalimentat cu resursă umană, arhivele instanţelor sunt în dezordine.

Va fi Justiţia o temă importantă în campania pentru prezidenţiale?

Orice candidat trebuie să şi-o asume. Viitorul preşedinte al României, măcar o dată la trei luni sau la şase luni, pe seama discuţiilor în CSAT, la diferitele întâlniri de bilanţ, să specifice susţinerea funcţionării sistemului, a independenţei Justiţiei.

Reacţia Parlamentului nu este de ieri, implică PDL şi multe alte Guverne. Parlamentarii care au probleme sunt trataţi ca fiind privilegiaţi faţă de cetăţeni. Mă gândesc la anul următor în Parlament. Prescripţia ar trebui să înceteze în momentul în care procurorul bate la uşa ta. Propun să nu mai comentăm aceste lucruri, oamenii politici să tacă în ce priveşte mersul cauzei, calitatea personală a judecătorilor şi a procurorilor. Aştept ca viitorul preşedinte al României să nu vorbească despre lucrurile acestea, să spună doar: „mă bucur că Justiţuia funcţionează“.

Consideraţi că afirmaţia lui Ponta este justă, că politica este un sport sângeros?

Este justă. Este un sport sângeros pentru că nu mai are reguli. Are dreptate pentru că a fost depăşit de mult standardul de bun simţ. Spaţiul public este poluat de agresivitate şi nu face bine democraţiei. Dacă Parlamentul a ajuns acolo este pe seama compoziţiei umane. Partidele şi-au pierdut propriile criterii de selecţie.

Marea majoritate care fac politică sunt oameni care nu au muncit în viaţa lor. Parlamentul a coborât în coada clasamentului din cauza lipsei de selecţie a oamenilor. Cei care au fost chemaţii să respecte regulile nu le-au respectat. Oamenii politici uită că sunt formatori de opinie. În clipa în care înjuri, vorbeşti vrute şi nevrute, construieşti minciună şi fals, te comporţi împotriva unor norme de bun simţ, laşi impresia că se poate şi aşa. Este nevoie de o temperatură diferită a clasei politice. Critica se construieşte pe efectele unui gest, nu pe intuiţia gestului. Binele nu se află într-un loc şi răul în altul, în politică.

Sunteţi singurul candidat care aţi rămas în cursă în momentul respectiv. Mai exista domnul Predoiu. De ce în acest moment nu avem candidaţi?

Este un an atipic prin comparaţie cu ceilalţi ani. Nu există candidatul providenţial, pe de altă parte. Oamenii au început să se distanţeze de politica militantă. Această despărţire duce şi la asemenea situaţii: există mulţi, dar niciunul. Îmi spuneam că este foarte bine că avem mai mulţi candidaţi pe partea dreaptă şi că la un moment dat lucrurile o să se aşeze. Îmi este teamă că lumea se uită după notorietate şi nu după capacitate.

Ne aşteaptă vremuri grele, trăim într-un context geopolitic foarte fluid, cu o situaţie complicată în Ucriana, cu un parteneriat politic de care ne agăţăm. Preşedintele nu are cum să fie steaua de cinema, ci personalitatea care se adaptează cel mai bine aşteptărilor funcţii. Şi doamna Bianca Drăguşanu este notorie. Pentru a ocupa cea mai înaltă funcţie în stat trebuie o persoană care să ştie ce să facă acolo, care să poată să te reprezinte pe tine, cetăţeanul, în mod egal.

Şi sondajele cu pricina sunt o poză de moment, sunt un drog. Lucrurile s-au întors împotriva sondajelor de mai multe ori. Trebuie să porneşti de la aşteptările funcţiei. Toate candidaturile au mers în felul: „eu vă rezolv problemele, preşedintele care poate face orice“. Fals. Preşedintele nu poate face mai mult decât îi permite Constituţia.

Există undeva o prevedere constituţională, care spune că preşedintele poate să participe pe şedinţele de Guvern. Art. 3 din legea CSAT spune că deciziile CSAT sunt obligatorii. Nu prea se întâmplă asta pentru că între Preşedinţie şi Guvern s-a creat o prăpastie. Preşedintele trebuie să astupe această gaură. Preşedintele are obligaţia de a nu dezbina, ci de a ţine o naţiune care se află în covalescenţă cât mai solidară. Furtunile sunt aproape de noi.

De ce nu s-a reuşit coagularea dreptei?

Porneşte de la genul de oameni. Există un om politic care spune că dreapta nu se poate coagula decât în jurul său. Mai există şi calculele mărunte de partid. Fiecare om are aspiraţii. Mai există viziunea. Privesc cu mult interes şi cu susţinere faptul că PNL şi PDL încearcă să se apropie între ele. Există o gimnastică tactică pe care o face fiecare. Nu este vorba de compromis mizerabil.

Nu pot să uit de momentul când Guvernul a căzut, dar am de ales între cicatricea mea şi ceea ce poate fi mai bine pentru toţi. Este singura soluţie care să poată ţină piept stângii. Politica nu este o arenă a răsbunărilor, o arenă în care învingătorul trebuie să fie cel care l-a omorât pe celălalt.

Cum se va rezolva problema candiatului de dreapta?

Senzaţia pe care o am este că, din păcate, am rămas singurul candidat care nu se înjură cu nimeni. Cel puţin teopretic, calea de urmat porneşte de la două răspunsuri: Vrem victorie? Care este parcursul? În dialogul pe care l-am avut cu PNL şi PDL au existat aceste întrebări. În definirea candidatului trebuie să porneşti de la: criterii, care sunt candidaţii care au notorietate şi suprapunerea acestora. Unul se va lipi cel mai bine pe acest tipar.

Partidele caută ca la Cotroceni să aibă un personaj care poate fi controlat. Iliescu s-a ferit cu mult tact de a fi prizonierul partidului. Emil Constantinescu şi-a exercitat independenţa faţă de PNŢCD. Traian Băsescu a fost în propria independenţă, deloc influenţat de partid, ci el influenţa partidul. Preşedintele pe care îl inchizi în cuşca cu aur, nu asta trebuie pentru România. Cu excepţia lui Antonescu, toţi ceilalţi se aşează între 50-60 de ani. Sunt oameni relativi tineri, care la 1990 abia învăţau să-şi semneze contractele de muncă.

Am în continuare dialog cu PNL şi PDL. Dacă există viziune şi înţelepciune, se poate ajunge la un candidat comun. Îmi doresc să fiu acest candidat, să fiu votat şi de cei care au carnet PDL, şi de cei de la PNL. Trebuie să fim conştienţi că viitorul preşedinte trebuie să fie votat de 5 milioane de români. Dreapta vine şi spune de salariul minim. Salariul minim este o măsură de stânga, nu de dreapta. Că o faci că mai scoţi o parte din greutăţile vieţii, da. Ponderea aceasta trebuie foarte atent echilibrată.

Ce părere aveţi de statistica de ieri, că peste 80% sunt ordonanţe de urgenţă?

La mine a fost proporţional, mult mai puţine decât în Guvernul Boc sau Guvernul Tăriceanu. Este neplăcut pentru că evită Parlamentul, instituţia democraţiei. Este un reflex prost care se perpetuează de la începutul anilor 1990. Sunt multe lucruri de corectat. Guvernul îşi justifică urgenţa numai în anumite cazuri.

Este Ponta un prezidenţiabil? Eu cred că da. Are în spate un aparat enorm, dar poate fi bătut pe seama proiectelor. În funcţie de criterii, sunt puţini prezidenţiabili: Ponta, Diaconescu, Predoiu şi eu. Între toţi acestia, Ponta şi Ungureanu - prim-miniştrii, Predoiu - ministrul Justiţiei, Diaconescu - ministrul Justiţiei.

Nu-l vedeţi şi pe Iohannis?

Oricine poate, dar eu am făcut o restrângere a ceea ce ar trebui să fie tiparul. Nu se poate învăţa la locul de muncă.

Cel mai bun premier pe care l-ar fi putut da România este Traian Băsescu, aţi scris pe blogul Adevărul. De ce?

Eu dau mai multă atenţie instituţiilor decât numelui. Nu mărefer la Traian Băsescu, dar a fost un ministru bun şi a avut o cunoaştere a ceea ce înseamnă funcţia de prim-ministru. Ar fi fost un prim-ministru foarte bun, ar fi ştiut ce să facă.

De ce aglomeraţia este pentru funcţia de preşedinte?

Preşedintele este ales de un număr mare de oameni, premierul este votat de Parlament. Ţara este neaşezată. Puterea vrea să rămână la Putere, Opoziţia vrea să ajungă la Putere, dar aceste schimbări arată că nu sunt înţelese aşteptările românilor. Faptul că preşedintele a fost suspendat de două ori arată tot instabilitate.

Vrem unitate? Atunci unitatea este şi cu răţuşca mai urâtă, şi cu lebăda. Nu trebuie să lăsăm pe nimeni pe dinafară. Nu uităm 2012, dar dacă vrem victorie, vrem victorie. În ce priveşte PMP, nu am înţeles de ce a apărut PMP. Îmi pare rău că oameni care nu şi-au găsit locul la PDL au fost daţi afară din politica de partid în pumni. Nu te dispensezi de oameni ca Baconschi, Papahagi, Funeriu

Fostul premier Mihai Răzvan Ungureanu va detalia la Adevărul Live afirmaţiile tari din ultima vreme care au stârnit controverse publice şi care l-au avut în centrul atenţiei: ”Cel mai bun premier pe care l-ar fi putut avea România este Traian Băsescu”, a scris Mihai Răzvan Ungureanu pe blogul său de pe adevarul.ro.

Ce va face M. R. Ungureanu în noul context al anunţatei fuziuni PNL-PDL care exclude partide precum Forţa Civică sau PMP din coagularea unei forţe de dreapta care să îi ţină piept lui Victor Ponta în alegerile prezidenţiale din toamnă? Care sunt  şansele celorlalţi candidaţi de dreapta care nu fac parte din aceasta formulă? Acestea sunt câteva dintre întrebările la care Mihai Răzvan Ungureanu răspunde la Adevărul Live.

Intră în discuţie şi urmăreşte interviul pe live.adevarul.ro