Ministrul Liviu Pop merge mai departe, simbol al guvernării PSD-ALDE. Bilanţ la trei luni

Indiferent ce gafe a făcut sau spus, Liviu Pop este un ministru intangibil. Nu se poate atinge nimeni de el, nici premierul, nici conducerea coaliţiei de guvernare. Nu contează pierderile de imagine uriaşe pe care le înregistrează guvernul şi PSD. Liviu Pop merge mai departe din gafă în gafă, din aiureală în aiureală, fără să-i pese cuiva că a ajuns de râsul curcilor.

Liviu Dragnea, Tăriceanu, Tudose îl consideră unul de-al lor, un adevărat simbol al guvernării actuale. Se regăsesc în personalitatea lui Liviu Pop.

Ministrul Liviu Pop este agramat

Iată câteva din „perlele” ministrului Pop:

• „Părintele participă la decizii, dar nu se prea pricep”
• „Este o palmă pe care câţiva inconştienţi din acest sistem o dă Ministrul Educaţiei”
• „Procentul de promovabilitate a fost de 71,4%” (corect: de promovare)
• Ministerul a trimis o echipă de control din instituţie în „judeţul Târgovişte“
•  „Programele trebuiesc corectate”
•  „Planurile-cadru va fi modificat”
•  „Va fi modificat şi planul, şi programul”
• „Copii” scris cu doi i, când corect era cu trei i”

Liviu Pop susţine că nu are vorbele la el, dar are faptele. Care fapte?

• Ministrul Pop a anunţat că la începutul viitorului an şcolar elevii de clasa a V-a nu vor avea manuale pe bănci.

Lunile iulie şi august ministrul Pop le-a dedicat manualelor de sport. Şi nu la general, ci inclusiv manuale pentru badminton, dans sportiv, baseball, gimnastică artistică, judo, lupte greco-romane, hochei pe gheaţă, hochei pe iarbă, softball şi yachting. Aceste manuale aveau să schimbe soarta învăţământului românesc? Dacă n-ar fi de plâns, ar fi de râs.

Până şi premierul Tudose s-a distrat pe seama ideii: „domnul ministrul Liviu Pop poate să ne prezinte şi „manualul de colorat pentru educaţie fizică şi sport” pe data de 15 septembrie. Este dreptul lui să-şi imagineze aşa ceva”. „Eu sunt convins că a fost o glumă. Chiar sunt convins că a fost o glumă”. Glumă n-a fost, iar dnul. ministru Pop este în continuare în funcţie. O dovadă a faptului că nu dl Tudose este şeful guvernului.

• Ministrul Pop face demiteri în masă în rândul  Inspectorilor Generali care nu sunt înscrişi în PSD

Ministrul Educaţiei, Liviu Pop, a demis prin fax, într-o vineri seara, şefii inspectoratelor şcolare din 13 judeţe – Caraş-Severin, Ialomiţa, Ilfov, Brăila, Buzău, Vrancea, Constanţa, Sibiu, Olt, Arad, Tulcea, Mehedinţi şi Călăraşi.

Demiterea s-a făcut fără analize, evaluări sau explicaţii. Exact ca în perioada comunistă. Ministrul Pop se dovedeşte, şi cu această ocazie, un vajnic continuator al comunismului.

• Profesorii nu vor primi restanţele salariale obţinute prin sentinţe definitive

Liviu Pop, ministrul Învăţământului, a anunţat că salariaţii din sistemul de învăţământ nu vor primi la rectificarea bugetară din septembrie aceşti bani pentru că... nu sunt bani. Pop a explicat, însă, că se va încerca alocarea sumelor necesare la rectificarea din noiembrie, însă nu se vor putea achita toate restanţele, care ajung la circa 700 de milioane de lei la nivel naţional.

• Ministrul Pop a anulat toate materialele auxiliare cu care lucrau profesorii

Fără vreo explicaţie, fără o consultare cu profesorii din sistem, cu specialiştii, cu părinţii, ministrul Pop a decis într-o dimineaţă, de unul singur, că şcoala nu mai are nevoie de materiale auxiliare: „Începând de astăzi, auxiliarele nu mai sunt valabile. Niciun material auxiliar nu este omologat, iar în maximul 30 de zile, o comisie (…) va elabora normale metodologice care vor sta la baza avizării şi acreditării acestor auxiliare, astfel încât să avem o zonă clară a acestora”. „Precizăm că, în cazul în care nu va fi respectată această obligaţie, Ministerul Educaţiei Naţionale îşi rezervă dreptul de a sesiza organele de stat abilitate”.

Confuzia iscată a fost aşa de mare, încât mulţi profesori şi directori au înţeles că inclusiv culegerile de probleme şi Gazeta Matematică sunt interzise, iar Liviu Pop n-a ieşit să lămurească lucrurile, de frică să nu greşească „vorbele”. Aceste auxiliare, dincolo de neajunsuri care puteau fi corectate punctual, permit profesorilor să adapteze predarea-învăţarea la caracteristicile colectivelor cu care lucrează. Dar nu omori tot sistemul pentru că scârţâie în câteva locuri.

• Ministrul Pop vrea corectarea tezelor la examenele de absolvire de la domiciliul profesorilor

Este încă o probă a modului primitiv şi neserios în care Liviu Pop conduce învăţământul românesc. Să scanezi sute de mii de pagini, să speri că profesorii, inclusiv cei de limba română, se descurcă cu aplicaţii informatice complicate, sofisticate şi dedicate acestui scop, fără supravegherea comisiilor de examen, iată un tip de gândire care depăşeşte normalul şi raţionalul. Intră în sfera patologicului. Din fericire a renunţat între timp la această idee.

• Manuale unice produse de o singură editură, de stat

Altă idee trăsnită, venită din comunism, de la un personaj care nu a înţeles că doar competiţia generează calitate. Liviu Pop, virusat de idei comuniste, crede că deciziile sale sunt foarte bune, şi înlocuiesc competiţia. Exact ca Ceauşescu.

• Încă o sarcină îndeplinită: Liviu Pop a „acoperit” angajarea fiului ministrului Justiţiei, Tudorel Toader, la universitatea la care acesta este rector

Ministerul Educaţiei s-a autosesizat şi a decis să verifice angajarea fiului ministrului Justiţie la Universitatea Alexandru Ioan Cuza. Rezultatul, aşteptat de altfel, „totul a fost legal”. Şi aceasta în ciuda faptului că universitatea a modificat regulamentul fix cu o lună înaintea concursului, pentru a se potrivi fiului ministrului Justiţiei, iar Codul de Etică al universităţii prevede clar că rudele persoanelor care exercită funcţii de conducere nu pot participa la concursuri de angajare. Pentru Liviu Pop n-au contat aceste argumente. Misiune îndeplinită!

• Ministrul Pop vrea ca autorităţile locale să finanţeze universităţile

Altă aberaţie marca Liviu Pop. De unde bani pentru o astfel de finanţare, când autorităţile locale funcţionează, în bună măsură, cu transferuri de echilibrare, de la bugetul central, şi au de rezolvat probleme multiple la nivel local? Şi ce interes ar avea autorităţile locale să susţină pregătirea unor tineri din alte zone ale ţării? Liviu Pop lansează astfel de aberaţii, după care, tras de mânecă, realizează enormitatea lor şi renunţă la ele.

• Ministrul Pop spune lucruri „trăsnite”

Ministrul Educaţiei, Liviu Pop, a declarat cu o lună înaintea începerii anului şcolar, că în nicio şcoală neautorizată nu ar trebui lăsaţi copiii. Dar tot ministrul Pop declara că din peste 31.000 unităţi de învăţământ, doar în jur de 6.500 au avize şi autorizaţii, adică 21%. Doar 44 de clădiri şcolare din Bucureşti din 1066 au obţinut autorizaţia de securitate la incendiu (ISU).

Şi restul copiilor, aproape 80%, unde să înveţe? În ce şcoli?

Ce nu mai spune ministrul Pop: în ultimii 10 ani, PSD s-a aflat la guvernare, direct sau prin interpuşi, 7 ani. Ce a făcut pentru şcoli în tot acest timp?

Alte „trăsnăi”

Ministrul Pop a anunţat că va cere Consiliului Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare (CNATDCU) să verifice lucrările de licenţă de la Universitatea Bucureşti, Facultatea de Drept, fără să ştie, ditamai ministrul Educaţiei, că legal CNATDCU nu se poate pronunţa pe tezele de licenţă, ci doar pe cele doctorale.

„Educaţia e gratuită conform Constituţiei. În fapt, cineva trebuie să asigure această gratuitate. Statul asigură o parte din gratuitate, părintele asigură altă parte din gratuitate, copilul nu plăteşte nimic.”

Iată o parte din problemele grave ale educaţiei din România care ar fi trebuit să ocupe agenda ministrului Pop:

• abandonul şcolar, 30% anul acesta la trecerea de la clasa a VIII-a la clasa a IX-a
• starea precară a unităţilor şcolare care nu au avize de funcţionare şi pun în pericol sănătatea şi viaţa elevilor
•  absenţa meseriaşilor din piaţa muncii româneşti, fapt ce descurajează investiţiile româneşti şi străine
•  flagelul plagiatelor care decredibilizeaza învăţământul superior românesc
• arhitectura curriculară şi instituţională veche de 50 de ani
• universităţile româneşti se plasează în topuri internaţionale pe locuri 700+
• politizarea managementului şcolar
• procentele de reuşită la examenele naţionale de absolvire sunt circa 50%, iar în mediul rural mult mai mici.
• Plasarea României pe ultimele locuri în clasamente internaţionale credibile privind educaţia

În loc să se ocupe de aceste probleme, Liviu Pop se ocupă de lucruri ridicole, de felul celor anumerate mai sus.

Este absolut incredibil şi iraţional cum premierul Tudose, coaliţia de guvernare, acceptă un ministru agramat, iraţional, paralel cu problematica domeniului, exact la Educaţie şi Formare Profesională, unde milioanele de elevi şi studenţi au nevoie de un model de urmat în cariera lor. Liviu Pop este modelul pe care actuala guvernare este capabilă să-l ofere tineretului român?

Se simt confortabil ceilalţi miniştri din guvern cu un astfel de coleg? Probabil că da, nu protestează nici unul.

Care să fie raţiunile pentru care Liviu Pop este menţinut, în ciuda daunelor de imagine colosale pe care le aduce guvernării actuale? Iată posibile explicaţii: obedienţa totală, în vederea politizării funcţiilor de conducere din educaţie şi „spălarea” de acuzaţia de plagiat a mai marilor PSD începând cu premierul Tudose, având in vedere experienţele cu Ponta.

În fiecare comunitate, fie ea şi politică, există câte un „repetent al clasei”. Dar să ajungă ministru, şi încă al educaţiei, asta nu s-a mai pomenit!

Singura soluţie pentru ieşirea din această situaţie imposibilă, jenantă, penibilă, care riscă să facă de râs România în întreaga lume, este demiterea urgentă a ministrului Liviu Pop.