Politică

articolul anterior articolul urmator

Momentul Trianon şi abordarea Ungariei după 100 de ani. Neintegrarea minorităţii maghiare şi instrumentalizarea „europeană“ a chestiunii de către Budapesta (I)

39
3 Feb 2020 07:31:16
LARICS
Afiş de propagandă unguresc. Sursa: ujszo.com
Afiş de propagandă unguresc. Sursa: ujszo.com

După anunţarea rezultatelor primului tur de scrutin al alegerilor prezidenţiale de anul trecut, liderii principalelor partide politice reprezentate în Parlamentul României au făcut declaraţii. Asupra uneia dintre ele merită a ne fi îndreptată atenţia întrucât vine să scoată în evidenţă o serie de elemente, ce ating prin valenţele ce le poartă sensibilităţile unei părţi considerabile din rândul cetăţenilor români.

Analiză realizată de Paul Gologan*

Liderul UDMR, Hunor Kelemen, a dat de înţeles că niciun candidat nu s-a adresat în timpul campaniei minorităţii maghiare, nu a oferit o perspectivă de dezvoltare şi aprofundare a coeziunii sociale în acele zone unde cetăţenii au origini etnice distincte, nici măcar sprijinul la nivel declarativ nu a fost cerut, fapt ce a determinat conducerea partidului să decidă că „maghiarii nu vor face campanie pentru niciun candidat. Noi avem încredere în înţelepciunea alegătorilor noştri. Îi îndemnăm să iasă la vot şi să decidă înţelept.“

O consultare a site-ului Biroului Electoral Central a evidenţiat următoarele: Covasna 37,02%, Harghita 42,32% prezenţă la vot în primul tur, în vreme ce în cel de-al doilea procentele s-au redus: Covasna 25,86%, Harghita: 22,86%, cele mai scăzute din ţară, fapt ce duce la concluzia că lipsa de abordare a elementelor specifice acestei categorii electorale o determină, în parte, să nu îşi exprime opţiunea politică, iar argumentul provenienţei şi în ultimul tur de scrutin a unui candidat dintr-o categoria etnică inferioară din punct de vedere numeric, nu a convins. Fenomenul nu este de dată recentă, iar vina pentru modul în care sunt receptate mesajele politicienilor români aparţine în primul rând lor. Practic, chestiunea maghiară nu a fost deloc abordată, deşi e tot mai evident că minoritatea maghiară se decuplează politic de societatea românească.

Ţinta devine Budapesta, nu Bucureştiul.

Minoritatea maghiară este sprijinită să NU se integreze

S-a evitat de-a lungul timpului abordarea reală a problematicii specificităţilor pe care le prezintă cetăţenii români cu origini etnice diferite de cele ale majorităţii, iar faptul că discursul politic a gravitat în jurul construcţiei Noi-Voi nu a făcut decât să adâncească antagonismele. Desigur, liderii acestor minorităţi – la toate nivelele - nu au urmărit de fapt o integrare, date fiind controversatele proiecte promovate în Parlament ce încearcă acreditarea/formalizare ideii identităţii de grup (autonomie culturală şi teritorială):

  • Propunerea UDMR pentru o Lege privind minorităţile naţionale şi comunităţile autonome – 1993;
  • Propunerea legislativă privind Statutul de autonomie a Ţinutului Secuiesc - 2004 şi 2005;
  • Propunere legislativă din 2019 pentru implementarea – într-o interpretare distorsionantă - subpunctului 1 al punctului III din Rezoluţiunea Adunării Naţionale de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918-2018);
  • sprijinul constant venit dinspre Budapesta pe cale legislativă (Legea privind maghiarii care trăiesc în ţările vecine adoptată la 19 iunie 2001 de legislativul maghiar);
  • penetrarea prin investiţii din Ungaria a principalelor ramuri de activitate: infrastructură, cultură, economie, sport din zona bazinului carpatic cu scopul de a conecta minorităţile maghiare direct cu Budapesta şi de a le deconecta de statele gazdă,
  • Desele declaraţii ale oficialilor maghiari printre care cele ale preşedintelui comisiei de politică externă a Parlamentului Ungariei, Németh Zsolt ce constituie o resuscitare a disensiunilor istorice şi intensifică „conştiinţa abandonării“ atât de prezentă în narativul istoric maghiar;
  • Subjugarea ideologică a etnicilor maghiari prin discursuri specifice perioadei interbelice, fenomen ce se accentuează odată cu venirea la putere a lui Orbán Viktor şi creşte în intensitate după intrarea în vigoare a Constituţiei din 1 ianuarie 2012, trecută prin parlament in 9 zile, fără a fi dezbătută sau supusă unui referendum.

comunei Ditrău, locuită în majoritate de etnici maghiari, este emblematic pentru modul în care cuplarea maghiarilor din România la propaganda de la Budapesta produce efecte.

„Europenizarea“ separatismului maghiar. „Minority SafePack“

Odată cu intrarea în Uniunea Europeană, abordările au căpătat o nouă dimensiune, de această dată fenomenul depăşind cadrul statal. Mai mulţi promotori ai drepturilor minorităţilor au uzitat de mecanismele UE pentru a-şi promova proiectele, aflate de cele mai multe ori chiar în contradicţie cu legislaţia statelor membre şi cea europeană.

Două dintre acestea se cuvine a fi analizate întrucât au fost intens promovate în cercurile etnicilor maghiari şi contestate de România în faţa Tribunalului Uniunii Europene şi Curţii de Justiţie a UE. În acelaşi timp, lipsa de consens în mediul internaţional cu privire la înţelegerea naţiunii în sens etnic sau civic este relevantă în acest context, întrucât practica neunitară în procesul de trasare a graniţelor oferă precedent noilor mişcări ce urmăresc autonomia şi mai departe secesiunea. Precedent oferă şi structurile europene care, în cazul destrămării Iugoslaviei, au venit cu o abordare distinctă, sprijinind stabilirea frontierelor internaţionale pe baza fostelor delimitări administrative din interiorul statului. Cel de-al doilea proiect, ca urmare a posibilei lui aplicări, ar putea dezvolta mişcări din categoria celor amintite mai sus, de aceea va fi tratat mai pe larg.

Uniunea Europeană încurajează participarea activă a cetăţenilor în ceea ce priveşte soluţionarea problemelor cu care ei se confruntă, din această perspectivă „potrivit Tratatului UE, în cadrul unei iniţiative cetăţeneşti europene, ICE (asemănătoare iniţiativei legislative cetăţeneşti din Constituţia României Art.74 (1), un număr de cel puţin un milion de cetăţeni ai Uniunii, resortisanţi ai unui sfert dintre statele membre, pot lua iniţiativa de a invita Comisia să propună legiuitorului Uniunii adoptarea unui act juridic în vederea punerii în aplicare a tratatelor. Înainte de a începe strângerea numărului de semnături necesar, iniţiatorii trebuie să o înregistreze la Comisie, care îi examinează obiectul şi obiectivele. Comisia poate refuza înregistrarea, printre altele atunci când obiectul acesteia din urmă iese în mod vădit din sfera sa de competenţă“.

Redau mai jos doar câteva elemente ce au atras atenţia în privinţa primului proiect de iniţiativă: Conform Comunicatului de presă al Tribunalului UE Nr.120/2019, la 15 iulie 2013, un comitet de cetăţeni a prezentat Comisiei o propunere de ICE intitulată „Minority SafePack – One million signatures for diversity in Europe“. Această iniţiativă urmăreşte să invite UE să îmbunătăţească protecţia persoanelor care aparţin unor minorităţi naţionale şi lingvistice şi să consolideze diversitatea culturală şi lingvistică în UE prin adoptarea unei serii de acte legislative. Din comitetul iniţiatorilor fac parte Hans Heinrich Hansen (Danemarca), Hunor Kelemen (România), Karl Heinz Lambertz (Belgia), Jannewietske Annie De Vries (Ţările de Jos), Valentin Inzko (Austria) şi Alois Durnwalder (Italia) şi Anke Spoorendonk (Germania).

minority-safepack.eu

Prin decizia din 13 septembrie 2013, Comisia a refuzat să înregistreze propunerea de ICE pentru motivul că aceasta se afla în mod vădit în afara sferei sale de competenţă. UDMR a catalogat-o ca fiind una politică.

Mai târziu, „organizatorii iniţiativei cetăţeneşti europene au contestat decizia Comisiei în faţa Tribunalului UE care, prin Hotărârea sa din 3 februarie 2017, a anulat această decizie pentru motivul neîndeplinirii de către Comisie a obligaţiei sale de motivare.“ Citind hotărârea se observă că iniţiatorii au fost susţinuţi în demersul lor doar de Ungaria, în calitate de intervenient, deşi aceştia provin din alte state europene, care, dacă ar fi apreciat propunerea ca fiind benefică, ar fi putut susţine cauza. Pentru menţinerea deciziei de refuzare a înregistrării iniţiativei, Comisia Europeană a fost sprijinită de România şi Republica Slovacă (ambele având puternice mişcări ale comunităţii maghiare pe teritoriu). Importanţa pentru ambele părţi a procesului a fost evidenţiată în anul 2014, când, Kelemen Hunor, Ministru al Culturii la acea vreme, a demisionat din funcţie motivând „Nu pot să fiu şi în Guvern şi parte a procesului din partea iniţiatorilor“. A ales să nu fie de partea guvernului. S-ar putea aprecia că agenda partidului pe care îl reprezenta, la acea vreme, nu corespundea cu cea a Guvernului României, în ansamblu, pe subiectul în cauză.

În urma hotărârii Tribunalului, Comisia a înregistrat parţial iniţiativa cetăţenească prin decizia din 29 martie 2017, fapt ce a determinat România să solicite anularea deciziei Comisiei, acţiune care a fost respinsă. 

Conform paginii oficiale a iniţiativei, s-a reuşit strângerea de 1.320.000 de semnături în 11 state, cele mai multe provenind din Ungaria-527.687, România-254.871, Italia-78.396,Slovacia-63.272.

Parcursul ei poate fi urmărit accesând site-ul minority-safepack.eu.

minority-safepack.eu

Dorinţa de întărire a mecanismelor de protejare a identităţii persoanelor ce aparţin minorităţilor naţionale este de înţeles în contextul în care există mari decalaje de tratament în spaţiul european, ce încep de la stabilirea unor măsuri adecvate şi care să răspundă nevoilor reale ale acestor persoane, şi continuă până la însăşi recunoaşterea minorităţilor. Sistemele implementate de statele membre prezintă carenţe, şi chiar cele ce abordează subiectul satisfăcător la nivel legislativ, instituind o egalitate de tratament, de cele mai multe ori uită că transpunerea în fapt a elementelor de drept necesită măsuri active, nu doar declarative. Privită din acest punct de vedere, problematica minorităţilor merită a fi discutată, şi ar trebui sa fie de interes inclusiv în legătură cu comunităţile istorice de români ce trăiesc în Ucraina, Serbia sau alte state. Totodată, fostul Ministru pentru Românii de Pretutindeni declara în iulie 2019 că 5,6 milioane de români sunt în diaspora“. Dintre aceştia, luând în calcul prezenţa la vot în cel de-al doilea tur al alegerilor prezidenţiale, anume 944.077 votanţi, ce pot fi catalogaţi ca fiind cei mai puternic ataşaţi de situaţia politică din România, şi deci prezintă cele mai mare şanse de a se întoarce în ţară, se poate concluziona că numărul cetăţenilor români care vor rămâne definitiv în afara graniţelor este extraordinar de mare. Aceştia nu intră sub incidenţa reglementărilor internaţionale de protecţie a minorităţilor, dintre care cea mai importantă este Convenţia-cadru. Însă, până şi Convenţia prezintă disfuncţionalităţi, ea nu stabileşte ce se înţelege prin minoritate naţională, fapt ce a dat posibilitatea statelor semnatare să formuleze rezerve şi declaraţii, alegând să includă preferenţial anumite categorii etnice în grupul minorităţilor. Elementele identitare ale românilor din afara graniţelor sunt abordate prin intermediul altor norme, protecţia instituită de mecanismele aferente fiind una precară, şi care nu răspunde satisfăcător situaţiei actuale. Sunt recunoscute drept minorităţi grupuri cu rădăcini istorice, ce numără mii de membri, în detrimentul celor ce manifestă o dorinţă activă, ajunsă la a treia generaţie, de a-şi desfăşura traiul în alt stat decât cel de origine, dar care exprimă, în acelaşi timp, ataşament faţă de valorile cu care se identifică predecesorii lor şi care numără sute de mii de persoane, în cazul celor din Italia cifra trece de un milion.

De ce abordarea Budapestei nu este europeană

Modalitatea în care Ungaria înţelege să abordeze subiectul minorităţilor naţionale nu poate fi decât dăunătoare. Protejarea identităţii acestor persoane nu reprezintă un scop pentru statul maghiar, ci un mijloc de captare a influenţei şi resurselor din zona fostelor teritorii ale sfintei coroane, ajunse la finalul Primului Război Mondial în componenţa altor state. Având doar o atitudine de reacţie faţă de acest subiect şi evitând să propună o altă abordare, România pierde şansa construirii unui dialog deschis pe subiectul mai mare al protejării reale a identităţii acelor persoane ce îşi desfăşoară activitatea, sau au ales să se stabilească, in afara graniţelor ţării.

Politica Ungariei poate destabiliza nu doar statele cu care se învecinează, ci întreg spaţiul Uniunii Europene, după cum se deduce din cea de-a doua iniţiativă.

(Va urma)

*Paul Gologan este absolvent al programului de Internship LARICS şi absolvent au Universităţii Alexandru Ioan Cuza din Iaşi.

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

39 Comentarii

tomas frank
3.02.2020, 08:39:16

Fiecare natiune trebuie sa-si faca propriile reguli scrise si nescrise , legi clare si precise referitoare la convetuirea cu diverse minoritati , natiunea bastinasa stapana pamantului gazda , stabileste ce limba se vorbeste in administratie -bineinteles ca limba nationala este obligatorie in toate tarile lumii cu natiuni demne ! In momentul in care o minoritate sfideaza si batjocoreste legile si limba majoritatii si aceasta majoritate este inerta , indiferenta si toleranta, atunci merita batjocura ! Sa presupunem prin absurd ( desi nu este deloc absurd) Ca Rusia ataca si ocupa Romania ! Ce credeti ca vor face prietenii minoritari maghiari ? Se vor alia fara ezitare cu invadatorii atat rusi si cat mai ales cu cei hungari care vor invada simultan cu prietenii rusi . Ceea ce a fost la Ip , Treznea , etc vor ramane doar simple glume fata de ce orori vor putea face intr-un eventual nou atac ! Romania este condusa cum este condusa , vai de securitatea si viitorul natiei!

+7 (21 voturi)
Lucifer
3.02.2020, 11:29:33

Sunt mai multe considerente care definesc politica maghiară faţă de minorităţile maghiare din alte ţări: - o frică a poporului maghiar că statul maghiar va fi desfiinţat. - o nemulţumire pentru rezultatul tratatelor de după 1918( Trianon) şi 1947( de după WW2)şi contestarea permanentă a acestora - o intervenţie agresivă pe teritoriul altor state cică în sprijinul comunităţilor maghiare( România în principal, dar şi Slovacia, Ucraina, Serbia, etc) - speranţa că prin astfel de acţiuni pot schimba, la o adică, teritoriile învecinate. Totuşi, Hungaria nu ar fi atât de agresivă dacă nu i s-ar da nas de Germania+Austria şi Rusia. Cele trei ţări ÎNTREŢIN pretenţiile revizioniste maghiare, mai ales că ele însele sunt revizioniste, pierzând teritorii şi Germania( în urma WW2) şi Rusia. Hungaria va fi duşman al Românei cât va fi Lumea lume. Ar trebui ca această tenacitate agresivă a Hungariei să aibă o ripostă dură din partea României. Chestia cu împăciuitorismul nu are nicio şansă, când îi va veni bine Hungaria tot va ataca România.

+6 (20 voturi)
Iulian Arion
3.02.2020, 17:06:46

Prin politica de revizuire, Trianon 1920 - 2020, Ungaria isi face un mare deserviciu. Altii, din Europa isi aduc aminte: Hungary was called the “jackal of Europe” by the Western press, because a jackal is a wolf-like animal. Jackals live primarily in the Balkan region of Europe, including Hungary. Jackals, like wolfs, tend to attack in packs or scavenge the remains of their prey. The context behind this phrase was because Hungary did this to Czechoslovakia when it was partitioned by Germany in 1938–39, or so the Western press came to think. Nazi Germany made all the effort at coercing Czechoslovakia with their aggressive militarism and threats of invasion, while Hungary (largely demilitarized thanks to Treaty of Trianon) stood on the sideline and waited for the opportune moment to strike. Hungary invaded Southern Slovakia in November 1938, a month after Czechoslovakia gave up the Sudetenland to Germany. The invasion was mostly bloodless and done after mediation from Germany with the Czechoslovaks to concede the mostly ethnic Magyar territory. In March 1939, Hungary went again for another piece of former Czechoslovakia after Germany annexed the rest of Czechoslovakia and Slovakia gained independence. These events led the Western press to dub Hungary a “jackal”, because they thought Germany was doing the heavy lifting while Hungary by sheer luck managed to gain back territories without military force and with little effort. There were more land grabs by Hungary later on, including part of Transylvania in the Second Vienna Award, and Vojvodina from Yugoslavia after they participated in the invasion, along with other small annexations. by Ethan Müller

+2 (12 voturi)
Sapientia ludus
3.02.2020, 18:05:24

Deci trebuia să dispărem ca cei 722.000 de evrei(exterminați în 1941-42,) Vînduți la kilogram Israelului. Ca cei 745.000 de germani( executați ca frații bunicului:Bohlinger Stefan,Bohlinger Iosif,deportați ca bunicul Bohlinger Mateias) vînduți ca jumătatea comunei Socund cu toate rudeniile Steibinder) sau cei 400.000 vînduți pe capete.Au trăit bine și autonom timp de 700 de ani cu poparele istorice din Transilvania. Te doare hîm??? Nuneam integrat adică nu neam romănizat cum sa făcut în Transilvania (vezi marele orașe Timișoara Cluj ,Oradea etc. Populația în 1910 respectiv 2011?????) cu migranți Fascisto-Antonesciști și Comunisto-Ceaușei. ASTA E PROBLEMA ȘOVINO-RASISTULE??? Tratatul Român al Minorităţilor din 9 decembrie 1919. Articolul 11 din acest Tratat al Minorităţilor, la care trimitea Trianon-ul, preciza: "România este de acord să acorde comunităţilor de saşi şi secui din Transilvania autonomie locală cu privire la aspectele şcolare culturale şi religioase ". Despre acest articol și aplicarea lui de ce nu scriii????

-2 (20 voturi)
Tomescu Tom
3.02.2020, 19:36:54

Sapientia ludus În ultimele zile .. am putut vedea cum este reinventat șovinismul și rasismul maghiar .. Și te mai miri, de ce nu vă iubește nimeni ... Altminteri nu știți să trăiți bine ... decât asuprind și prigonind pe alții ..

0 (20 voturi)

Vezi toate comentariile (39)