Moţiunea noastră cea de toate zilele

Klaus Iohannis şi Victor Ponta, la învestirea lui Nicolae Ciuca ca şef al Statului Major General al Armatei   FOTO Marian Ilieascu

Au trecut sărbătorile, lumea s-a întors la muncă. Frigul extrem, scandalul etern al facturilor la întreţinere ţin capul de afiş al ştirilor. Treptat, treptat, îşi face loc ştirea despre reluarea luptei politice, pe malurile Dâmboviţei. Prim-ministru Victor Viorel Ponta a reuşit să strecoare, în ultimele zile ale anului 2014, Ordonanţa de Urgenţă nr.95/2014, care a stârnit nemulţumirea multor revoluţionari.

Încă de pe 17 noiembrie 2014, când domnul Klaus Iohannis a fost recunoscut drept preşedinte ales, au început calculele politice. În PSD au fost mişcări care sunt departe de a se fi încheiat. Forţele politice ale liberalilor şi liberal-democraţilor precum şi comunitatea on-line, ”asul” din mâneca preşedintelui Iohannis şi-au dorit ca schimbarea din 16 noiembrie să fie continuată cu o schimbare de majoritate parlamentară, deci, implicit cu o mişcare de guvern, în sensul înlăturării acestuia printr-o moţiune de cenzură.

Doamna Elena Udrea condiţionează susţinerea moţiunii de cenzură de faptul că PNL trebuie să ţină cont şi de consideraţiile PMP, adică ”proasta guvernare a PSD”. Doamna Udrea, care consideră că partidul său este ”singurul partid de opoziţie” estimează că şansele moţiunii sunt reduse invocând, într-o declaraţie dată la RFI România  ”buna relaţie dintre Victor Ponta şi Klaus Iohannis”, precum şi ”soluţia dată de doamna Gorghiu ieri, adica un Guvern ceva si cu PNL si cu PSD, un fel de Guvern USL”.

Am fost criticat în urma unei postări anterioare că intuiam o mişcare politică menită să schimbe actualul guvern. Îmi menţin punctul de vedere, deoarece deja se discută ideea unei moţiuni de cenzură pe care PNL intenţionează să o iniţieze. Precedentul a fost creat în 2009. Guvernul Boc era demis prin moţiune de cenzură, cu puţin timp înainte de alegerile prezidenţiale. Imediat după ce preşedintele Băsescu a obţinut al doilea mandat, noul guvern Boc, prezentat în Parlament a trecut cu brio, inclusiv cu voturile parlamentarilor PSD, nemulţumiţi de înfrângerea domnului Mircea Geoană. Ştim că atunci s-a constituit UNPR, prin plecarea unor membri PSD, care au asigurat alături de PDL şi UDMR majoritatea parlamentară.

Aşadar şi acum alegerea preşedintelui Iohannis este o invitaţie deschisă la căderea guvernului Ponta. UNPR nu a făcut niciun secret din părăsirea ”confraţilor” din PSD, ”în numele progresului şi interesului naţional”, UDMR deja a părăsit barca guvernului Ponta, aşteptând vânturi prielnice, menite să aducă fluxul salvator. Rolul decisiv îl au liberalii reformatori din jurul fostului premier Tăriceanu, Preşedinte ”en titre” al Senatului.

Dacă va colabora cu liberal-reformatorii şi cu UNPR, PNL, care, cu siguranţă va accepta şi oferta UDMR, va reuşi să înlăture guvernul PSD, ceea ce face din aprecierea doamnei Udrea ”un fel de Guvern USL”, o ironie amară. Nu am curajul să-mi imaginez scena unei alianţe de opoziţie între doamna Udrea şi domnul Ponta, de aceea tind să cred că intuiţia feminină a doamnei Udrea o va face să lase deoparte condiţiile, deoarece PNL are de unde alege, mai mult decât 6%, cât se pare că reprezintă PMP.

În plus, trebuie să avem în vedere posibilele plecări din PSD. Acest partid a cunoscut scăderi de efectiv de fiecare dată când a pierdut alegerile: după înfrângerea din 1996, când s-a constituit ApR condusă de Teodor Meleşcanu, după cea din 2009, prin constituirea UNPR. Viitorii pesedişti exilaţi vor găsi o ciorbă caldă fie în UNPR fie în PLR (dacă va reuşi să se înregistreze ca partid politic). Nu am uitat nici momentul înfrângerii din 2004, atunci preţul stabilităţii partidului fiind asigurat de debarcarea fostului premier Adrian Năstase şi izolarea fostului preşedinte Ion Iliescu.

Să nu uităm nici de obiceiul postdecembrist al debarcaţilor care-şi fac partid. E greu de prevăzut o soartă fericită intenţiilor lui Sebastian Ghiţă, Marian Vanghelie, Monica Macovei, care s-au pronunţat în acest sens. Cel mult se vor ”lipi” de-a dreapta sau de-a stânga scenei politice.

Dacă premierul Victor Ponta nu a demisionat din fruntea Guvernului şi a PSD cum ar fi făcut orice politician care a pierdut alegerile la scor (domnul Mircea Geoană măcar a avut o victorie de o noapte), înseamnă că va trebui să ducă lupta contra unei moţiuni de cenzură, luptă pe care foarte mulţi cred că o va pierde.

Se preconizează că ”mişcarea Facebook” (duşmanul de moarte al domnului Victor Viorel Ponta) va atinge cote nemaiîntâlnite în ziua votării moţiunii. Nici revoluţionarii vizaţi de ordonanţa buclucaşă a guvernului Ponta nu vor sta cu mâinile în sân, aşa că domnul Victor Viorel Ponta poate rămâne cu nostalgia ”Arenei Naţionale” arhipline care l-a aplaudat  cu ocazia lansării candidaturii sale.