Politică

articolul anterior articolul urmator

Mult zgomot pentru ce ?!... pentru BAC

12
3 Jul 2013 08:55:50
Alina Gorghiu

În Suedia nu există bacalaureat la nivel naţional, ci doar un examen pentru cei care vor să studieze în alte state. În Belgia există doar un certificat de studii de bază la 12 ani.

În Franţa examenul este pe trei categorii, una generală pentru cei care vor să urmeze studii superioare, una tehnologică pentru cei care vor să urmeze specializarea pe meserii şi una profesională pentru cei care vor să urmeze şcolile profesionale.

În Italia sunt trei probe scrise şi trei probe orale la toate materiile ultimului an.

Bacalaureatul românesc a fost introdus în perioada interbelică în 1925 de către Dr. Constantin Angelescu, fiind împrumutat, precum era moda, de la francezi. Încă de la implementarea lui pe plan naţional a fost denumit examen de maturitate. Dacă este să îl traducem ad literam din latină, el ar însemna „baie de lauri”, încununarea succesului la finalul celor patru ani de liceu.

Elevii sunt supuşi unei presiuni care nu explică finalitatea urmărită de programul de învăţământ.

Oricât de emoţionantă şi suavă ar fi această incursiune în istorie, trebuie să revenim în prezent şi să vedem în ce s-a transformat BAC-ul nostru cel de toate zilele. Astfel, pornim prin a spune că traim într-o societate care nu acceptă eşecul, dar care nu cultivă în mod special succesul. Elevii sunt supuşi unei presiuni care nu explică finalitatea urmărită de programul de învăţământ. Când vorbim de bacalaureat dincolo de cerinţele metodologice, vorbim de primul examen important din viaţa unui adolescent, examen supranumit si examen de maturitate. Însă el degenerează într-o adevărată frenezie naţională scoţând în evidenţă, în mod ostentativ, maturitatea subiecţilor pasivi. Elevul tinde să se transforme într-o marionetă coordonată în mod stângaci şi spre un scop inexact, având drept consecinţă directă discrepanţa între aspiraţii şi impuneri.

Atât părinţii cât şi profesorii exercită asupra elevilor o presiune psihologică. Frenezia părinţilor este alimentată de stres, de relaţiile sociale şi de dorinţa de reuşită. De cele mai multe ori, părinţii se lasă conduşi de propriile ambiţii, sens în care se aştaptă la o performanţă uneori de neatins. Părintele este cel care trebuie să cunoască limitele copilului şi să-l ajute să le depăşească, însă obiectivele trebuie să fie proporţionale şi să nu creeze panică. Încurajarea spre performanţă, spre încrederea în sine trebuie să fie echilibrată şi nu vanitoasă. Mai mult, frazele care urmează modelul “nu munceşti destul”, „media ta este insuficientă”, „fără o diplomă nu faci nimic”, „este singura ta şansă în viaţă” etc, ar trebui îndepărtate din vocabularul părintesc, deoarece alimentează starea elevului de stres. Totodată, nici profesorii nu sunt mai prejos, ei exercitând o presiune ce are la bază progresul lor profesional, adică recunoaşterea calităţii lor de dascăli emeriţi. În mod contradictoriu, aceştia păstrează calităţile lor de dascăli buni pentru sesiunile de meditaţii.

Din cauza presiunilor exercitate, aprecierilor modeste ale profesorilor şi nu în ultimul rând  ambiţiei de a demonstra că în final se poate reuşi şi altfel, elevii se lansează într-o cursă contracronometru cu ei înşişi, care nu de puţine ori are efecte nocive.

Examenul de bacalaureat este în fond o probă de responsabilitate care impune, ca orice probă, disciplina şi seriozitatea de a duce un proiect până la capăt fără scurtături, iar prin scurtături ne referim la ispita fraudei. Bacalaureatul este un prim pas către responsabilizarea individului şi către formarea sa ca adult. Acestea pot părea cuvinte banale, dar ele exprimă îndeajuns de bine că trebuie să existe un punct de pornire. Pentru a face faţă unui examen care cuprinde mai multe probe trebuie să fii organizat, trebuie să respecţi un progam şi trebuie să faci faţă oboselii şi surmenajului fără a te considera o victimă. Putem astfel afirma ca de aici provine drama elevului de clasa a XII-a, căci pe parcursul celor patru ani de liceu i se spune constant despre obligaţiile lui viitoare fără a i se comunica şi drepturile, respectiv faptul că are trei ani de pregătire până la fiorosul BAC. Pregătirea lui este una continuă, aceasta nu se rezumă la anul terminal.

Aşa cum se spune că românul este muncitor, aşa este şi elevul foarte silitor, pregătindu-se din timp şi uzând de cele mai variate şi năstruşnice metode. În continuare vă prezentăm câteva dintrea cestea:

Metode de fraudare a bacalaureatului, „din auzite”

Aceste metode au scopul precis de a “fenta” regulile de corectitudine impuse de supranumitul “examen al vieţii”. Aceste metode, în cazul în care ele sunt adevarate, nu pot avea un impact pozitiv pentru societate şi nici pentru elevii care le practică, daca ne raportam la două coordonate: apare o statiscă minicinoasă la nivelul societăţii asupra nivelului de învăţământ din România, dar totodată apare şi o frustrare în rândul elevilor care se pregătesc cu adevărat pentru acest “examen al vieţii”.

În rândul celor care au finalizat cu succes acest examen apar tot felul de “legende” şi “poveşti” despre aceste metode de fraudare ale bacalaureatului.

Din multitudinea de metode ne-au atras atenţia urmatoarele:

  • fiţuica achiziţionată de pe internet
  • speculaţiile despre subiecte, strângerea de fonduri în pachete de serveţele “pasate” supraveghetorilor
  • camerele de filmat care nu sunt pornite sau în faţa cărora se plaseaza un pahar
  • ajungându-se chiar la cumpărarea subiectelor de la profesori

În urma acestei prezentări succinte, pentru că nu am vrea să dezvăluim toate secretele, căci care ar mai fi misterul?!, putem lansa ca tematică argumentele pro şi contra supravegherii tehnologice a examenului de bacalaureat.

Argumente

Un prim argument ce poate fi adus împotriva introducerii camerelor ca metodă de supraveghere este reprezentat de existenţa mijloacelor foarte uşoare şi numeroase de fraudare a acestui sistem nou introdus, menţionate anterior. Al doilea argument îl reprezintă cheltuielile pe care le presupune punerea în aplicare a acestui sistem de supraveghere, cheltuieli realizate de administraţia publică locală (Poliţia, Jandarmeria) pentru achiziţionarea camerelor de supraveghere, instalarea şi întreţinerea acestora. Al treilea argument este reprezentat de aplicarea discriminatorie, diferenţiată şi neuniformă a acestui sistem: introducerea doar în anumite licee din ţară dar şi calitatea digitală diferenţiată a camerelor de supraveghere.

Primul argument pentru susţinerea acestei metode de supraveghere îl reprezintă descurajarea apelării la metodele de fraudă şi faptul ca determină,  în unele cazuri rarisime, o încurajare a pregătirii temeinice a liceenilor pentru promovarea examenului de bacalaureat. Al doilea argument, monitorizarea desfăşurării  “examenului maturităţii” are ca scop asigurarea unei mai mari corectitudini în promovarea examenului, reflectată în rata promovabilităţii. Consecinţa acesteia va fi accesul în etapa următoare de studii superioare a celor care au pregătirea necesară.

În concluzie, frenezia naţională generată de examenul de bacalaureat a fost şi va rămâne întotdeauna un fenomen de amploare. Motivele există şi sunt diverse: de natură socială, psihologică şi chiar politică. Consecinţele se răsfrâng, din păcate, asupra unui singur subiect: susţinătorul examenului care trebuie să poarte, pe lângă lupta interioară ce ţinteşte libertatea, şi un adevărat  „război’’ cu toţi aceia care exercită, într-un mod mai mult sau mai puţin persistent, presiune asupra sa.

Contrar unui câmp de luptă, nu triumfă cei mai puternici şi nici nu cedează cei slabi, ba chiar deseori se întâmplă invers. Multitudinea metodelor prin care se urmăreşte combaterea fraudei examenului de bacalaureat nu are întotdeauna finalitatea urmărită de cei care le instituie.

Suntem de acord că prin introducerea camerelor s-a dorit un control in plus, însă atunci survine întrebarea: “care mai este rolul profesorilor supraveghetori?” Ce opinie îşi creează elevul care susţine  „examenul maturităţii’’ dacă la uşa sălii de clasă stau jandarmii, iar pe catedră se află camera de filmat? Este adevarat că acest sistem încurajează elevii conştiincioşi să se pregătească temeinic, însă cei care au fraudat întotdeauna sistemul de învăţământ, vor găsi metode şi mai ingenioase.

Este oare mai important să „păzeşti’’ elevul sau să investeşti în educaţia lui? De ce administraţia publică preferă să investească în metode de supraveghere în detrimentul sistemului educaţional?

 

Sunt întrebările şi opiniile celor şapte studenţi care fac practică la cabinetul meu parlamentar: Alexandra Jijie Grigoriu, Mărculescu Raluca Andreea, Şovar Mihai Cosmin, Claudia Mavrodineanu, Radu Cristina, Coruga Ana-Maria, Burada Ana.

Preluat şi pe  http://www.alinagorghiu.ro

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

12 Comentarii

Vanatorul/d.c.
3.07.2013, 09:11:20

D-na Gorghiu, hai sa ti-o spun si mataluta..ca prapaditului ala de blogaroiprobagandist PSD (Diaconu) i-am spus-o deja..Realitatea e ca, odata cu revenirea in fruntea ministerului educatiei a unui PSD-ist, toate mediocritatile si zdrentele pedagogiei aciuate in invatamant pe linie pesedist-liberala au inceput sa jubileze, incantate fiind ca-si pot umple iarasi portofelele, bazandu-se si pe prostia unor parinti(antenisti, evident) sau pe lenea si greata de scoala a odraslelor acestora..! Sa fim intelesi..! Neseriozitatea, manariile, puturosenia, minciuna, coruptia, etc, sunt promovate, cultivate si invatate inca din bancile scolii, PSD-ul asigurandu-si astfel baza electorala, dar si "resursa" de cadre (puslamale si lichele) pentru viitor. Ganditi-va doar la..copistul si mincinosul Ponta si veti intelege..! Si nu-l uitati nici pe seful de partid al d-nei Gorghiu, ilustrul Crin Laurentiu Repetenscu..!

+2 (8 voturi)
gogu58
3.07.2013, 10:41:53

Iar te inseli. Gandeste-te ca cei care au dat bacul acum au intrat la liceu cu patru ani in urma. Deci pregatirea lor ca puslamale si lichele a fost inceputa de guvernul Boc...

-1 (3 voturi)
GD Toma
3.07.2013, 12:19:49

... un articol interesant. Parcă aţi fost în gând cu mine, stimată doamnă Alina. Că tocmai eram şi eu în idei tot văzând zgomotul acesta ce se face in fiecare perioadă aşazis de bacalaureat. Este şi în povestea asta o chestie specifică românilor, anume: religiozarea a mai orice, când sunt implicate instituţii şi personal, care, e bine de observat, propagă această religiozare nu atât de dragul efectelor cutare şi cutare, cât, mai degrabă, de dragul propriilor justificări de a exista, de a exista la modul considerat mare importantitate. Dar sindromul în discuţie se explică foarte bine, dacă e să vedem că studiile superioare în general sunt în derizoriu şi ele. Cu alte cuvinte spus, de la o facultate orice cretin va fi în stare să capete o diplomă, în baza a două condiţii, anume: 1. Să aibă bani; 2. Să înveţe ca pe o poezie nişte lucruri, pentru ca să poată nimeri bine răspunsurile la nişte chestionare (procedură aproape deloc diversă de faptul că unul face şcoala de şoferi amatori). Lucrurile arătate mai sus se întâmplă dintr-o cauză simplă. Aşazisele studii superioare nu cer de la student predilecţie nativă pentru domeniul cutare şi cutare. Astfel că numeroşi bufoni ajung să aibă diplome de absolvenţi ai Facultăţii de Litere (de exemplu) deşi ăştia nu au nicio treabă cu literele şi cuvintele. Dar o dau pe din alea poreclite poezii sau critică aşazis literară, sau eseuri pe temele cele mai tarcate, insipide şi fără vreun folos teoretic şi practic. În felul acesta, diverse instituţii aşazis culturale din România, dar şi din străinătate via ICR, s-au transformat în adevărate armate de putori care nu mai contenesc în a se lăuda unii pe alţii (a se vedea, de exemplu, revista Rromania leterară). Nu se distinge, nu se vrea a se distinge aceasta că a te specializa într-un anume domeniu, e o chestie. A considera că unul în posesia unei diplome care atestă specializarea cutare, este neapărat superior persoanei ce nu posedă acea diplomă, e cu totul chestie diversă de prima. Este discriminare. Să explic de ce. Simultan cu situaţia în care s-a ajuns, şi în care nu faptele mai prezintă pe cineva, ci lungimea de titluri şi titulaturi înşirate pe hârţoaga numită pompos CV, se întâmplă că un om care nu are diplomă de inginer, inginereşte nu ştiu ce, dar va rămâne ignorat, el nemaivând loc de inşii pleavă care n-au inginerit şi nu vor ingineri nimic în toată viaţa lor, dar au diplome şi răsdiplome de ingineri, masteraţi, doctori etc. (sunt curios să văd ce sonorităţi or să mai fie adoptate, pentru ca să ateste existenţa unor şi mai ingineri, masteraţi, doctori etc.) Lucrurile indicate însemnând, la urma urmei, mari pierderi pentru societate. Societate care a mers într-atât de mult spre formal şi automatism, încât a şters definitv realitatea că oamenii nu ajung la maturitate în gândire cu toţii după un tipar universal valabil. Eminescu este un caz foarte grăitor în acest sens. La vârsta când alţii îşi băteau capul cu a da şi lua examene, pentru a fi, vezi Doamne, în normă cu cerinţele societăţii, el era un uşuratic. A lăsat şcoala, a fugit de acasa, a vagabondat. Dar, vedeţi? Când i-a venit timpul just în care să se maturizeze în gândire - după felul lui dat de la natură, şi nu după felul formalizat, automatizat de societatea timpului său - această maturitate în gândire a rodit cum n-a mai rodit gândirea nimănui de la nivelul celor ce mergeau la şcoală, şi luau examene şi diplome, contemporan cu el (contemporan cu momentele în care, ca şi astăzi, probabil, ar fi fost considerat un pierde-vară de către "studioşi").

paradoxal
3.07.2013, 13:17:29

Si ce invata Alina studentii aia la cabinetul tau?? Despre rasaduri de primavara,despre pedalatul bicicletei fara saua si cu umbrela in mina,despre cum sa faci pe orbu,si sa nu zici nici pst,la citi penali sunt in ograda voastra. Pentru studenti care daca citesc blogul Alinei ,,SBR este un fel de ANI in sport cu cele mai precise date si examinari a unor companii sportive privind activitatea lor,acolo ce este foarte bun se coteaza cu A..ce este bunicel,de incredere se noteaza cu B,,,iar ce este prost,de iz penal,,tapa financiara data clientilor,toate aceste companii sunt marcate cu Negru si cu urmatoarea precizare,,,Take your money from there and RUN! Cam asa este si cu usl,,o companie politica de maxima neincredere care o cotez cu D- unde toti cetatenii ar trebui sa isi retraga creditul de incredere si sa RUNN,,,adica fugiti,evitati astfel de companii neserioase care afiseaza fel si fel de promotii imbietoare si bannere fff colorate.

+1 (3 voturi)
Monica Balaban
3.07.2013, 13:19:43

Pai, ce sa comenteze d-na deputat... ca o vajnica absolventa de facultate privata, cu o gramada de specializari pe la tot felul de obscure universitati, cum ati vrea sa nu militeze pentru un invatamant din ce in ce mai prost, mai putin performant. doar si dumneaei este produsul acestu tip de invatamant. Auzi, Universitatea Crestina "Dimitrie cantemir"... ala unde e rector d-na Dumitrescu, aia de-a fost timp de o secunda ministrul invatamantului, dar nu a stiut s-si compelteze un CV ca lumea... Hi, hi... invatamantul romanesc este bun in ziua de azi numai ca sa produca politicieni de tipul drei Gorghiu... bucle, bucle si atat...

+2 (2 voturi)

Vezi toate comentariile (12)

Modifică Setările