Năstase, profesorul lui Dragnea sau viceversa?

E de domeniul evidenţei că fostul premier şi preşedinte al PSD, dl. Adrian Năstase, nu se mai împacă cu statutul de gospodar principal la Cornu şi scriitor pe blogul propriu.

Nu de alta, dar e din ce în ce mai apropiat momentul în care îi expiră interdicţia referitoare la exercitarea drepturilor civile. În ultimele luni s-a conturat tot mai clar ideea că dl. Adrian Năstase nu se va mulţumi în anii ce urmează doar cu condiţia de fost ori cu aceea de ins dornic să refacă pe cont propriu arta de a fi bunic. E clar, dl. Năstase nu are nimic din Victor Hugo.

Or, din această perspectivă, nu mi se pare deloc nejustificată ipoteza că prezenţa domniei-sale la recepţia dată de preşedintele Klaus Iohannis cu ocazia Zilei Naţionale a fost cum nu se poate mai bine calculată. Că a fost parte a planului de revenire în prim-planul scenei politice a României. Orice s-ar putea spune despre dl. Adrian Năstase  numai că ar fi prost ori lipsit de instinct politic. Fostul premier deţine şi o anume doză de histrionism că doar nu degeaba voia domnia- sa în tinereţe să îşi încerce norocul la concursul de admitere la Secţia de Teatrologie a IATC.  

Sunt gata să pariez că fostul prim-ministru ştie că nu este o persoană din cale afară de simpatizată. Sunt cum nu se poate mai convins că se aştepta că trecerea lui la recepţia de la Cotroceni nu va trece neobservată, că va stârni rumori în spaţiul public, că îi va asigura o anume publicitate. Nu ştiu dacă dl. Năstase a mers până într-acolo încât să anticipeze amplitudinea reacţiilor negative, de protest şi de revoltă, ori faptul că acestea se vor afla la originea deciziei de a-i fi retrasă Steaua României, însă e clar că a luat hotărârea de a profita la maximum de condiţia recent dobândită de Nume fără Stea. Că o face dulceag, melodramatic, încălcând regulile de bază ale stilisticii apariţiei publice, că îşi spulberă bruma de demnitate rămasă trăgându-se de brăcinar într-o tutuială ea însăşi descalificantă cu un ziarist cu atitudini de mahala, autoproclamat vedetă al unui post de televiziune specializat pe politică manelizată,  că îşi plânge ridicol singur de milă dezamăgit de lipsa de reacţie a actualei conduceri a PSD faţă de pretinsa nedreptate ce i-ar fi fost făcută de preşedintele Iohannis are, la urma urmei, importanţă secundară. Nu la astfel de detalii este atent dl. Năstase. Dovadă şi faptul că în primăvară s-a simţit extrem de bine când o plagiatoare dovedită cocoţată în funcţia de rector i-a conferit titlul de Doctor Honoris Causa.

Semnificativă mi se pare dorinţa clar exprimată de dl. Adrian Năstase de a contribui la relansarea partidului, la reconturarea doctrinară a acestuia. Fostul premier aspiră, aşa cum scriam şi cu altă ocazie, la condiţia de Deng Xiaoping al PSD. Aceasta mi se pare a fi fost principala concluzie ce s-a desprins din apariţia de joi seara de la România tv a celui care a ţinut să arate că până şi la „Mititica” a construit, clădit, a făcut şcoală drept  care puşcăriaşii nu i s-au adresat vreodată altfel decât folosind apelativul de „domnule prim-ministru”. Toate celelalte lucruri ieşite pe gura d-lui Năstase, de la anunţul atacării în justiţie a deciziei preşedintelui la exaltările prilejuite de evocarea frumuseţii vieţii la Cornu nu au decât valoarea unor bla-bla-uri.

Cum întrevede noul Deng Xiao Ping viitorul României? Într-un fel extrem de apropiat de cel în care şi-l dorea dl. Liviu Nicolae Dragnea. Din perspectiva doctrinei suveraniste. În conformitate cu modelele puse în practică de guvernanţii de la Varşovia sau de la Praga. Dragnea a încercat să conducă PSD cu mână de fier. De fapt, fără să o recunoască, s-a străduit să resusciteze stilul de conducere autoritar al d-lui Năstase. A făcut-o cu un minus evident de rafinament, de  inteligenţă, cu o şiretenie de mult mai proastă calitate. Acum dl. Năstase dă semne că tare şi-ar dori ca PSD şi România să urmeze soarta pe care i-o plănuise Liviu Dragnea. Aşadar, atenţie la Adrian Năstase!

În Richard III, celebra piesă a lui Shakespeare, există o replică ce avertizează că în fiecare dintre noi zace câte un mic Richard. După apariţia televizată  de joia trecută a d-lui Năstase mi-am întărit convingerea că în PSD şi în apropierea acestuia sălăşluiesc o mulţime de alţi noi şi vechi Liviu Dragnea. Şi că PSD este profund nociv şi pe veci nereformabil.   

Comentariu apărut concomitent pe site-ul contributors.ro  şi pe blogurile adevărul.ro