Politică

articolul anterior articolul urmator

Nedumerire

2
22 Nov 2012 15:03:16
Gavril Dejeu

Acţiunea politică presupune şi reclamă multă iscusită. Ea nu se poate desfăşura şablonard. Tactic şi strategic ea trebuie adaptată împrejurărilor, raportată permanent la elementele evolutiv- structurale ale societăţii, prefigurând căile şi modalităţile de îmbunătăţire şi performanţă ale acesteia.

În pofida unei atari modalităţi de adaptare, în politică se statornicesc şi linii directoare principiale care definesc în substanţă şi pe fond atât orientarea generală cât şi finalmente, succesul, privit nu în termeni conjuncturali, ci în durabilitatea lui. În materie de tactică şi strategie pot fi imaginate şi acceptate compromisuri. Nu însă şi în materie de principii. Corneliu Coposu ne spunea: se poate negocia orice, mai puţin principiile.

Unul dintre principiile de bază ale unei politici viabile şi sănătoase este stimularea şi apărarea interesului naţional. Este raţiunea şi scopul acţiunii politice. Este principiul călcat în picioare şi batjocorit de politica noastră postdecembristă.

Preşedintele Emil Constantinescu şi primul ministru Victor Ciorbea au încercat, la începutul guvernării CDR, să centreze demersul politic românesc pe stimularea interesului naţional atât pe linie internă, cât şi externă. Stadiul de evoluţie al societăţii româneşti de atunci a fost un obstacol dovedit de netrecut. Forţele conservator-retrograde de esenţă comunisto-securistă stăpâneau pârghiile reale ale puterii. O licărire de speranţă s-a ivit în 2004 odată cu victoria în alegeri a alianţei DA. Când însă ideea de dreptate şi adevăr tindea să ameninţe interesele inclusiv ale unor potentaţi aliaţi, alianţa s-a destrămat iar PNL a basculat spre PSD.

În fine, un alt moment dătător de speranţe a fost constituirea alianţei de guvernare PDL-UDMR-UNPR la mijlocul lui 2009. Cum se ştie, UNPR a subscris la cooperare tocmai pe ideea susţinerii şi promovării interesului naţional, contribuind la adoptarea mănunchiului de măsuri legislative în acest sens. Acum, după destrămarea şi a acestei alianţe şi preluarea conducerii de către alianţa USL, interesul naţional pare a fi căzut definitiv în desuetudine iar orizontul se întunecă pe zi ce trece.

Nu e de mirare rolul jucat în scenariu de cei ce urmăresc cu obstinaţie puterea, de cei ce urmăresc prezervarea intereselor proprii în detrimentul interesului naţional. Ce mă intrigă şi îmi stârneşte nedumerirea este sprijinul de care aceştia se bucură din partea lui Emil Constantinescu şi Victor Ciorbea, foştii mei superior colaboratori în cadrul CDR. Vreau să mă explic.

Unul dintre elementele esenţiale ale interesului naţional îl reprezintă o bună gestionare economică, un echilibru cumpănit între venituri şi cheltuieli, cu accentul pe creare de surse de venit pentru a avea de unde cheltui. În vremuri grele şi pentru o economie dezechilibrată, descoamată, o astfel de gestionare presupune eforturi şi sacrificii. Guvernarea Boc s-a angajat pe acest drum cu toate riscurile, a afectat 40% din buget investiţiilor restrângând corespunzător cheltuielile. Populist, electoral şi „principial” USL a răsturnat datele problemei: cheltuieşte anulând investiţiile şi afundându-ne în împrumuturi. Deja rezultatele se văd: inflaţie, debilitate monetară, exodul investitorilor. Analiştii ca şi organismele europene prevăd o sumbră, o ameninţătoare involuţie. Cu toate acestea, populismul e în floare.

De ce să fie sprijinită o astfel de politică? Numai pentru că nu ne place de Băsescu? Până într-acolo s-a ajuns încât adversitatea faţă de un om a devenit adversitate faţă de România? Şi eu am avut de suferit din cauza PD şi a lui Băsescu. Dar politica nu se face resentimentar, raportată la un om, indiferent de poziţia acestuia. Şi eu aş fi vrut un preşedinte carismatic dar câtă vreme măsurile preconizate la îndemnul său se anunţau salutare pentru ţară, veneau în sprijinul interesului naţional, ele, măsurile, ca şi guvernul care le-a implementat trebuiau sprijinite.

Din  luptători pentru dreptate, adevăr şi justiţie au ajuns acum să cocheteze cu platforma politică a unei alianţe vădit certată cu legea, falimentară economic, ostilă justiţiei, ostilă cooperării europene; un compromis susţinând un prim ministru total descalificat moral şi etic până la a nu avea nici măcar sentimentul ruşinii.

Nu mă miră că o bună parte din electorat este psihologic subjugată de tribulaţiile aberante ale Antenei 3 şi altor „antene” dar ca doi politicieni de prestigiu (şi din păcate nu numai ei) să-şi şubrezească de facto crezul în numele căruia la timpul său au guvernat este chiar mai mult decât o nedumerire.

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

2 Comentarii

Utilizator Adevărul
23.11.2012, 10:54:16

Comentariu considerat abuziv.

cristian cristian
26.11.2012, 20:07:17

Acest nisip mișcător al transferului de suveranitate națională în frâul unui clan uzurpator, prin subminarea statului de drept, nu constituie decât un mod nefast de a prelua puterea, cu efecte devastatoare pentru România. Înlocuirea lui Vasile Blaga din fruntea Senatului şi pe Roberta Anastase de la şefia Camerei Deputaţilor, putea fi analizată ca o măsura îngăduită, în contextul actualului spectru politic dar, e drept, deosebit de riscantă pentru soliditatea aventurii țării noastre spre Uniunea Europeană. Însă nu e tot, fiindcă demonul batjocoritor al democrației își creează altar din spiritul acestor figurine politice, astfel încât spectacolul degradant pentru imaginea României în lume să continue. A avut loc, astfel, modificarea legii de funcţionare a Curţii Constituţionale, înclinând proiecția speranțelor celor 22 milioane de români într-o mocirlă a jocurilor politice cu miros de tragedie și, aș putea spune, sfărâmând temelia instituțiilor unui stat de drept.Trebuie, acest comportament al domnului Ponta, să fie considerat ca o gravă îngrijorare pentru un stat de drept, ca o schiță a crizei de identitate în care se află și ca o reflecție a confuziei mintale a acestuia. Lozincile demagogice și populismul nu servesc decât pentru a indica viitoarele consecințe abominabile ale acestei mișcări politice, marcate de scandaluri. Această bătălie pentru putere face obiectul orgoliilor personale, în detrimentul interesului național și va avea ca rezultat o victorie fără biruință, învingători fără izbândă fiindcă, oricare va fi rezultatul final al acestei dispute, au fost create condițiile pentru mutilarea statului de drept iar puterea va continua, de asemenea, să rămână în mâinile celor responsabili de amputarea democrației. Nu pot fi partizanul nici unei credințe dintr-un partid sau altul, nu pot fi înclinat a urma politrucii de dupa revoluție care spun că vor să ne protejeze, nereușind să-i identific ca urmând vreo ideologie, ci slujind propriile lor interese oculte.Însă drama acestor înțelegeri meschine și-a realizat cel mai cumplit potențial în momentul în care s-a decis o privatizare în România care, de multe ori, s-a înfăptuit fără un considerent real sau un motiv valabil pentru care acel bun este vândut, culminând cu deposedarea PETROM-ului și jefuirea zăcămintelor de țiței și gaze naturale. Unicul caz similar întâlnindu-se doar în Argentina lui Carlos Menem (perioadă în care mafiocrația se infiltrase în toate instituțiile statului, deznodământul acelei perioade fiind tragic pentru poporul argentinian), prin privatizarea companiei petroliere YPF în 1992, un caz despre care Fernando Solanas arăta că nicăieri în lume nu s-a întâmplat un astfel de lucru fără să se fi pierdut în prealabil un război, numai că ei au reușit, de curând ,trecerea companiei din nou în proprietatea statului, devotați fiind binelui comun, în ciuda valului de nemulțumire la nivel internațional. Bineînțeles, în țara noastră astfel de exemple ale eșecului privatizării ar putea continua, însă mă opresc aici. Nu îmi rămâne decât să sper, pentru economia României și viitorul celor ce vor veni, ca din lista privatizărilor viitoare de companii, fiind în continuare destul de lungă, să nu se mai plăsmuiască similare eșecuri.Este necesară, evident, ca singura cale de ieșire din această dimensiune în care am fost înșurubați, o politică care să facă din logica realității și democrației axa sa principală, care să disprețuiască impulsurile distructive, abandonând orice fel de ademenire prin logici politice instituțiile democratice sau principiul separaţiei puterilor în stat. În urma acestor desfășurări de evenimente mă aștept la o implicare mai intensă din partea tuturor pentru reîntregirea și consolidarea spiritului democratic românesc.

Modifică Setările