Nemiloşenia unui ales liberal al poporului român

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Deputatul PNL de Mureş Ervin Molnar Foto Inquam Photos / George Călin
Deputatul PNL de Mureş Ervin Molnar Foto Inquam Photos / George Călin

Colegii de la ştiripesurse.ro fac un act de justiţie elementară difuzând textul unei stupefiante, triste şi tragice scrisorele adresate ministrului Sănătăţii de către domnul parlamentar PNL Ervin Molnar.

Citiţi-o:

o

Pe ce se bazează? Pe statistici ca acestea, în care, este adevărat, principial, la nivel de cifre cumulate la începutul acestui an, România se află printre ţările din Europa în care, într-adevăr, există un număr mare de paturi în spitale. Până aici, ca la concursurile cu proşti, totul este OK cu aplicarea otova şi nediscriminatorie a unei recomandări generale a OMS care vorbea despre nevoia unui control mai sever al proceselor de "umflare" necontrolată a schemelor spitaliceşti. Bun, dar domnul deputat, care cum s-ar spune este chiar ales al poporului, ar fi trebui să ştie că simplul său demers epistolar nu era doar menit să-i facă rău PNL-ului care aprobase demiterea sa din postul atât de călduţ de la "Apele Române". Practic, ridică o serie de întrebări care lovesc direct în interesele strategice ale României, pune sub semnul întrebării proiectele noastre vitale care ar trebui finanţate cu banii europeni din PNRR şi, până la urmă, vorbeşte despre o posibilă uriaşă înşelăciune pusă la cale de guvernanţi şi alimentată, inclusiv în acest moment, prin demersurile unor instituţii esenţiale ale statului român.

Haideţi să începem cu această ultimă dimensiune care, deloc teoretic, ar trebui să trezească din somn pe analiştii de la SIE şi SRI, poate chiar, în săptămânile, lunile şi epocile viitoare, pe ilustrele somităţi care formează echipele de consilieri ale preşedintelui.

Dacă domnul Ervin Molnar pledează pentru ce se exprimă dânsul foarte clar în limba română, atunci experţii din diversele echipe de negocieri din cadrul CE care se ocupă deja cu determinarea circuitelor pe care să curgă banii din PNRR pentru ţările membre, ştiu deja că principalele cereri de finanţare din partea României vizează, alături de infrastructura transport, şi construcţia faimoaselor spitale regionale care să ridice standardul îngrijirii medicale din ţara noastră la standarde comparabile cu inimul nivelului oferit de statele europene occidentale. De ce ar fi aşa dacă, aşa cum iată că afirmă chiar responsabili politici din România, şi aşa avem un număr excedentar de paturi?

Foarte neplăcută întrebare.

A doua dimensiune deschisă de misiva alesului nostru este că arată că e nevoie de o a doua anchetă extrem de rapidă deoarece, dacă vă amintiţi, România a cerut activarea Mecanismului European de Urgenţă tocmai pentru că a declarat la Bruxelles că nu mai avea locuri libere în spitale şi era nevoie să se înceapă transferurile de pacienţi în ţările vecine. Dacă te uiţi la ce zice dl Ervin Molnar, totul ar fi o dumă de dimensiuni naţionale, un fel de abureală, încă una, căci, de fapt şi drept, noi asta trebuie să facem, să reducem acum (oare cât de masiv) numărul de paturi, exact în acest şir de valuri succesive ale pandemiei.

Cel puţin straniu.

Mai ales că povestea asta vine imediat - şi absolut în aceeaşi cheie - cu acuzaţiile formulate de dl Cătălin Drulă, fost minstru USR al Transporturilor care, dacă vă amintiţi, povestea un episod absolut stupefiant şi fără precedent în istoria politicilor europene în domeniu. Vobind despre o întâlnire a sa cu dl. premier Cîţu, îşi aminteşte că acesta i-ar fi spus: „Totul este într-un megafaliment pe calea ferată şi statul, dacă vrea să facă ceva, trebuie să pună banii, astea au fost discuţiile mele repetate cu Florin Cîţu, care la un moment dat mi-a şi sugerat, «Hai să o închidem!». Adică să renunţăm la transportul ăsta public de călători pe calea ferată. Transportă 50 de milioane de călători CFR Călători. Ca să-l scoatem din starea în care este, se poate capitaliza”. Renunţarea completă şi necondiţionată la CFR Călători şi privatizare sălbatică a domeniul, fără reguli, fără dezbatere parlamentară, fără anunţarea organismelor europene cu ale lor sute de miliarde băgate până acum în această gaură neagră şi, mai ales, o falsă lipsă de reacţie a celor competenţi în apărarea intereselor naţionale?

Desigur, prima explicaţie este cea clasică, de regulă şi cea mai bună: sat fără câini. Chiar aşa se dovedeşte a fi şi acum realitatea unei ţări în care lucrurile par a fi definitiv scăpate de sub control. Normal, din moment ce titularii diverselor posturi în ierarhia puterii au fost învăţaţi că, în definitiv, nimic nu contează din moment ce, oricum ar sta lucrurile azi şi mâine, o mână va fi mereu pregătită s-o spele pe cealaltă. Ce e nou în jocurile din acest moment?

Recitiţi afirmaţiile incredibil de grave ale celor doi oameni politici şi analizaţi efectul lor la publicul votant. Zero barat. Tot aşa este, cel puţin până acum, şi reacţia celor de la Bruxelles care, cum este mai demult obiceiul, spun „asta-i România, nimic n-o schimbă". Dar, pe fond, absolut nou este instalarea şi instituţionalizare sentimentului absolut al impunităţii, la orice nivel al structurilor puterii politice şi administrative. Istoric, nici asta nu era ceva nou, din moment ce, timp de secole, domnitorii noştri puşi în scaun de Stambul aveau o singură spaimă teribilă, ce a mazilirii şi a delictului fular de mătase cu care capugiul de serviciu curma existenţa păcătosului necredincios. Apoi, ca şi acum, era foarte uşor de ales domn nou şi credincios din mulţimea de doritori.

Domnule preşedinte Iohannis, ne facem de râsul curcilor. Şi, dat fiind că subiectul este sensibil, nimeni nu poate paria ce se întâmplă după ce curcile termină de râs? 

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite