Nici acum nu dăm drumul la exploatarea gazelor din Marea Neagră?

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
gaz gaze energei conducte gazoduct foto shutterstock

În cea mai gravă criză de securitatea de la mijlocul Războiului Rece încoace, o criză de securitate în care componenta energetică devine esenţială, România a ajuns în poziţia de a-şi da palme în oglindă pentru că a intrat singură într-o situaţie deosebit de gravă în privinţa preţurilor la gaze şi electricitate.

Din 2018, momentul în care a fost adoptată nefasta OUG 114 , proiectul de exploatare a rezervelor de gaze din Marea Neagră din cel mai important zăcământ, Neptun Deep,  a fost oprit. Practic, statul român, a renunţat să valorifice o resursă majoră ce ar fi dus la eliminarea dependenţei de gazele ruseşti din import.  Dacă Ordonanţa 114 nu ar fi existat, astăzi ne-am fi apropiat de momentul în care gazele din Marea Neagră ar fi intrat în sistemul naţional de transport şi distribuţie.

Decizia politică din 2018 a mai însemnat creşterea de trei ori a importurilor de gaze din Rusia, la preţuri exorbitante în ultimele luni. Pe cale de consecinţă, piaţa energiei din România a fost lovită de un val de scumpire zdrobitoare a facturilor pe care populaţia nu şi le-ar putea plăti în lipsa compensărilor şi nici industria, dealtfel.

Întrebarea, la care nimeni nu a dat un răspuns, este de ce, din 2018 şi pînă astăzi când situaţia a devenit dramatică, prevederile catastrofale ale OUG 114 nu au fost modificate, astfel încât exploatarea rezervelor de gaz din Marea Neagră să poată începe în următorii ani? Ce a împiedicat fosta coaliţie, PNL-USR-UDMR, să modifice ordonanţa, ce împiedică în acest moment coaliţia ultra majoritară, PSD-PNL-UDMR, să facă acelaşi lucru?

De ce ministrul Energiei, Virgil Popescu, în funcţie de peste doi ani, promite în fiecare săptămână revizuirea actului normativ şi nimic nu s-a întâmplat? Printre ultimele promisiuni ferme ale lui Virgil Popescu se numără cele de la sfârşitul anului trecut, pentru ca decizia de investiţie să fie luată în ianuarie acest an, ceea ce, evident, nu s-a petrecut. Premierul Nicolae Ciucă declară că urmează ca lucrurile să se rezolve în următoarea perioadă, adică în cel mai bun caz, în martie. Ceea ce înseamnă că decizia de investiţie ar putea fi luată de OMV şi Romgaz, aflată încă în negocieri pentru cumpărarea participaţiei Exxon, cel mai devreme anul viitor. Cu perspectiva scoaterii gazelor undeva în 2026. Aici am ajuns, când era clar pentru toată lumea că arma energetică va fi una de primă mărime în arsenalul folosit de Rusia  în ofensiva declanşată împotriva Occidentului.

Acum, ministrul Energiei bate drumurile prin Zona Golfului, căutând gaze şi le solicită vecinilor bulgari să finalizeze interconectorul cu Grecia, ca să ajungă şi în România gaze din conducta venind din Azerbaijan.

Să sperăm că va rezolva ceva, pentru iarna viitoare.

Dar problema majoră a României trebuie rezolvată acum, şi anume facturile uriaşe pentru populaţie şi pentru industrie ce trebuie achitate în următoarele săptămâni. PNL şi PSD au soluţii diferite, dar chiar şi cele anunţate de comun acord  ridică mari semne de întrebare. Reducerea accizelor va însemna şi diminuarea proporţională a veniturilor la buget, în momentul în care bugetul este supraîncărcat cu majorări de pensii şi salarii, plus compensările la energie aflate deja în vigoare.

Iată cât costă o decizie proastă din 2018. Şi preţul creşte cu fiecare zi în care lucrurile rămân nemodificate.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite