Nu batjocoriţi la infinit Institutul Cultural Român!

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Scrisoare Deschisă Domnului Victor Ponta, preşedinte PSD, Domnului Crin Antonescu, preşedinte PNL. Fundaţia Culturală Română (FCR) a fost înfiinţată în 1990, timpul mandatului preşedintelui Iliescu

Institutul Cultural Român (ICR) a luat naştere în 2003, în mandatul preşedintelui Băsescu, prin reorganizarea FCR.

Ambele instituţii au funcţionat sub autoritatea preşedintelui României. Scopul Institutului, conform art. 2 din Legea nr. 356/11.07.2003, este: „Reprezentarea, promovarea şi protejarea culturii şi civilizaţiei naţionale în ţară şi în străinătate.

Art.1, pct.5, din aceeaşi lege, stipulează: „Activitatea Institutului antrenează şi include personalităţi de prestigiu din ţară şi străinătate, apelând la specialişti şi coordonatori de proiecte cu experienţă...”.

Preşedintele FCR a fost acad. Augustin Buzura, personalitate de primă mărime a literaturii române contemporane, în rândul colaboratorilor pe care i-a adus alături de el numărându-se Mircea Anghelescu, Costache Olăreanu, Zigu Ornea, Carmen Firan, Tita Chiper, etc. etc. – toţi oameni cu un prestigiu cultural şi o experienţă în domeniu de necontestat. În fruntea ICR, H.R. Patapievici a venit la rândul lui cu o echipă de personalităţi de referinţă în cultura română şi care, pe cât de huliţi au fost de dvs. şi de colegii dvs. de partid, pe atât de stimaţi şi preţuiţi au fost de mulţi alţii, în ţară şi, cel mai important, în afara graniţelor României. Toţi aceşti oameni, fie că vorbim de FCR sau de ICR, au putut să-şi îndeplinească exemplar nobila misiune pentru că posedau o vastă cultură, erau creatori şi consumatori avizaţi de cultură, aveau abilitatea şi generozitatea organică de a sluji cultura română.

Răul cel mare de care s-a temut o lume întreagă a fost politizarea unui Institut care trebuie să servească, prin excelenţă, cultura şi nu interesele unui partid sau altul.

Din raţiuni ce ţin prin excelenţă de spiritul revanşard de cea mai joasă speţă, aţi considerat, printre primele măsuri luate după venirea la putere, că „reduta băsistă” de la ICR trebuie imediat neutralizată şi, prin OUG nr. 27/13.06.2012, aţi trecut ICR în subordinea Senatului României. A fost, de fapt, un decret de condamnare la moarte a unei instituţii de care cultura, spiritualitatea română, România au o vitală nevoie. Iar cele mai negre aşteptări s-au dovedit insignifiante şi naive faţă de ceea ce avea să se întâmple şi de deznodământul ireversibil spre care astăzi ICR mărşăluieşte cu un elan malign. Răul cel mare de care s-a temut o lume întreagă a fost politizarea unui Institut care trebuie să servească, prin excelenţă, cultura şi nu interesele unui partid sau altul. Aţi optat ferm pentru politizarea ICR; aţi considerat că o sinecură în fruntea Institutului sau, mai atractiv, a uneia din cele 18 filiale în străinătate este o răsplată cu care puteţi să-i omeniţi pe cei din partidele dvs. care nu au prins un loc la festinul puterii.

Dar de aici şi până a infesta Institutul Cultural Român cu oameni al căror CV este un motiv de jenă; pentru care limba română nu este considerată maternă şi, într-o logică simplă, cultura română nu este cunoscută decât sub un apăsat semn al superficialităţii; care nu cunosc limba ţărilor în care urmează să pledeze cauza culturii române; care, cu o singură excepţie, nu au nici cea mai mică experienţă în managementul cultural, total incapabili să articuleze un program, o viziune – de la politizare până la demolarea prin implozie pe care o puneţi la cale este un drum cu efecte de o gravitate maximă pentru cultura română.

Domnule preşedinte Victor Ponta,

Domnule preşedinte Victor Antonescu,

Nu am nicio îndoială că, în eventualitatea fericită în care veţi citi aceste rânduri, veţi fi tentaţi să le consideraţi ca pe un atac venit din partea unui adversar politic. Vă rog, treceţi peste această nefericită stereotipie mentală şi conştientizaţi semnalul de alarmă pe care vi-l transmit.

Niciunul din tertipurile pe care le folosiţi în mod uzual pentru a vă motiva eşecurile repetate în plan economic nu vă pot absolvi de culpa de neiertat de care vă faceţi vinovaţi prin punerea ICR în imposibilitatea de a îşi onora menirea. Reprimaţi-vă imboldul de a spune că nu dumneavoastră personal faceţi numirile la ICR.

Opriţi oamenii din partidele dumneavoastră să batjocorească funcţionarea şi prestigiul ICR prin promovarea unor non-valori în Institut. Eliminaţi clientelismul politic ca criteriul de bază pentru accederea în Institut. Cultura a rămas astăzi unul dintre puţinele repere care mai pot depune mărturie asupra identităţii noastre naţionale. Institutul Cultural Român ar putea fi, cum a şi fost, unul din vectorii cei mai prestigioşi care poate să o facă vestită în lume.

Nu-l batjocoriţi la infinit!


 

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite