Nu mai sunaţi la USR, ies ei din când în când. Scurt ghid de înţelegere a unui partid care nu se pricepe pe sine

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
sigla USR foto Facebook

De ce are rost să mai discutăm despre USR? Păi, pe de o parte, suntem unii care au senzaţia că, deşi are un început dezamăgitor, există acolo ceva care merită susţinere şi înţelegere. De cealaltă parte, avem cinicii politicii româneşti care se sperie de orice ar merita o investiţie emoţională, aşa că preferă să ţipe permanent: „ţi-am spus eu că nu sunt în stare?!“. Şi-l mai avem pe Nicuşor Dan, despre care încă nu ştim cine e şi ce doreşte.

Urmează un text lung şi cu accente ironice care nu au scopul de a vă face să râdeţi, ci de a ascunde amărăciunea şi frustrarea. Dacă nu aveţi acţiuni la purtător la TelDrum, înseamnă că aveţi o vară liniştită şi suficient timp pentru a citi şi despre Uniunea Salvaţi România.

Să începem prin a ne întreba ce este un partid politic, dar, mai ales, ce este USR? Este suma ideilor şi a oamenilor din interior? Sau e reprezentarea încrederii şi a speranţelor celor care îl votează? Dacă am alege prima variantă, nu avem altă soluţie decât să spunem că USR e un ghiveci sau o ciorbă pescărească în care sunt multe ingrediente, dar nu ştii exact ce. A fost o masă întinsă la care s-au invitat toţi cei care au văzut lumină într-o seară şi, cu puţin curaj, s-au trezit în fruntea mesei. Oportunismul şi intuiţia sunt calităţi importante în politică, dar insuficiente dacă intenţionezi să supravieţuieşti cinei. Ghiftuiţi, cu mandatele pe masă şi cu picioare pe scaunul colegului, mulţi dintre meseni încearcă să convingă lumea că ei chiar au meritat ce au mâncat şi nu se face să plătească şi consumaţia. Doar ne-au spus încă de la început că ei sunt altfel decât ăia corupţi care nu doar că mănâncă, dar îţi mai şi fură de prin casă ce găsesc. Prea puţin pentru o speranţă atât de mare.

Nicuşor a întins năvodul şi, ca un pescar nepriceput, a crezut că prinde doar plevuşcă. Din aia veselă cu care te joci puţin într-un lighean şi o arunci în apă când ai tu chef.

Nasol când vrei să te joci cu o hamsie şi te trezeşti cu un biban sau cu o ştiucă. Aşa că s-a întors rapid către public şi a zis că el preferă să demisioneze decât să se poziţioneze sau să înveţe pe cineva să pescuiască. Publicul a rămas perplex. Păi, de asta te votarăm noi, Nicuşoare? Să pleci când nu mai e lumea de acord cu tine? Şi noi cu cine rămânem? Cum ne fu vorba aia că schimbăm clasa politică şi salvăm şi România? Să vezi ce... publicul USR chiar credea că are partid. Naiv.

Aproape 10% din voturi înseamnă totuşi că eşti partid şi ai un public, unul semnificativ chiar. Da, exişti şi răspunzi celor care te-au votat, nu te apuci de dramolete personale cu uite demisia, nu e demisia, aş pleca, dar dacă votaţi cum zic eu poate mă întorc, pentru că eu sunt om serios şi nu-mi iau vorba înapoi. Să clarificăm, vorba dată unor conservatori înainte de vot, nu cuvântul dat celor care te-au votat şi te-au băgat în Parlament. De fapt, Nicuşor Dan nu are curajul să recunoacă în public situaţia în care e, că urăşte de moarte un grup de tehnocraţi pe care i-a rugat să vină în USR înainte de vot şi că foloseşte chestiunea referendumului pentru familie ca să scape de ei. Sau măcar de Cristian Ghinea, dacă nu se poate de toţi. Aşa a apărut demisia inexplicabilă a lui Nicuşor Dan, aşa se explică toată zbaterea asta pe tema referendumului. Că doar nu o să declare fostul preşedinte şi viitor candidat la preşedinţia USR că ar cam executa nişte tehnocraţi, dar tare ar mai păstra publicul non-PNL, dar pro-Cioloş, care l-a propulsat în Parlament. Şi cu asta am explicat de ce USR nu este definit politic de cei care l-au votat. Şi acum să trecem la explicaţii serioase.

Doctrina USR

S-a făcut mare caz pe faptul că USR a ajuns în Parlament fără să aibă o doctrină. Ironii fine sau nu, multe din partea liberalilor care i-au numit pe parlamentarii USR turişti politici care s-au urcat în autocar şi nu au nici cea mai vagă idee unde trebuie să coboare. Parţial adevărat, parţial inutil. Spui partid, spui doctrină. Dar cât de importantă mai e o doctrină în ziua de astăzi? E PSD social-democrat cu adevărat? Sau cât liberalism a mai rămas în PNL? E creştin-democraţia un curent homofob aşa cum arată unii dintre reprezentanţii ei de pe la noi? Monocolor e mai bine? Dacă ar fi să recurgem la exemplul victoriei lui Macron şi En Marche în Franţa, am spune că nu. Dacă am fi pretenţioşi, am putea spune că a trecut vremea unei singure doctrine, lumea e complexă, uneori e bine să fii de dreapta, uneori e necesar să fii de stânga şi deseori e chiar plăcut să rămâi în centru.

Din nefericire, USR a confundat situaţia de mai sus cu: e mai bine să avem de toate la un loc, dar nici unele să nu fie definite. Policromie gri a la Nicuşor Dan, care nu trebuie confundată cu reprobabilul curcubeu. Există o explicaţie pentru toate acestea.

După cum arată partidul acum, curentul liberal (de dreapta, dacă vreţi) este predominant în interior şi cu o majoritate importantă în rândul votanţilor. Pe locul doi în interior sunt cei de stânga (sau progresişti, dacă vreţi), pe care îi bănuiesc a avea o importantă susţinere electorală, dar nemăsurată cu exactitate. Pe locul trei, conservatorii, grupaţi într-o platformă creştin-democrată, reprezentaţi de câţiva parlamentari şi de Clotilde Armand, dar fără reală susţinere în electorat. Nu ar fi nicio dramă aici dacă Nicuşor Dan nu ar fi el însuşi un conservator sub acoperire.

image

Există dovezi suficiente pentru cine vrea să vadă adevărata orientare a liderului USR. Infamantul text scris acum mulţi ani în care Nicuşor Dan înfiera de zor homosexualitatea. Prietenia de o viaţă cu familia Moroianu-Armand, principala forţă motrice a curentului conservator din USR şi cei care i-au fost alături în aventura politică. Toleranţa infinită pentru excentricităţi de genul poziţiilor lui Matei Dobrovie (foto dreapta), care a reprezentat USR la discuţiile cu Coaliţa pentru Familie. Drama lui Nicuşor Dan e că partidul pe care l-a fondat înclină spre cu totul alte orientări doctrinare decât cea pe care şi-ar dori-o el. Dramatic să faci un partid care nu te urmează şi pe care nu-l poţi defini. Este explicaţia simplă pentru poziţionarea USR în ciuda membrilor săi şi a electoratului care l-a votat. Nu există niciun grup conservator important în societate care să se orienteze spre USR şi care ar fi frustrat de către poziţionarea partidului. Conservatorii din societatea românească sunt toţi la PSD şi vreo doi la PNL. Poveştile lui Nicuşor Dan referitoare la acest potenţial electorat sunt vorbe în vânt care au o singură menire: să acopere propriul său traseu politic.

Revenind la doctrina USR, există un loc uriaş în societate pentru un partid dedicat libertăţilor civile. Rămâne ca platformele liberală şi progresistă din USR să înţeleagă ce sunt şi cum să negocieze una cu alta astfel încât să construiască un partid centrist şi european care să se folosească de ce au mai bun cele două curente. Din nefericire, prin teatrul demisiei sale, Nicuşor Dan s-a autoexclus din acest scenariu.

Platforma delirului şi extravaganţelor din USR

USR abia ce împlineşte un an şi a produs câteva nedumeriri, ca să folosim eufemisme blânde. Un caz aproape excepţional e cel al senatorului Dîrcă. Avocat şi reprezentant al USR în comisia juridică, domnul Dîrcă a plecat la Bruxelles cu mesajul anticorupţie al partidului şi s-a întors cu febra naţionalistă a PSD-ului. La finalul discursului său pro-MCV, din cadrul Comisiei LIBE, senatorul Dîrcă a introdus un paragraf pe care a încercat să-l ascundă ulterior şi prin care susţinea că Mecanismul de Cooperare şi Verificare ar fi trebuit să se închidă. Stupefacţie! De la Bruxelles la Bucureşti. Partidul pe care Nicuşor Dan îl dorea anticorupţie eşua tocmai la acest capitol. Senatorul Dîrcă a scăpat nevătămat cu ajutorul protecţiei din partea lui Nicuşor Dan.

Al doilea caz este cel al deputatului Adrian Dohotaru, care a ieşit în decor cu o declaraţie care punea în discuţie achiziţia rachetelor Patriot de către România, deşi USR avea în programul propriu susţinerea alocării bugetului de 2% pentru apărare şi întărirea dimensiunii euro-atlantice a României. Două aspecte merită menţionate aici. Prima a fost scuza grupării nicuşoriste prin care Dohotaru nu a făcut decât să pună în discuţie o chestiune care merită dezbătută public. Problema gravă aici e că Adrian Dohotaru nu e analist militar, editorialist sau simplu membru al societăţii civile. E parlamentar al unui partid care avea deja o linie politică stabilită. Dacă simţea nevoia să discute situaţia achiziţiei, o putea face în partid şi să lămurească acolo nedumeririle. Alegerea permanentă a declaraţiilor pe proprie conştiinţă denotă neprofesionalism şi cacofonie politică. A scăpat şi el cu ajutor din partea lui Nicuşor Dan.

Oculta figură a finanţelor partidului, Matei Păun. Dacă îl auzi cum declară că nu are nicio legătură cu USR, că e un simplu susţinător, mai că îţi vine să îi desenezi o mustaţă şi să-ţi spui că e Liviu Dragnea. Aşa de convingător neagă că ar avea acţiuni la purtător la USR. Apropiat de Nicuşor Dan, Matei Păun este cel pentru care a fost eliminat din partid Sergiu Moroianu, prietenul din tinereţe al lui lui Nicuşor Dan, soţul lui Clotilde Armand şi cel care conducea comisia de etică a USR. Spectaculos. Să nu ai nicio legătură cu acest partid şi să reuşeşti o astfel de performanţă e o realizare cu care puţină lume se poate lăuda în politică. Rămâne o umbră de îndoială asupra lui şi a relaţiei pe care o are cu Nicuşor Dan. Lipsa de clarificări îndreptăţeşte orice suspiciune.

Dilema tehnocrată

De ce un partid care a susţinut sus şi tare că merge în alegeri cu agenda oferită societăţii de către Dacian Cioloş şi guvernul tehnocrat nu poate să colaboreze tocmai cu cel pe care l-a considerat lider ideatic în campania electorală?

Cum se face că una dintre susţinătoarele înfocate a curentului antitehnocrat din USR este chiar cea care a scris porgramul electoral al partidului tocmai pe baza politicilor guvernului Cioloş? Explicaţa este cât se poate de simplă şi umană: teama de competiţie.

Nicuşor Dan susţine că încă îl aşteaptă pe fostul premier în USR. Asta, după ce a închis de nouă ori uşa şi a declarat că nu e cazul. Întoarcerea sa a fost cauzată de un val uriaş de antipatie din USR la auzul refuzului. A fost de fapt momentul în care a înţeles că există o şansă uriaşă ca USR să îl lase din braţe. Eschiva ulterioară prin care a declarat că vrea un partid care să crească şi să ajungă la guvernare ca al doilea partid din România se contrazice cu ideea sa iniţială de partid-balama. Dar teama de reacţia membrilor de partid l-a făcut să dea înapoi şi să nu recunoască faptul că echipa tehnocrată ar fi putut să ia faţa multora din eşalonul doi al partidului. Iar poziţia sa de lider necarismatic era în real pericol. A plătit deja la congresul partidului, când nu a câştigat cu o majoritate covârşitoare, aşa cum ar fi fost normal pentru un fondator de partid care a condus formaţiunea politică doar şase luni.

În planul doi, e grupul de susţinători ai săi, care s-au speriat că îşi vor pierde relevanţa odată ce vor trebui să lucreze oameni care au lucrat în Guvernul Cioloş. Experienţa cu tehnocraţii din interiorul USR le-a fost suficientă. Nu a contat ce au dorit baza partidului şi votanţii săi, calculul bazat pe teamă a primat.

Lista viitorilor excluşi

Lista care urmează e o speculaţie, dar ea se bazează pe faptul că, odată întors, cu un Birou Naţional sub controlul lui şi cu nevoia de a scăpa de elementele problematice, Nicuşor Dan va face cam ce face Clotilde Armand în filiala de la Sectorul 1, va elimina orice sursă de contestare.

Grupul tehnocraţilor. De ei s-a rupt în momentul discuţiei despre primirea lui Dacian Cioloş în USR. La această problemă se adaugă şi faptul că acest grup este singurul din partid care are experienţa muncii instituţionalizate în adiministraţie şi a fost capabil să accelereze procesul de profesionalizare a USR. Toate acestea l-au făcut pe Nicuşor Dan să se simtă vulnerabil în poziţia sa de lider şi au dus la conflicte mai ales cu Cristian Ghinea, cel mai vocal dintre cei consideraţi în gruparea tehnocrată. Strategia de excludere se bazează pe diabolizarea grupării, care ar vrea să fure partidul şi să fugă cu el la Dacian Cioloş.

Vlad Alexandrescu. Practic, fostul ministru al Culturii este una dintre puţinele figuri ale USR care au expunerea publică necesară pentru a-l contesta pe Nicuşor Dan fără să poată fi acuzat că e diabolic şi îi doreşte răul liderului. Problema este întărită de faptul că Vlad Alexandrescu s-a exprimat fără echivoc pentru poziţionare şi nu este apropiat în niciun fel de gruparea conservatoare. Strategia în cazul lui Vlad Alexandrescu este să se împrăştie ideea că acesta are o agendă personală, obscură, prin care încearcă să-l înlăture pe Nicuşor Dan.

Florina Presadă. Progresistă moderată, a votat pro-poziţionare şi l-a contrat deseori pe Matei Dobrovie, însărcinat cu propaganda pro-CpF în USR. Nemulţumirea lui Nicuşor Dan provine din faptul că o considera a-i fi fidelă în partid pentru că a pus-o pe liste şi a luat personal votul Florinei Presadă din Biroul Naţioal din seara în care a decis să demisioneze. Şi ea a votat pentru poziţionare, în ciuda şantajului cu demisia. Strategia în cazul ei este să se împrăştie în partid ideea că a fost racolată de către Cristian Ghinea.


Nicuşor Dan FOTO David Muntean

Adevarul Live - Nicusor Dan foto david muntean

Cazul Nicuşor Dan şi viitorul USR

Marea enigmă rămâne chiar cel care l-a înfiinţat. Un tip inteligent şi retras, fără şarm sau carismă, perseverent şi încăpăţânat. Cam atât se poate spune din relatările presei şi din ieşirile sale publice. Îi mai lipsesc ideile politice, le amestecă şi le întinde după cum îi convin. Ultima mare gafă a fost dorinţa sa de a avea întâi un program de guvernare din care să rezulte o doctrină. A râs lumea pe bună dreptate. Dar reacţia sa a fost isteaţă, cât timp doreşte să scape de a avea un partid care să fie liberal sau progresist. O dovadă că are sfătuitori pe care se poate baza şi că el însuşi e capabil să spună ce trebuie spus dacă vrea să arune perdele de fum. Dar şi o dovadă a disonanţei sale cu propriul partid şi aici este reala dramă, nu demisia sa, care arată ca o dramoletă.

Problema lui Nicuşor Dan nu este devenirea sa politică. E liber să fie şi să devină orice îşi doreşte. Problema reală e că a capturat un electorat care avea alte aşteptări şi că, prin nepricepera sa managerială, distruge o idee generoasă: se pot construi partide noi, care să reformeze clasa politică.

Proiectul lui Nicuşor Dan şi-a atins limita şi se desparte de o însemnată parte a electoratului, chiar cea care l-a votat, iar acest lucru e dezamăgitor. La nivel de management situaţia e praf, nu au un sediu, întâlniri importante se poartă prin cafenele, planuri concrete nu există. Cine aşteaptă acţiuni concrete mai are de aşteptat. În schimb, atmosfera e tot mai toxică, fiecare îşi bănuieşte colegul că vorbeşte cu presa sau e în tabăra adversă. Orice critică e percepută ca un atac inacceptabil şi tratat de parcă ai fi pe vremea partidului unic. Oameni normali care credeau că vor avea parte de un partid nou, diferit şi cu perspectiva unei construcţii, se pierd în dispute ieftine. Prea mult emoţional, foarte puţin profesional.

Memebrii USR pot vota la referendum împotriva poziţionării şi să îi permită lui Nicuşor Dan să se întoarcă la conducerea partidului. E dreptul lor şi noi, cei care ne uităm la ei, nu avem ce face, pentru că aşa funcţionează politica într-un sistem democratic. Dar suntem la fel de liberi să fim dezamăgiţi.

P.S. Cei care doresc să afle mai mult despre platformele din interiorul USR pot să citească direcţiile propuse în documentele de mai jos.

Scrisoarea lui Nicuşor Dan către USR

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite