O chestiune de principiu: ce facem cu viceprimarii ţinuţi fără atribuţii

După 32 de ani de democraţie originală românească, unele lucruri sunt clare pentru toată lumea. Prea mulţi, din păcate, odată ajunşi aleşi ai cetăţilor, uită că de fapt sunt în slujba celor care le-au acordat încrederea. Fac prea multă politică şi prea puţină administraţie.

Subiectul de astăzi îşi are originile la Sectorul 1, dar tot căutând soluţii, am aflat că nu este o situaţie particulară. În forma actuală, Codul Administrativ oferă primarilor opţiunea de a delega atribuţii viceprimarilor, după caz. Experienţa ultimului an de administraţie locală (şi nu numai) ne arată clar faptul că, în unităţile administrativ-teritoriale în care primarii nu au delegat atribuţii către viceprimari, apar de multe ori blocaje administrative. E şi o chestiune de principiu, după cum explic mai jos.

La Sectorul 1, de pildă, viceprimarul PNL NU are atribuţii delegate de aproape un an. De fapt, le-a avut aproximativ o lună în ultimul an de la alegerea noului primar, fiind o victimă colaterală a scandalului politic pe care primarul Armand l-a declanşat împotriva PNL. Manifestarea de tip jupân a mers până la punctul în care doamna Armand, într-un acces de furie, a intrat peste viceprimar în birou şi i-a transmis să îşi strângă lucrurile, doar pentru că grupul PNL nu îi votase proiectele. Ulterior, primarul Armand a devenit celebru pentru că i-a retras atribuţiile viceprimarului PNL pe 2 iunie, începând fix cu ora 14.23, conform deciziei...sigur, tot într-un acces de furie, generat de „tupeul” consilierilor locali PNL, care îi cereau soluţii legale, permiţându-şi “aroganţa” de a face parteneriat cu cetăţenii, nu cu vremelnicul ocupant al fotoliului de primar. 

De multe ori, atitudinea de jupân este invers proporţională şi cu nivelul competenţelor şi al încrederii în sine. Nu i-am văzut pe Ilie Bolojan, Emil Boc, Ioan Popa sau Ciprian Ciucu să acţioneze în administraţia locală altfel decât pentru oameni şi în slujba lor, cu o modestie caracteristică şi fără să plătească poliţe politice prin aparatul care ar trebui să slujească oamenii. Prea puţini lideri şi prea mulţi şefi în primării. 

În forma sa actuală, Codul Administrativ oferă primarilor opţiunea de a delega şi, respectiv, de a revoca delegarea atributiilor către viceprimari după bunul plac. Dar cei care au gândit Codul Administrativ nu şi-au imaginat, probabil, că vor exista cazuri în care primarii iau şi dau în mod discreţionar atribuţii viceprimarilor. În fapt, anterior, în legea 215/2001 atribuţiile viceprimarilor erau definite în mod explicit la articolul 70, iar delegarea trebuia să fie făcută în termen de maxim 30 de zile de la validarea mandatului. 

De ce viceprimarii trebuie să aibă atribuţii delegate

Un prim argument ce justifică necesitatea modificării legislaţiei în sensul delegării clare de atribuţii către viceprimari priveşte costurile aferente remunerării lor şi susţinerii unor cabinete proprii, cu angajaţi dedicaţi. Nu vorbim aşadar de un simplu consilier local sau judeţean, ci de o funcţie de demnitate publică pentru care legiuitorii au prevăzut drepturi şi obligaţii aparte. Atât primarilor, cât şi viceprimarilor le sunt acordate indemnizaţii lunare plătite din fonduri publice, iar aceştia au şi dreptul la decontarea cheltuielilor legate de exercitarea mandatului precum plata cheltuielilor de transport, cazare, indemnizaţia de delegare sau deplasare, după caz, precum şi a altor cheltuieli prevăzute de lege. Cum se pot justifica toate aceste cheltuieli în cazul viceprimarilor care sunt ţinuţi pe bară, fără niciun fel de atribuţii?

În al doilea rând, primarii care nu deleagă nicio atribuţie viceprimarilor încalcă litera şi spiritul articolului 10 din Codul Administrativ:  „autorităţile şi instituţiile administraţiei publice, precum şi personalul din cadrul acestora au obligaţia de a urmări satisfacerea interesului public înaintea celui individual sau de grup”. Aşadar, niciun considerent de ordin personal sau politic nu poate justifica decizia unui edil de a lăsa fără atribuţii poziţia de viceprimar. În fapt, primarul şi viceprimarul sunt supuşi aceloraşi rigori din prisma răspunderii civile şi a sancţiunilor aplicabile. Suspendarea de drept a mandatului primarului sau viceprimarului se face în aceleaşi condiţii. Practic, în multe aspecte din lege cele două poziţii sunt similare ca răspundere sau ca drepturi, dar în realitate viceprimarul stă în pixul şi voinţa primarului. 

În al treilea rând, cetăţenii au tot dreptul să tragă la răspundere un viceprimar plătit din banii lor. Codul Administrativ prevede chiar prevede obligativitatea viceprimarilor de a prezenta rapoarte periodice de activitate, ceea ce confirmă intenţia legiuitorului de a învesti rolul de viceprimar cu atribuţii de substanţă, nu doar de formă. 

Soluţia

Soluţia e clară şi simplă: o modificare a Codului Administrativ prin care să corectăm această eroare şi să redăm viceprimarilor pârghiile de care au nevoie pentru a îşi îndeplini misiunea. Sigur, principiile autonomiei locale şi alegerea directă a primarilor justifică păstrarea deciziei finale la nivelul lor. Aceştia ar trebui să aibă libertatea de a alege ce atribuţii deleagă echipei lor (inclusiv viceprimarului), dar nu libertatea de a comite un abuz. Într-un context mai larg, sunt multe voci care reclamă necesitatea unui pachet mai amplu de modificări ale Codului Administrativ. Dezbaterile privitoare la rolul viceprimarilor trebuie să fie cuprinse în aceste eforturi. 

În ceea ce mă priveşte, am lucrat împreună cu o echipă de experţi la un proiect legislativ care corectează abuzurile din prezent, prevăzând explicit obligaţia primarilor de a delega o parte din atribuţiile lor către viceprimari. Mă bazez pe sprijinul tuturor colegilor, de la toate partidele, care înţeleg că administraţia este despre a livra rezultate pentru cetăţeni, dincolo de lupta orgoliilor politice. Altfel nu ne vom mai face bine.