O mare diversiune – o impardonabilă umilinţă

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
„ Cine şi unde a ţinut până acum ferecate dosarele lui Vişinescu (stânga) şi Ficioru (dreapta)? Nu a ştiu nimeni de ele? Nu au fost de găsit până azi? A împiedicat cineva accesul la ele?”
„ Cine şi unde a ţinut până acum ferecate dosarele lui Vişinescu (stânga) şi Ficioru (dreapta)? Nu a ştiu nimeni de ele? Nu au fost de găsit până azi? A împiedicat cineva accesul la ele?”

„Asociaţia foştilor deţinuţi politici din România”, înfiinţată în 1990 graţie strădaniilor lui Ticu Dumitrescu, numără astăzi 53.000 de membri. La înfiinţare erau 120.000. Un fost deţinut politic primeşte o indemnizaţie de 200lei/lună pentru fiecare an de detenţie. În aprilie 2013, Institutul de Investigare a Crimelor şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) a anunţat că are în evidenţă 35 de angajaţi ai fostei Direcţii Generale a Penitenciarelor.

Aceştia ar putea fi aduşi în faţa Justiţiei pentru fapte cu posibile consecinţe de natură penală comise în timpul exercitării funcţiilor, în perioada 1950-1964. Respectivele persoane au vârste cuprinse între 81 şi 99 de ani şi locuiesc toate în ţară. Doi foşti comandanţi de puşcării: Alexandru Vişinescu şi Ion Ficior au ajuns deja în atenţia opiniei publice; Parchetul General s-a autosesizat şi a demarat cercetările asupra faptelor comise de Vişinescu, după ce, anterior, Parchetul Militar a respins sesizarea IICCMER, pe motiv de prescriptibilitatea faptelor; cu siguranţă, Parchetul General va deschide în zilele următoare un dosar şi pe numele lui Ion Ficior.

Demascarea celor doi foşti torţionari a declanşat, cum e normal şi cum era de aşteptat, un val de profundă emoţie şi compasiune pentru cei care au suferit cele mai cumplite suplicii dictate de regimul criminal care a condus Romania mai bine de jumătate de secol –  şi, în acelaşi timp, de revoltă împotriva pensiilor foarte mari pe care le primesc cei care au slujit până la crimă regimul comunist. Zi de zi, toată mass-media, scrisă sau electronică, are pe prima pagină şi subiect principal al dezbaterilor cazul Vişinescu-Ficior.

În faţa acestei reacţii generale, pe un puternic fond emoţional, premierul Victor Ponta răspunde imediat cu un proiect de lege, aprobat de Guvern, în virtutea căruia torţionarii condamnaţi definitiv pentru faptele comise între anii 1945-1964 vor fi obligaţi să plătească victimelor despăgubiri între 25-70% din venitul lor lunar, iar durata plăţii se va întinde pe o durată de cinci ani. O reparaţie promptă venită din partea unui om care încearcă în ceasul al 12-lea să întindă o mână de ajutor şi să dea un semnal de sinceră solidaritate cu oameni marcaţi pe viaţă de suferinţele îndurate?

Întrebarea, numai şi pusă, poate declanşa înaintea oricărei clipe de reflecţie un val de proteste: ”Ar fi fost mai bine să nu le dea nimic?!”. Orice pas pe terenul minat al lui ”Ce ne dă?” e riscat şi trebuie făcut cu maximă atenţie. Avansez două observaţii şi să vedem la ce concluzii ajungem.

Prima ţine de dezvăluirile spectaculoase produse dintr-o dată de reprezentantul PNL în fruntea IICCMER, dl. Andrei Muraru. Nu s-au ştiut până azi numele foştilor torţionari? Zecile de episoade ale „Memorialului durerii” nu au făcut publice şi nu au arhivat numele unor oameni indubitabil vinovaţi de crime împotriva umanităţii şi asupra cărora Justiţia ar fi trebuit să se pronunţe cu celeritate? „Memorialul de la Sighet”, revista „Memoria”, cărţile publicate de supravieţuitorii lagărelor comuniste de exterminare nu gem toate cu nume împotriva cărora trebuia aplicată Legea?  Azi, dintr-o dată, ni se aruncă în faţă imaginile groteşti a doi bătrâni care probabil că nu mai sunt în stare să omoare o muscă şi ni se spune: „Ne-am făcut datoria: i-am prins. Vai şi amar de ce-i aşteaptă!”. Cine şi unde a ţinut până acum ferecate dosarele lui Vişinescu şi Ficioru? Unde sunt dosarele torţionarilor care, cu siguranţă, vor fi făcute publice în zilele următoare, în această victorioasă cruciadă împotriva fantasmelor unui trecut cât mai îndepărtat? Nu a ştiu nimeni de ele? Nu au fost de găsit până azi? A împiedicat cineva accesul la ele?

Da, Parchetul General, la nivelul adjuncţiilor dnei. Kovesi (Tiberiu Niţu unul dintre ei) a blocat demersurile anterioare ale IICCMER de aducere în faţa Justiţiei a unor foşti torţionari invocând motivul că legislaţia românească nu ar prevedea aplicarea directă a Convenţiei internaţionale semnate de România privind imprescriptibilitatea crimelor. Toate eforturile Institutului ca Gheorghe Enoiu, fostul director al Direcţiei de Anchete Penale a Ministerului Afacerilor Interne, supranumit pentru cruzimea de care a dat dovadă în timpul interogatoriilor ”Măcelarul de la Interne”, să fie judecat au rămas fără niciun rezultat, şi Enoiu a murit împăcat în patul lui.

Nu a fost singurul caz îngropat de cei care au blocat paşii normali ai Justiţiei chiar şi după promulgarea iniţiativei legislative a lui Monica Macovei şi Sever Voinescu referitor la imprescriptibilitatea crimelor. Astăzi, ca prin minune, aceeaşi instituţie şi aceeaşi oameni se dovedesc mai deschişi, mai cooperanţi ca niciodată şi, prin ”disponibilitatea” lor suspectă, împing pe un plan cu totul secundar orice dezbatere despre realităţile fierbinţi şi dureroase pe care le trăieşte o ţară întreagă. Suntem în faţa unei diversiuni de mari dimensiuni? Avem motive temeinice să ne întrebăm dacă nu suntem martorii felului inadmisibil în care puterea  politică intervine în funcţionarea unor instituţii ale statului: Parchetul general, IICCMER, şi altele care or mai fi prinse în acest spectacol de ”lumini şi umbre”, în încercarea de a escamota problemele tot mai acute care scot oamenii în stradă? Eu personal răspund afirmativ. Fireşte, fiecare este liber şi dator să-şi ofere răspunsurile cele mai potrivite.

Dar, poate veţi spune unii dintre dvs., m-am grăbit să judec o intenţie sinceră, un gest pe care în loc să-l aplaud îi caut pete în soare şi dedesubturi descalificante. Vă propun câteva operaţiuni simple de aritmetică: înmulţiţi numărul torţionarilor aflaţi în evidenţa IICCMER (35) cu pensia maximă a unora dintre ei (6.000), şi pe care să presupunem că o primesc toţi la fel, şi împărţiţi la numărul membrilor Asociaţiei foştilor deţinuţi politici din România” (53.000). Veţi afla la cât se ridică ”reparaţia” materială şi morală pe care Victor Ponta s-a grăbit să o acorde. Eu am făcut calcul: un spor de 3,9622642 lei/lună pentru fiecare fost deţinut politic! O umilinţă mai mare la adresa acestor supravieţuitori ai Gulagului românesc mi-e greu să cred că poate fi imaginată. Dar şi o neruşinare mai mare decât cea probată din nou de Victor Ponta nu cred că cineva şi-ar putea să şi-o permită.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite