Politică

articolul anterior

O poveste: cutuma şi cultura noroiului

1
28 Nov 2017 12:24:58
Andrei Stoian

Ce baltă maro văd de la geamul biroului, o baltă de noroi. Una tulburată de picături de ploaie, dar nu din acelea pe care le vedem în filme, cu forma perfectă a sâmburelui de strugure, ci picuri mutanţi, strâmbi de la atâta poluare. Picuri toxici.

Ce imagine gri văd la Televizor. O pleiadă de trupuri ambalate în costume gri, negre care încearcă să îmi spună mie, urlând cu precipitaţii la fel de toxice precum picurii, că balta cu noroi este bună pentru noi. Că ei ştiu mai bine despre ce vorbesc, că doar vorbesc la televizor. Au şi patalamaua de întâi stătător-votat-parafat şi adjudecat pentru un scaun capitonat cu piele de culoare maro. Culoarea este similară cu cea a bălţii pe care o văd de la geam. La Senat totul este verdeaţă. Dar culoarea nu aminteşte de vreun început bun. De nimic fresh. 

Prietenii de peste hotare ne spun că dacă nu mai vrem bălţi cu noroi atunci ar trebui să lucrăm mai bine la sistemul de canalizare. Poate că ar trebui şi ceva asfalt. Unii întâi stătători-votaţi-parafaţi şi adjudecaţi de pe scaunele maro şi din locul cu verdeaţă se mai contorsionează puţin şi urlă cu precipitaţii că ne este bine aşa, cu noroi. Că noroiul este benefic pentru circulaţie şi pentru ten. Mulţi sunt cei care s-au perindat pe la Palatul Victoria şi au întregit rândurile figurilor contorsionate care propovăduiesc existenţa bălţilor cu noroi. Doar la televizor, la multe şezători, se face reclamă la noroi. Sigur că este benefic. Aşa zice şi poporul care crede cu tărie că noi avem noroi deoarece este bun pentru circulaţie şi ten şi, drept consecinţă, au votat întâi stătători care să protejeze noroiul.

Noroiul este ocrotit printr-o cutumă veche de 28 de ani, aceasta fiind întâi păstrătoarea culturii noroiului din vremuri vechi şi apuse. O nostalgie benefică pentru toţi întâi-stătătorii-votaţi-parafaţi şi adjudecaţi. Totul supravieţuieşte dar se modelează, remodelează că doar noroiul este versatil. Mărturie stau şi statuile construite după chipul şi asemănarea întăi-stătătorilor-votaţi parafaţi şi adjudecaţi, statui preacinstite în şedinţe de partid, la evenimente dă-mi diploma – ia diploma, în ziare, şezători, strigători şi alte cântece.

La Siena, în Palazzo Pubblico (Primăria), se află o capodoperă a şcolii sieneze de pictură: fresca pictată de Ambroggio Lorenzetti, „Alegoria bunei şi relei guvernări şi efectele lor asupra oraşului şi zonelor câmpeneşti“ (1338-1339). Peretele din dreapta înfăţişează o administraţie guvernată de înţelepciune, dreptate, mărinimie, pace şi are drept efect un oraş prosper, dinamic, cu oameni mulţumiţi. Peretele din stânga este locul de domnie al lăcomiei, corupţiei, vanităţii, înşelătoriei şi discordiei guvernanţilor, adică NOROI.

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

1 Comentariu

eu doar constat
28.11.2017, 17:02:50

Ai descoperit, stimabile, noroiul! Nu uita, insa, ca noroiul nu este altceva decat pamant si apa si apare atunci cand este apa prea multa. Orice pamant, dar mai ales praful se transforma in noroi si poate deveni la loc pamant sau praf. Daca esti atent la apa, poti intelege cauza care transforma pamantul in noroi. Pamantul este cel stabil si constituie pat pentru plante si animale, in timp ce apa, chiar si cea de ploaie, este curgatoare; tinde sa se adune intotdeauna in adancituri, unde e bine sa nu fie deranjata. Asta inseamna sa ai respect pentru apa, pentru ca sa nu-ti transforme pamantul in noroi. Dar tot asta inseamna sa stii sa le tii separate atunci cand trebuie sa nu permiti amestecul nepotrivit. La fel si in societate: prea multi se amesteca in treburile ei considerand dupa mintea lor ca asa e potrivit, fara a tine seama de proportia pe care societatea, prin democratie si-o stabileste singura. Si de fiecare data cand balanta normala este deranjata, apare noroiul, pe care unii nu doar il percep, ba chiar il provoaca. Noroc ca baza societatii o constituie stancile, care pot fi erodate dupa milenii de apa, dar niciodata nu vor face noroi cu apa. Cat despre prietenii din strainatate, va reamintesc o invatatura veche, care ar trebui sa ne puna in garda: Timeo danaos et dona ferentes. E prietenia pisicii, care scoate vrabia din balega. Si va mai aduc aminte de M. Eminescu "Multi venira peste veacuri... si-au cerut pamant si apa... Cum venira se facura toti o apa si-un pamant". Pentru ca cei de afara intotdeauna cer ceva din ce-i al nostru. Iaca, ca ne-am intors la noroi...

-1 (1 vot)
Modifică Setările