O precampanie de pomină. Vorbim prea mult despre stat şi prea puţin despre oameni

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Dacă e ceva ce lipseşte în această precampanie electorală -care de fapt e campanie în toată regula dacă ne uităm puţin la spaţiul public din oraşele noastre, cu corturi inestetice şi pe care le ia vântul la tot pasul-, e dezbaterea reală despre problemele României în general şi despre chestiunile care ţin de preşedinte în mod particular.

Atribuţiile preşedintelului în frumoasa şi certăreaţa noastră republică semiprezidenţială sunt limitate, dar despre o viziune de ţară, de un proiect comun care să unească societatea, putem vorbi în marja alegerilor prezidenţiale. Dar vrea cineva asta când e mult mai uşor să bagi la înaintare pacturi naţionale transpartinice care expiră mai repede ca brânza din frigider?

Ce îmi doresc eu de la această campanie este să avem o confruntare de idei, deci să avem combatanţi veritabili şi de dreapta, şi de stânga. Şi ponderaţi, de ce nu. Care să gândească şi de pe scaunul din Bucureşti, dar şi din bălţile de pe uliţa aceea uitată din Botoşani. Şi din elicopter mirosind a parfum de nişă, şi de pe bicicletă cu praf şi noxe-n nas.

Până acum…
- Klaus Iohannis vorbeşte despre o resetare a statului pe care l-a condus timp de 5 ani;
- Viorica Dăncilă îşi centrează campania pe creşterile salariale pe care le confundă cu creşterea nivelului de trai;
- Dan Barna se crede singurul de pe planetă care poate să orice (un soi de discurs salvator şi fatalist care ascunde, zic unii, aroganţă);
- Mircea Diaconu pare mai autentic decât ceilalţi, dar îl trădează modalitatea şi timingul deloc inspirate în care a apărut în această luptă, parând până acum mai mult purtătorul de cuvânt al lui Victor Ponta;
- pe Theodor Paleologu nu-l ajută asocierea cu mentorul şi partidul;
- şi aşa mai departe…

Majoritatea vorbesc despre loviturile de palat care ţin prima pagină a actualităţii, despre planuri de restructurare guvernamentală, despre structuri, despre pacturi între instituţii şi partide, despre stat în principal până la loc comanda. Despre oameni cine mai vorbeşte? Despre problemele lor, despre ce pun pe masă, despre spaţiul în care îşi trăiesc zilele? Nivelul de trai nu e doar despre ce încasezi, aşa cum auzim de la Guvern zilele astea, ci despre tot ceea ce te înconjoară în societate. Cum se simt vecinii? Pe ce calci? Cu ce autobuz mergi? Cât de uşor ajungi la şi de la muncă, şcoală, spital, magazin? Cum respirăm? Mai avem timp şi condiţii să facem sport şi să consumăm cultură? Cooperăm între noi, ne asociem? Rezolvăm ceva împreună sau doar rupem poduri?

Ei, astea sunt teme pe care aş vrea să le văd dezbătute în orice campanie. Iar alături de ele, cum e cazul concret al alegerilor prezidenţiale, aş vrea să vorbim aplicat şi despre oamenii care candidează. Ce îi recomandă, în ce posturi au fost până acum angrenaţi şi ce au întreprins de când s-au născut şi până în 2019 astfel încât să viseze la onoranta postură de a reprezenta un întreg popor? Dacă nu se vor trezi figuranţii la preşedinţie, poate facem noi un plan.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite