O vârtelniţă puturoasă, găselniţa originală românească

Pentru românii de rând chiar numai contează cine-i primul pe capra ţării, cu sacii în căruţă, în Rotativa politică originală, că de luni bune România este pe pilot automat. Merge singură în timp ce salvatorii o împing tot mai mult în prăpastie sub înaltul patronaj al preşedintelui prezent, dar absent, de la Cotroceni. Ghii, Batore!

Toată lumea ştie că românii sunt un popor creativ, inventiv în orice condiţii, mai ales atunci când este la strâmtoare Când le ajunge cuţitul la os şi stă să explodeze mămăliga, românii fac ce fac când n-au ce mai face , reuşind să se scoată, cum zice o vorbă veche din popor.

Acest lucru a fost demonstrat în timp, în orice domeniu, în orice situaţie. Ne-am dovedit a fi un popor original, chiar dacă am ştiut să copiem, să luăm exemplu, să învăţăm, mai ales lucrurile rele şi de la alţii.

Şi în domeniul politic românii s-au dovedit a avea creaţii originale ale unor personalităţi de rang înalt, care au fost în prim plan de-a lungul diverselor epoci istorice. Ce numai sovieticii să inventeze ”Glasnostul” şi ”Ferestroika” sau alţii altele!

 Dacă privim un pic în urmă, recent, vedem cum au inventat ai noştri ”epoca de aur” în plin comunism, cu marele cârmaci Nicolae Ceauşescu în prim plan, o epocă de tristă amintire când românii sufereau de foame, de frig şi erau ţinuţi cu forţa în lagărele socialiste.

După formarea ”omului nou”, la sfârşitul anului de graţie 1989, românii au dat lovitura cu Marea Revoluţie anticomunistă din decembrie, prima revoluţie televizată în direct din istoria omenirii. Când au ieşit la rampă „emanaţii” revoluţiei, noii conducători pe tancuri şi cai albi, primii salvatori ai ţării din ghearele comunismului.

În realitate, paradoxal, proveniţi chiar din eşaloanele de conducere ale Partidului Comunist Român, în frunte cu tovarăşul Ion Iliescu, zis şi Ilici sau ”vechea şandrama comunistă„, devenit peste noapte domnul preşedinte al noii România revoluţionară şi democratică.

Noul far călăuzitor a poporului, care, împreună cu alţi tovarăşi/domni au inventat ”democraţia originală” în România, în care ţara era condusă de vechii comunişti cu vederi democratice, capitaliste şi aspiraţii de conducători ai drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti!

Tot aceştia au inventat şi tranziţia originală de la un sistem socialist la unul capitalist, dar condus tot de găştile tovarăşilor/domni, de serviciile transformate peste noapte din securitate în intelligence. O tranziţie la fel de originală ca democraţia originală, în timpul căruia s-a distrus şi s-a furat cât cuprinde, punându-se bazele marilor organizaţii de prădători politici de acum, inclusiv prin mimarea construcţiei statului de drept şi controlul justiţiei.

Evident că s-a lucrat şi la creşterea unor cadre politice tinere, de nădejde, care acum au ajuns în posturile cheie, la butoanele puterii politice într-o România membră a NATO şi UE.

Tot românii au inventat pe vremea mult prea trecătorului fost preşedinte Emil Constantinescu, primii 15. 000 de specialişti, urmat în timp de alte valuri de specialişti creaţi de partidele politice perindate la putere, care mai mult au furat ţara decât să o salveze.

Urme ale geniului politic original românesc a lăsat şi preşedintele jucător, Traian Băsescu, pe vremea când a constatat că ”iarna nu-i ca vara” şi a creat politicieni noi şi lenuţe la putere, unii dintre ei, precum Boc sau Blaga încă pâlpâind pe scena politică actuală, dar sub alte flamuri.

Acestui preşedinte jucător i-a urmat marele sas, Klaus Iohannis, acum la al doilea mandat, venit călare pe sloganul nemţesc ”lucrul bine făcut”! Dar mai ales tăcut, că de făcut, în toţi anii de când este la cârma României nu a făcut decât să dea o şansă, două şanse, multe şanse ciumei roşii, reuşind să bage ţara în istoria politică prin numirea primului ministru femeie, Vasilica Dăncilă, prima reprezentantă a partidului advers, PSD, urmată şi de alte şanse/oferte trei în unul, de a aduce la conducerea guvernului/ţării marele partid roşu.

Tocmai mâna preşedintelui actual, prezent dar mai mult absent, i-a dat şansa marii speranţe liberale, Florin Câţu, să devină premier, Superman de Dâmboviţa, care, a dat naştere găselniţei politice ”Rotativa la Guvern!” O rotativă politică tricoloră: roşu pesedist-galben liberal-verde udemerist.

După principiul de bază al Rotativei politice, România este făcută poştă, la fiecare trei luni, pe rând, de premierii acestei troice, unde Marcel Ciolacu se crede cu sacii în căruţă şi cu Superman la coada atelajului ca un căţel, cu un Câţu care se gudură şi plânge după ciolanul guvernamental şi cu un UDMR, care îi lasă pe cei doi să se certe ca proştii, ştiind că oricum îi va duce de nas, ca pe toţi ceilalţi cu care a guvernat, şi va face ce şi-a propus.

Dar până să preia frâiele Executivului, primii doi lideri ai troicii s-au ciondănit ca doi copii mari şi proşti, care dintre ei să fie primul pe capra căruţei României, intrată deja în şanţ. Ăla eu, ăla eu, în timp ce baciul ungurean, dar mai ortoman, mai diplomat şi mai şmecher, mustăcea în barbă că, oricum îi face pe cei doi nătărăi de rotativă.

Acum, pentru românii de rând chiar numai mai contează cine-i primul pe capra ţării, în Rotativa politică originală, că de luni bune România este pe pilot automat. Merge singură în timp ce salvatorii o împing tot mai mult în prăpastie sub înaltul patronaj al preşedintelui prezent, dar absent, de la Cotroceni.

Rămâne de văzut care dintre protagoniştii Rotativei, tot împingându-se să urce pe capra puterii, va ajunge primul în prăpastia politică de unde se laudă strident că vor scoate ţara, însă mai mult o îngroapă.

S-ar putea ca noua creaţie minune, Rotativa puterii politice, să-şi devoreze rapid şi fără milă inventatorii. Singurul mai ortoman care se va salva după părerea mea, s-ar putea să fie reprezentatul nemuritorului UDMR, oricum s-ar numi acesta.

Să vedem atunci ce mai inventează clasa politică românească, ce găselniţă vor aduce la lumină din puţurile şi laboratoarele originale pentru a salva din nou România din criză.

Până la noile creaţii politice româneşti, rotativa, un fel de vârtelniţă puturoasă,  aruncă tot mai mult praf  şi rahat mâncat de inventatorii ei, în ochii românilor sătui de calamităţile umane care se perindă ciclic în fruntea unei ţări năpăstuite de Dumnezeu şi mai ales de către ”sfinţii” puterii de pe pământ.