Ofertă trei într-una: festivism, grandomanie şi populism

Toate aceste organizaţii, cărora li se pot alătura eventuali independenţi, nici un nume de marcă până acum, constituie oferta politică pentru electoratul român în perspectiva celor trei rânduri de alegeri capitale: europarlamentare, prezidenţiale şi parlamentare. Din lista actuală, unii spun că au cu cine, alţii zic că n-au cu cine să voteze!

Politica românească actuală are toate ingredientele şi caracteristicile negative tipice politicii dâmboviţene, dar şi ale politicii internaţionale, globalizate. Diferenţele sunt însă, esenţiale! Politichia românească se face la piciorul broaştei, clasa politică slujeşte mai mult răului decât binelui public şi este aproape nesemnificativ pusă în slujba cetăţenilor şi a ţării. În plus, este şi foarte greu de reformat, iar democraţia noastră originală are mult de suferit.

Cu toate acestea, au apărut ca ciupercile după ploaie, partide politice şi oameni noi, cu pretenţii de politicieni. Că oamenii noi nu sunt întotdeauna noi, sunt traseişti sau şi-au resuscitat vechile formaţiuni, este altă Mărie cu aceeaşi pălărie, iar aici putem da exemplu partidul fostului premier Victor Ponta, Pro România şi al fostului ministru Gabriel Oprea. Ar mai fi de adăugat şi celebrul România Unită, care vroia să îl pună pe Sebastian Ghiţă pe listele pentru europarlamentare. Clar este că aceste partide sunt pline de dalmaţieni, de politicieni cu probleme în justiţie, cu schelete în dulap.

La categoria noilor formaţiuni politice ar intra PLUS-ul lui Cioloş, care aduce printre membri atât oameni din fostul guvern tehnocrat, cât şi nume absolut noi pe scena politică din ţara noastră. Alte mici partiduleţe tinere sunt DEMOS, Alternativa Dreaptă, Dreapta Liberală şi altele aproape necunoscute şi insignifiante pentru electorat. Aceste noi partide, alături de USR şi PMP, cu Traian Băsescu în frunte, ar constitui partea de prospătură şi reformare în politica noastră sau aşa zisa dreaptă. Lor li se adaugă mamuţii PSD, reprezentanta de frunte a stângii şi cameleonul PNL, veşnica UDMR şi mai recenta ALDE.

Toate aceste partide şi partiduleţe, cărora li se pot alătura eventuali independenţi, nici un nume de marcă până acum, constituie oferta politică pentru electoratul român în perspectiva celor trei rânduri de alegeri capitale: europarlamentare, prezidenţiale şi parlamentare. Din lista actuală, unii spun că au cu cine, alţii zic că n-au cu cine să voteze! Cert este că formaţiunile politice s-au pregătit şi lucrează asiduu pentru atragerea alegătorilor.

Primul pas pentru a putea candida a fost cel al strângerii de semnături, care s-a dovedit o problemă imensă pentru noii veniţi şi o formalitate pentru vechii actori. Astfel, bibanii politicii româneşti au stat pe străzi săptămâni întregi pentru strângerea listelor de semnături, 200. 000 pentru partide, 100. 000 pentru independenţi. Au fost bătăi de cap să-i convingă pe cetăţeni, dar şi o posibilitate să  devină cunoscuţi. Pragurile sunt considerate prea mari, inacceptabile de noii politicieni, în condiţiile în care legea permite înfiinţarea uni partid cu minim trei membri. Dar degeaba se înregistrează noi partide, dacă nu pot să strângă semnăturile pentru a putea candida în alegeri!

De cealaltă parte, partidele vechi nu şi-au bătut capul cu strângerea de semnături, de unde şi cum le-au adunat doar ei ştiu, în stradă au lipsit aproape cu desăvârşire, dar s-au lăudat cu scoruri mari. Atât PSD, cât şi PNL au anunţat liste de susţinători cu mult peste 1 milion de alegători de căciulă partidică, ceea ce ne sugerează că au câştigat alegerile din start, dacă semnăturile sunt pe bune! Dacă am aduna însă, toate listele de semnături centralizate, s-ar putea ajunge ca numărul lor să depăşească numărul total al alegătorilor şi atunci, nu ne-ar mai mira dacă la vot vom găsi şi decedaţi pe listele votanţilor. Lucruri care ar fi ilegale!

Momentele depunerii listelor cu semnături la BEC şi al anunţării listelor de candidaţi proprii pentru alegerile europarlamentare, din 26 mai a.c., au constituit tot atâtea prilejuri de făcut tam-tam, de fanfaronadă, festivism, grandomanie şi populism pentru mai marii politicii româneşti. Tipic pe malurile Dâmboviţei.

Au curs cuvinte mari, dar demonetizate: ţară, patrie, popor, iubire de neam, patriotism, datorie faţă de ţară (nu datorii), muncă, luptă, inimioare-toate rostite cu emfază, cu damf naţional/patriotic, cu emoţii şi lacrimi false pe obraji. Totul în public, în stradă, cu actorii politici/locomotive ale listelor de candidaţi-Rovana Plumb în faţa diviziei pesediste, Ludovic Orban („să facem inimioara”) pentru candidaţii liberali, Norica Nicolai, fosta procuroare în regimul comunist, actuală europarlamentară şi candidată în fruntea ALDE, cu Victor Ponta şi a lui gaşcă, cu Cioloş şi Barna, cărând proletar cutiile cu adeziuni.

Ăi mai mici, mai noi, mai necunoscuţi nu s-au putut da în stambă în public, pe la televizoare, dar şi-au scos pârleala pe reţelele sociale. Au fost mai decenţi decât primii!

Totuşi, din ce am văzut în această campanie de strângere de semnături, politicienii, fără diferenţe, au preferat să abordeze electoratul din zona urbană, în special din marile oraşe. E posibil ca unii orăşeni să fi semnat chiar dublu, pe liste diferite de partid. În zona rurală, acolo unde este mai mare nevoie ca oamenii să cunoască şi înţeleagă mersul lucrurilor, realitatea, legile, unde majoritatea dintre locuitori au un nivel de educaţie foarte scăzut existând şi foarte mulţi analfabeţi, nici politicienii vechi, nici aspiranţii nu s-au înghesuit să ia contact cu talpa ţării. Electoratul rural a fost ignorat în această campanie, dar, de cele mai multe ori, alegătorii rurali au făcut diferenţa la alegeri. Dacă partidele vechi şi mari, cu reprezentanţi în primării, au lăsat totul pe seama edililor locali, este de neînţeles cum partidele noi nu au dat o importanţă deosebită acestui electorat! Rezultatele strategiilor se vor vedea la urne. Ce va înţelege şi cum va vota, de exemplu, electoratul rural la referendumul pe justiţie? În necunoştinţă de cauză?

Cu toţii însă, partidele şi politicienii mai noi sau mai vechi, aşteaptă, speră şi îşi doresc cu toţii să fie votaţi, să ajungă la putere, promiţând câte în lună şi stele alegătorilor! Totul în numele poporului şi pentru popor. Asta-i oferta actuală, lansată cum am remarcat cu toţii, cu: festivism, grandomanie, populism şi milioane de promisiuni!