Oportunismul ca strategie asumată - sau cum a pierdut PNL alegerile

PSD-ul a definit jocul, a slăbit sistematic PNL-ul, iar ceea ce vine, cu nume de USR acum, dar cu puterea globalizării, aruncă ambele partide de establishment spre stânga. Aceasta e noua dinamică a politicii româneşti.

Din perspectiva votanţilor (singura care contează, din punctul meu de vedere), diferenţele dintre PNL şi PSD au devenit, recent, de formă, nu de fond. PNL s-a branduit întotdeauna drept partidul care nu este PSD, dar în activitatea politică a folosit aceleaşi tactici şi strategii ca huliţii lor rivali. 

La nivel de imagine, datorită unei extrem de bune ofensive de comunicare a PSD-ului, înghiţirea PDL a pus semnul de egalitate între corupţii celor două mari partide. Practic, dintr-o anumită perspectivă, lupta anticorupţie a forţat PSD-ul să dea în vileag şi capra vecinului şi a grăbit apariţia unor iniţiative noi, precum USR. 

Votul negativ pe care-l vom vedea la aceste alegeri parlamentare nu se adresează actualei guvernări cât PNL-ului. Este votul pentru USR, din partea unor dezamăgiţi liberali sau cu potenţial de electorat liberal. Potenţialul acela, însă, a cam dispărut de la o vreme, în bună măsură pentru că useriştii hipsteri nu prea au referinţa comunismului, ca punct de plecare, ci lupta anticorupţie. PSD a rămas ce este, PNL s-a pierdut în mesaj.

Votul pentru USR la aceste alegeri nu înseamnă găsirea primului nume exotic de corporatist român pe o listă, ci identificarea cu nişte valori care nu hrănesc, în niciun fel, electoratul PSD sau PNL. 

Electoratele celor două partide sunt diferite, dar nu în măsura în care nu s-ar putea găsi teren de mijloc. În fapt, dacă PSD n-ar reprezenta urmaşul unor vremuri mai roşii, discuţia s-ar purta pe un electorat care-şi doreşte pensii şi salarii, dar preferabil nu din mâna unui ungur sau rom. Restul, ideologia, viziunea, familia europeană, toate acestea sunt praf în ochi. 

După aceste alegeri, PNL se va întoarce la statutul de partid balama, cu un electorat care îmbătrâneşte şi alte opţiuni pe piaţă apropo de alternative la PSD. A câştigat un preşedinte pe care cu greu l-aş numi de partea lor, s-a reformat în genunchi, a pierdut startul cu campania pentru Bucureşti şi singura sa opţiune strategică, în mintea conducerii actuale, este o colaborare de la distanţă cu USR după parlamentare. 

USR-ul nu este o opţiune pe termen lung pentru PNL. Votul pentru USR la aceste alegeri nu înseamnă găsirea primului nume exotic de corporatist român pe o listă, ci identificarea cu nişte valori care nu hrănesc, în niciun fel, electoratul PSD sau PNL. 

Bref, PSD-ul a definit jocul, a slăbit sistematic PNL-ul, iar ceea ce vine, cu nume de USR acum, dar cu puterea globalizării aruncă ambele partide de establishment spre stânga şi în conservatorism. Aceasta e noua dinamică a politicii româneşti.

Ar fi timpul ca strategia de oportunism a PNL-ului să fie asumată.

Deci PSD-ul ce are, fraţilor? Nu din perspectiva imaginii sau a unui electorat uşor distras de primul concert Maroon 5, dar ce nu merge într-un rebranding unitar, pe experienţă dobândită de 26 de ani de guvernare a României, de luat ochii la centenar, cu mici, cu bere, sa iasă frumos? Că tocmai asta n-aţi înţeles şi aţi dezbinat, în toţi anii aştia: problema nu a fost niciodată că PSD-ul e comunist. Problema a fost întotdeauna că PNL-ul nu ne-a putut convinge decisiv că nu e.

Ar fi timpul ca strategia de oportunism a PNL-ului să fie asumată. Nu este un partid de centru-dreapta cu branding şi pretenţii istorice. Este partidul de interese economice în care te duci când nu găseşti un colegiu sau o listă electorală la sat. Ar fi fost mult mai util drept partidul de conservatori cu valori economice centriste şi euroscepticisme sănătoase.