Pac, pac! L-au arestat

Arestarea deputatului PNL George (Gigi) Becali, după atâţia ani de sfidare la adresa autorităţii de către el şi familia sa, este un progres pentru justiţia din România şi pentru întreaga societate. S-a mai făcut praf un ruşinos mit.

Cu toţii ştiau că averea lui nu a provenit doar din furnizarea lactatelor către nomenclatura comunistă ante şi postdecembristă şi, cu toate astea, individul a fost copleşit de admiraţia unei societăţi pline de frustrări, care nu înţelege că, în România postcomunistă, nu aveai cum să ai astfel de averi din afaceri construite pas cu pas, ci numai printr-un „tun”. Pentru majoritatea „bisericoasă” şi admiratoare de forbal, „Gigi” a fost şi este întruchiparea dorinţei de a da un tun peste noapte, completată cu speranţa într-o minune şi cu obişnuinţa de a trăi bucuriile altora pe banii tăi.

La prima arestare, G. Becali a ieşit în halat pe terasă, a urlat la telefon (probabil îi admonesta pe protectorii săi politici), i-a ţinut pe „mascaţii” timizi în şah şi a făcut un circ pe placul admiratorilor săi care merg cu acelaşi patos şi la popă şi la ghicitoare. Acum, lucrurile s-au schimbat. Acelaşi Gigi, care s-a preumblat ţanţoş ca un pui de mahalagiu ajuns în centrul oraşului, costumat ca în anii ’30 ai secolului trecut (probabil că admiră filmele cu Al Capone), a renunţat la vechiul comportament şi s-a dus cumincior la „başcă”. Este un semn bun. Poate că vor înţelege toţi cei din „vechea gaşcă” faptul că nu mai merg celebrele combinaţii şi cumetrii.  

Mă interesează mai puţin reacţia deputatului PNL George Becali la actuala arestare. Mai mult contează cea a admiratorilor, care perorează pe marginea independenţei justiţiei dar, atunci când vine vorba de un arestat drag lor, nu mai cred în justiţie. Ca şi în cazul lui Năstase. Acelaşi comportament. Cu siguranţă că, la proximul meci al Stelei, suporterii, sau „ultraşii”, se vor ridica în picioare şi vor scanda din nou „Free Gigi!”, aşa cum, la ultimul lor congres, pesediştii l-au aplaudat pe infractorul eliberat condiţionat Adrian Năstase ca pe un erou naţional. Totuşi, nu se poate spune că s-a restabilit echilibrul în USL, pentru că, spre deosebire de cei doi arestaţi, plagiatorul din fruntea guvernului a fost scos basma curată.

„Pac, pac!” rostea G. Becali ori de câte ori avea ocazia să arate întregii societăţi că el nu se teme de nimic, că îi stă în putere orice. „Pac, pac!” îi spulbera „p-aştia” de oriunde din statul român. Până la urmă, „pac, pac!”, ăştia l-au arestat. Probabil că, după cei ce au devalizat patrimoniul Armatei, vor urma ceilalţi (cu UTC-ul, Loteria, conturile Securităţii, staţiunile de cercetări ş.a.m.d.). Vom vedea. Până atunci, cred că vom asista la transformarea lui G. B. în mare scriitor. E o soluţie pentru scurtarea pedepsei, gata probată de Năstase. Nu văd ce altceva ar putea produce decât o carte de rugăciuni, pe care să o citească toţi arestaţii înainte de a incanta psalmul „cu noooiiii eesteee Dumnezeuuuu!”.