Pact pentru justiţie? Dar cu cel pentru educaţie din 2008 ce aţi făcut?

S-a vorbit astăzi, în contextul consultărilor preşedinte-partide de la Cotroceni al căror sens nu l-am înţeles deloc, de un posibil „pact pentru justiţie“. O formă fără fond care ar pune batista pe ţambal şi care în cele din urmă ar albi atitudinea actualei coaliţii de la putere faţă de statul de drept.

Vă mai amintiţi de Pactul pentru Educaţie, semnat cu mare fast de toate partidele parlamentare de la acea vreme sub bagheta lui Traian Băsescu, care prevedea, printre altele, o alocare a 6% din PIB pentru educaţie? Ce s-a ales de el? Nimic. A fost o vrăjeală prezidenţialo-partinică în an electoral.

Toate, dar absolut toate guvernele care au fost la conducerea ţării în ultimii ani au amânat aplicarea articolului 8 din Legea educaţiei ce prevede alocarea a minimum 6% pentru educaţie şi 1% pentru cercetare. Inclusiv Guvernul Cioloş.

Interesant este ce s-a întâmplat cu multe dintre partidele care nu au respectat pactul, deci care în definitiv şi-au minţit alegătorii. Au dispărut din Parlament, au căzut de pe harta politicii româneşti? Nici vorbă. PSD, PDL, PNL, UDMR, şi PC (acum ALDE) sunt bine-mersi în Parlament la 10 ani de la acel moment.

Aşadar, problema nu e doar la „ei“, ci în primul rând la noi. Ne mint constant şi noi uităm.

Concluzia: alt pact naţional, altă vrăjeală. Iluzia consensului productiv.