Până şi ICCJ îşi dă cu firma în cap! Cazul Vâlcov. Să mai avem încredere în justiţie?

Chiar şi nejurist fiind, nu pot accepta ca ICCJ să încalce legea care spune că motivarea deciziei date într-un dosar se face în termen de 30 de zile de la pronunţarea ei. A trecut un an şi motivare ioc. Şi nu este vorba de un dosar oarecare. Ci de procesul în care Darius Vâlcov a fost condamnat, în primă instanţă, la 8 ani şi jumătate de închisoare. Ce se ascunde în spatele acestei încălcări flagrante a legii?

Darius Vâlcov, personaj cheie în actuala guvernare

Este principalul autor al programului de guvernare, conduce de facto guvernul României. S-a ajuns până acolo încât la întâlniri formale sau informale cu miniştrii cabinetului, dna premier Dancila se ridică, pleacă, şi-l lăsa pe Vâlcov să conducă şedinţele de guvern. Darius Vâlcov este autorul OUG 114 care a bulversat mediul economic românesc, urăşte băncile şi în consecinţă nu are conturi sau carduri la vreo bancă din România. În străinătate nu se ştie câte conturi are.

Cel mai grav, a fost condamnat la 8 ani şi jumătate de închisoare cu executare, fiind acuzat de un prejudiciu de aproape 3 milioane de euro şi are sechestru pe bani şi bunuri (printre care 3 lingouri de aur, 172 de tablouri şi piese de mobilier) în valoare de 2 milioane de euro. Darius Vâlcov mai are un dosar penal în care este trimis în judecată. În acest caz, el este acuzat de primirea unei mite de aproape 4,3 milioane de lei (aproape 1 milion de euro). Dosarul se află pe rolul Tribunalului Gorj şi are următorul termen pe 12 februarie 2019. În acest dosar, Darius Vâlcov are sechestru pe bani şi bunuri în valoare de 650.000 de lei.

Ei bine, acesta este omul de încredere al lui Liviu Dragnea, şeful de facto al guvernului României. Dragnea nu crede în instanţele româneşti, poate se gândeşte că tablourile lui Vâlcov au fost plasate în cavouri din cimitir de către „statul paralel”!

De ce nu apare motivarea condamnării din prima instanţă?

Un mister al justiţiei din România. Pentru că avem de a face cu un personaj central al actualei guvernări. Pe 8 februarie 2018, un complet de 3 magistraţi de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ICCJ), format din judecătoarele Silvia Cerbu, Simona Cîrnaru şi Maricela Cobzariu, l-a condamnat în primă instanţă pe Darius Vâlcov la 8 ani şi jumătate de închisoare pentru corupţie. În absenţa motivării , nu se poate stabili termen pentru judecarea apelului. Nefiind jurist, îmi pot imagina tot felul de scenarii. Oricare dintre ele ar fi valabil, încrederea mea în ICCJ scade semnificativ, deşi am apărat-o de multe ori, inclusiv în stradă.

Nu cred că supraîncărcarea cu dosare poate fi un răspuns la această întârziere, nepermisa de lege. Fiind vorba, cum spuneam, de un personaj cheie al actualei guvernări, cele trei judecătoare puteau găsi timp, într-un an de zile, să redacteze motivarea. Mai ales ca şi legea le cerea acest lucru. Ceva le împiedica. Ce anume?

· S-a pierdut sau a fost furat dosarul. Este posibil aşa ceva la Înalta Curte a României? Nu cred că este posibil!

· Cele trei judecătoare sunt şantajate. Chiar şi dacă numai una dintre ele nu vrea să semneze motivarea, celelalte colege de „încredere” nu pot emite actul necesar pentru deschiderea apelului. De cine sunt şantajate? Direct de Vâlcov? Sau de alte persoane influente?

· Cele trei judecătoare au primit bani să nu redacteze motivarea hotărârii. Pentru că nu avem o explicaţie, ne putem gândi la orice.

Ce câştigă Vâlcov prin întârzierea publicării motivării?

Câştigă multe lucruri. Nu se poate trece la declararea apelului, astfel încât să ne apropiem de o sentinţă definitivă. Nu i se confiscă bunuri de 3 milioane de euro, care sunt doar sub sechestru. Mai important, se apropie prescrierea faptelor şi Vâlcov ar putea scăpa de pedeapsă, eventual să ajungă premierul României. Deşi a furat cu neruşinare.

De ce tac ICCJ şi CSM?

Aceasta-i marea întrebare. În iulie anul trecut, şefa Instanţei Supreme, judecătoarea Cristina Tarcea, anunţa într-un interviu acordat jurnalistei Ionela Arcanu de la Realitatea TV că le-a cerut magistraţilor să redacteze motivările restante până în septembrie.

“Am acordat termen până la 1 septembrie tuturor să profite de vacanţa judecătorească şi să-şi termine stocul de dosare de redactat. În caz contrar, o să suporte consecinţele legii, respectiv voi sesiza Inspecţia Judiciară, lucru pe care l-am mai făcut şi în alte situaţii, nu ar fi o noutate pentru ei”. Şi nu s-a întâmplat nimic. Doar vorbe. Dar CSM, de ce tace? Nu se ştie, ar fi trebuit să se sesizeze din oficiu, şi n-a făcut-o. Contribuabilii plătesc din buzunarele lor salarii „grase” judecătorilor şi membrilor CSM. N-ar avea dreptul să ştie ce se întâmplă cu motivarea într-un process care-l priveşte pe premierul de facto al României? Eu zic că au tot dreptul.

Şi uite aşa, ne pierdem încrederea în justiţie

Este vorba de un personaj cheie al actualei guvernări. Cele trei judecătoare au avut curaj să-l condamne pe Darius Vâlcov la 8 ani şi jumătate în prima instanţă, după care cineva le-a închis gura. Le-a paralizat mâinile care urmau să semneze motivarea. În lipsa oricăror explicaţii, la care avem tot dreptul, imaginaţia lucrează şi caută răspunsuri la această situaţie incredibilă. Cum justiţia este o putere fundamentală a statului, cum cetăţenii îşi pun toate speranţele în independenţa justiţiei, care să-i apere de hoţi şi corupţi, asemenea întâmplări prăbuşesc încrederea noastră în justiţie, şi o lasă fără apărare în faţa asaltului la care o supune clasa politică.