Pana şi ticăloşia

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Dând expresie urii sale faţă de PNŢCD, dar şi pentru Regele Mihai, Traian Băsescu  a declarat, în 1998, că PNŢCD şi Alianţa Civică acţionează pentru a-l aduce la Cotroceni pe Regele Mihai
Dând expresie urii sale faţă de PNŢCD, dar şi pentru Regele Mihai, Traian Băsescu  a declarat, în 1998, că PNŢCD şi Alianţa Civică acţionează pentru a-l aduce la Cotroceni pe Regele Mihai

Traian Băsescu şi mandatele sale prezidenţiale se pregătesc să devină istorie. În ciuda zbaterilor vizibile de a-şi asigura un viitor politic ale celui ce îşi trăieşte ultimele două săptămâni la Cotroceni, mi-e greu să cred că Traian Băsescu va mai avea cu adevărat unul.

Speculaţiile potrivit cărora dl. Băsescu ar intenţiona să ocupe, la un moment dat, postul de prim-ministru şi aceasta cu binecuvântarea noului preşedinte, dl. Klaus Iohannis, mi se par cu totul neserioase. Iar dacă Traian Băsescu va decide să o înlocuiască cu propria persoană pe doamna Elena Udrea în fruntea Partidului Mişcarea Populară, partid creat din voinţa prezidenţială, mă tem că actualul preşedinte va mai parafa cu propria mână un eşec personal din seria celor ce i-au marcat ultima perioadă a celui de-al doilea mandat. Eşecuri căutate cu lumânarea.

Nefiind profet nu mă voi aventura în cine ştie ce anticipări legate de ce îi va rezerva viitorul lui Traian Băsescu. Sunt însă sigur că dl. Băsescu nu se va mulţumi cu rolul de triplu bunic despre care a vorbit adesea că răsfăţ în interviurile “gingaşe” şi aranjate de la televiziunile de casă. Nici nu va juca tenis în partide cu scop caritabil, nici nu va ţine conferinţe bine plătite la marile universităţi, aşa cum fac foştii preşedinţi americani. Faptul că dl. preşedinte se pregăteşte să facă valuri printr-un interviu-fluviu programat să apară în ianuarie în ziarul a cărui politică editorială a făcut-o anunţă multe. Nu ştiu şi cât de serioase. Vom trăi şi vom vedea.

Pentru moment, mă mulţumesc să citesc şi să reflectez asupra evaluărilor făcute asupra lui Traian Băsescu şi asupra mandatelor sale prezidenţiale de doamna Alina Mungiu-Pippidi în cartea Tranziţia- Primii 25 de ani, recent apărută la editura Polirom, şi de dl. Gabriel Liiceanu, în articolul Portret de Preşedinte la final de mandat, publicat la 3 decembrie 2014 în săptămânalul 22. Evaluări la antipozi, semn că dl. Băsescu a fost, este şi va fi ceea ce se cheamă o “personalitate controversată”. Sintagmă cu un randament funcţional suprasaturat în ultimii 25 de ani.

Doamna Mungiu-Pippidi socoteşte cel de-al doilea mandat al preşedintelui Băsescu un eşec. Însuşi faptul că “Băsescu termină” e calificat de doamna Mungiu unul ''pozitiv” şi aceasta “pentru că se mai rupe un pic din monopolul asupra serviciilor şi asupra ascultării. Alina Mungiu-Pippidi admite totuşi că “Băsescu a făcut treabă bună cu justiţia, a lăsat procurorii să lucreze, cu dezavantajele de rigoare, cum ar fi că avem mii de mandate de ascultare pe siguranţă naţională.”

În textul său, dl. Liiceanu e mai puţin avântat decât în alte dăţi, parcă-parcă acceptă că dl. Băsescu nu a fost tocmai o personalitate imaculată, că nu a fost un înger, dar adaugă că “nu îngerii sunt chemaţi să cureţe grajdurile istorie”. Şi dl. Gabriel Liiceanu apreciază că principalul atu al mandatelor prezidenţiale ale lui Traian Băsescu a fost libertatea de acţiune acordată justiţiei. O libertate însemnând, până la urmă, o  şansă de salvare acordată însăşi României pe care guvernarea PSD din vremea lui Adrian Năstase, dar şi de dinainte, din intervalul 1990-1996, o transformaseră într-o adevărată şi infinită “pradă”. De fapt, scrie Gabriel Liiceanu, Traian Băsescu a fost “o pană strecurată în maşinăria ticăloşiei.”

O ticăloşie de care însă nu a fost scutită personalitatea însăşi a preşedintelui Băsescu. Nu voi vorbi aici despre încă insuficientele clarificate afaceri “Flota”, “Nana” sau “casa din strada Mihăileanu.” Nici despre impunerea fiicei sale, Elena, pe lista de salarii consistente a firmei “Luxten”, doar pentru că “fata preşedintelui trebuia protejată”, aşa cum a glăsuit Elena Băsescu însăşi într-una dintre antologicele şi catastrofalele ei prestaţii televizate. Nici despre felul în care aceeaşi Elena a devenit europarlamentar. Nici despre fratele preşedintelui, Mircea Băsescu, şi amiciţiile lui cu interlopi. Interlopi şi salbe cadou ce au avut oarecare trecere şi pe la preşedinte. Nici despre derizoriul în care s-a scufundat Traian Băsescu în zilele recente încheiatei campanii electorale prezidenţiale susţinând-o pe Elena Udrea şi denigrând-o pe doamna Macovei. Nici despre şuetele de bodegă în care transformă prea adesea dl. Băsescu declaraţiile de presă de la Cotroceni, declaraţii străjuite de însemnele oficiale ale Statului Român şi ale Uniunii Europene în spate.

Îngerului cu derogare Traian Băsescu protocolul şi demnitatea funcţiei prezidenţiale i-au fost prea adesea indiferente.

Traian Băsescu este unul dintre vinovaţii pentru destructurarea PNŢCD. Seniorul Corneliu Coposu, care şi-a riscat adesea libertatea supravegheată de după eliberarea din închisoare din 1964 în vederea cu scopul supravieţuirii moştenirii lui Iuliu Maniu, şi-a îndeplinit, îndată după 1989, promisiunile făcute mentorului său politic. Relevante în acest sens sunt nu doar faptele fostului mare fruntaş ţărănist, ci şi mărturiile despre aceste fapte din cărţi precum Confesiuni. Convorbiri cu Doina Alexandru sau Seniorul Corneliu Coposu, recent apărute la editurile Vremea, respectiv Humanitas. Moartea exemplară a lui Corneliu Coposu intervenită la 11 noiembrie 1995 a dat naştere unui “mit pozitiv”, “singurul mit pozitiv născut în jurul unei personalităţi politice din perioada postcomunistă”, după cum scrie Dan Pavel în studiul Mitul părintelui fondator al democraţiei postcomuniste,inserat în cartea Seniorul Corneliu Coposu ( Editura Humanitas, Bucureşti, 2014- editori: Cristian Fulger şi Tudor Călin Zarojanu). Acest mit a întărit PNŢCD, dar, mai ales, a maximizat şansa reuşitei în alegerile din 1996 a CDR şi a candidatului său la preşedinţie, dl. Emil Constantinescu.

Partidul Democrat, condus la acea vreme de dl. Petre Roman, cooptat la guvernare, a făcut imposibilul pentru a decredibiliza CDR şi PNŢCD. Nu-i vorbă, CDR a comis multe greşeli, Victor Ciorbea a fost un premier slab, fără putere politică reală. Însă PD a profitat de aceste slăbiciuni, a sărit ca ars şi a ameninţat cu părăsirea guvernării după ce dl. Valerian Stan a dezvăluit de câte privilegii locative se bucură fruntaşii democraţilor. În decembrie 1997, îşi făcea intrarea în scenă demolatorul Traian Băsescu prin celebrul interviu acordat Evenimentului zilei şi ziaristului Claudiu Săftoiu. Un interviu care a aruncat în aer coaliţia guvernamentală, a dus în cele din urmă la demisia guvernului Ciorbea şi la şubrezirea definitivă a noii puteri, a CDR şi a PNŢCD.

Dând expresie urii sale faţă de PNŢCD, dar şi pentru Regele Mihai, faţă de care a comis o insanităţi în cascadă în timpul ultimului său mandat de preşedinte, Traian Băsescu  a declarat, într-o conferinţă de presă dată la 18 februarie 1998 că PNŢCD şi Alianţa Civică acţionează pentru a-l aduce la Cotroceni pe Regele Mihai. Dl. Băsescu a mizat încă de atunci pe necunoaştere, pe minciună şi pe dezinformare. Instrumente de care nu se poate să nu băgăm de seamă că s-a slujit şi în cei 10 ani petrecuţi la Cotroceni.

Acelaşi Traian Băsescu a profitat de degringolada de la vârful partidului lui Maniu şi Coposu, degringoladă intervenită îndată după retragerea lui Ion Diaconescu de la şefia acestuia. Şi tot Traian Băsescu este unul dintre sponsorii morali ai unui impostor precum Aurelian Pavelescu, aviator politic recunoscut, devenit, prin alegeri fraudate, preşedintele PNŢCD la 17 iulie 2010. Alegeri la care cetăţeanul Pavelescu Aurelian nu le-a îngăduit să voteze surorilor lui Corneliu Coposu, doamnele Rodica şi Flavia Coposu. De altfel, nimeni, dar absolut nimeni dintre apropiaţii Seniorului nu l-a acceptat şi legitimat pe dl. Pavelescu, pe bună dreptate socotit un uzurpator. Însă cum dl. Aurelian Pavelescu, personaj descins parcă din piesa ...Escu de Tudor Muşatescu, călător de la liberali la democraţi şi de la democraţi la falşii ţărănişti, a devenit un vocal susţinător al d-lui Băsescu, televiziunile amice preşedintelui încă în funcţie îl invită la dezbateri acordându-i o legitimitate pe care nu o are.

În acest caz, pana d-lui Traian Băsescu a fost una ce a favorizat şi încă favorizează ticăloşia. Din păcate.  

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite