Papionul şi geaca

Au trecut şase săptămâni de când se stă în casă. România este în stare de urgenţă, paralizată într-o carantină medicală şi economică. Ne uităm la guvern, aşteptăm „planul” de ţară şi ne întrebăm cum va fi viaţa noastră după 15 mai? În această situaţie neplăcută, ministrul de interne, relaxat, a dedicat un text gecii sale. Da, gecii de piele!

Ţara arde şi baba se piaptănă! Ministrul de Interne, Ion Marcel Vela, a postat ieri despre geaca sa:

„Se pare că ea nu este orice geacă. Este acea geacă! A încins tastaturile şi a pus cu adevărat punctul pe I, a reactivat flacăra interioară şi a trezit în toţi ochiul critic. Hulită de unii şi iubită de alţii, ea a adus părerologii laolaltă, a născut idei şi ca o veritabilă `personalitate`, a născut controverse”

Aseară, în amarul statului în casă, această dâră de ironie la nivelul unei compuneri de gimnaziu, a stârnit amuzament naţional.

Am şi eu geaca mea acasă dar niciodată nu mi-a trecut prin cap să-i găsesc veleităţi motivaţionale, să-i identific resorturi lăuntrice, despre care apoi să şi scriu, ci doar am purtat-o cu drag atunci când era cazul. 

Îl sfătuiesc pe Ministrul de Interne, să fie complet şi complex în abordare, să se echipeze şi cu nădragi strâmţi din piele, atunci când în faţa naţiunii anunţă alte mari măsuri luate în vremea pandemiei şi, apoi, să compună o nouă scriere, despre nădragii strâmţi şi geaca de piele.

Între cele două compuneri, l-aş mai ruga pe Ion Marcel Vela să mediteze la trei aspecte, dacă efortul beletristic nu l-a vlăguit:  

1. Am fost anunţaţi că a fost deschis un dosar penal pentru zădărnicirea combaterii bolilor, în cazul aducerii spre Aeroportul din Cluj a celor 1.800 de muncitori, cu multe ore înainte de respectivele zboruri cât şi în speţa gestionării acelor muncitori în incinta aeroportului. Având în vedere anunţul imperios al premierului „am solicitat şi prefectului, personal, să demareze toate procedurile posibile pentru a-l trage la răspundere pe managerul de la Aeroportul Cluj” dar şi gravitatea situaţiei, consider că rezultatele anchetei penale într-un caz simplu, trebuie comunicate de îndată, nu în cinci luni sau cinci ani. Aici nu vorbim de o crimă complicată sau de o escrocherie economică.

Vrem să ştim cine sunt vinovaţii! Directorul aeroportului, Prefectul Clujului, şeful Consiliului Judeţean, cine cu nume şi prenume, concret. Cine a greşit să plece! Dacă managerul aeroportului nu poartă deplina responsabilitate pentru înghesuiala din instituţia pe care o coordonează, nu mă aştept ca Orban să-şi retragă declaraţia dar măcar nişte scuze prin subprefectul Bela Budai să ofere.

2. După sărbătoarea pascală, inspectorul general al Poliţiei Române, chestorul principal Liviu Vasilescu a anunţat: „infracţionalitatea din perioada sărbătorilor pascale a scăzut cu 17%, cele cu violenţă cu 47%”. Oare ministrul Vela a citit această declaraţie fără rost şi logică? Oare cum ne poate spune domnul Vasilescu că infracţionalitatea a scăzut când şi unii infractori stau în casă! Oare ministrul Vela şi inspectorul General Vasilescu sunt contemporani cu noi pe planea asta şi în ţara asta? Oare nu au observat cum poliţiştii au fost alungaţi cu pietre dintr-un cartier hunedorean sau momentele de groază,  de la Săcele, în care oamenii se băteau cu lopeţi şi furci, în prima zi de Paşti?

3. De şase săptămâni poliţiştii şi jandarmii sunt în prima linie a acestui front medical-social şi nu au beneficiat de un mesaj special de încurajare din partea ministrului. Nici măcar de sărbători. Familiile poliţiştilor şi jandarmilor români meritau asta, aşa cum medicii merită pe bune dreptate toată consideraţia noastră. Aveţi timp domnule ministru să scrieţi o compunere despre geaca dumneavoastră dar nu aţi considerat necesar să daţi un mesaj specific, de sărbători, poliţiştilor şi jandarmilor din subordinea dumneavoastră.

În mai 1990, Ion Raţiu a candidat la primele alegeri libere din România postdecembristă şi a pierdut. România nu era pregătită atunci pentru papionul său, însă zicerile politicianului român l-au transformat într-un simbolul al democraţiei iar accesoriul său vestimentar, papionul, într-un arbitru al eleganţei politice din România.

„Voi lupta până la ultima mea picătură de sânge ca să ai dreptul să nu fii de acord cu mine!” aşa este, Raţiu cu papionul l-a citat pe Churchill cu jobenul, care la rându-i l-a citat pe Voltaire, născătorul unei noi lumi, din întunecata Bastille.

Raţiu nu şi-a alintat papionul, aşa cum nici Churchill nu a făcut-o cu al său joben.

Şi când te gândeşti că nici măcar consacraţii Cristoiu, cu vesta sa şi Tucă cu bretele sale, nu şi-au dedicat texte accesoriilor vestimentare după ani de aparţii...