Parlamentarii şi-au umflat iar veniturile

În primele zile ale lunii martie, la iniţiativa d-lui Călin Popescu- Tăriceanu, preşedintele Senatului României, Parlamentul s-a mai făcut o dată că lucrează, în fapt acoperindu-se pentru a nu ştiu câta oară de ridicol. S-a adoptat o declaraţie care nu serveşte absolut la nimic, o însumare de cuvinte care, vezi Doamne!, ar reafirma rolul şi prestigiul respectivei instituţii.

În luna aprilie, socotind că i-ar fi îngăduit să îşi mai dea o dată în petec, acelaşi fost manechin de la Apaca, un Don Juan cam învechit, un Barbă Albastră care trebuia scos demult la pensie şi de multă vreme evacuat din politica românească nu din pricina nenumăratelor lui neveste, ci din cauza viziunii lui anti-europene şi a afacerilor sale necurate (una dintre ele, desfăşurată în asociaţie cu Liviu Dragnea a fost dezvăluită joi seara de Rise Project), s-a dat iarăşi în spectacol. S-a mai făcut o dată de râsul lumii.

Dl. Călin Anton Popescu-Tăriceanu, un ins despre care avem tot mai multe motive să afirmăm că este un mega-infractor, ne-a lăsat pe toţi cu gura căscată, a stîrnit o justificată revoltă afirmând că „teritoriul şi poporul pot fi pierdute, dar ţara e vie prin Parlament”. Ne-am făcut cu toţii cruce, am scuipat în sân, ne-am spus Doamne păzeşte si iartă, aşa se întâmplă când ai o vârstă şi nu ai bunul simţ de a te retrage la timp din viaţa publică!

Apreciind şi după această a doua boacănă că a mai lăsat loc de încă o partidă de ridicol şi că ar avea dreptul să mai sfideze o dată pe cei care l-au propulsat pentru a nu ştiu câta oară în Parlamentul României, acelaşi ins veşnic umflat în pene a mai făcut miercuri o demonstraţie de tupeu maxim. De neruşinare fără limite. S-a apucat să ne explice cu superioritatea-i de nimic justificată că se declară împotriva populismelor ieftine şi că există toate justificările din lume ca parlamentarilor României nu doar să li se mărească indemnizaţia lunară, ci să le crească şi suma forfetară.

Aceasta însemnând că 485 de inşi vor primi începând de la 1 iulie pe lângă leafa crescută (doar ei, parlamentarii, sunt bugetarii care beneficiază de mega-sumele promise de madame Olguţa ot Craiova, odată cu votarea Legii salarizării) încă vreo 40.000 de lei pe lună. De vreo câteva ori suma pe care o primeau până acum. Bani din care ar urma să îşi plătească telefonul, benzina, birourile parlamentare. Dar şi consilierii şi secretara care pot să le fie rude sau amante. Că au avut ei grijă, aleşii noştri, să rezolve şi chestiunea asta care le provoca înainte inutile dureri de cap şi neplăcute vizite la ANI.

Nimeni nu a avut însă inteligenţa şi prudenţa de a calcula impactul bugetar al acestor noi măsuri. Al pomenilor exclusive şi al gheşufturilor în beneficial parlamentarilor. Ele au intrat în aplicare în pofida faptului că deocamdată bugetul nu le îngăduie.

Nimeni, nici dl. Tăriceanu, nici dl. Dragnea, nici coana Olguţa de la Craiova, nici alţii care teoretic ar trebui să fie responsabili nu s-au gândit ce deficit de imagine le vor aduce acestor indivizi ahtiaţi nu după respect, nu după notorietate, ci eminamente munciţi de obsesia de îmbogăţire vestea că pentru aleşi se vor găsi bani, dar pentru restul populaţiei, nu. 

Vestea aceasta legată de nesimţita mărire a veniturilor şi beneficiilor parlamentarilor României pică într-un moment cum nu se poate mai defavorabil. Ministerul Finanţelor tocmai s-a văzut în situaţia de a admite că încasările bugetare nu sunt în grafic, economişti serioşi spun că ar fi deja create premisele depăşirii deficitului bugetar de 3% convenit cu organismele internaţionale, alţi specialişti de marcă ne previn cu toată seriozitatea din lume că ne-am afla în vecinătatea crizei. O vecinătate pe care fălosul, înţepatul şi gureşul fără limite şi fără decenţă Călin Popescu-Tăriceanu a mai negat-o şi în anul 2008. Unde mai pui că tot în aceste zile s-a scurs în presă ştirea că pentru anul viitor ar fi prevăzute drastice reduceri de posturi în sistemul bugetar. Unii spun că e vorba de 30.000, alţii că ar urma să fie suprimate 100.000 de slujbe.

Despre toate această bătaie de joc nu au suflat o vorbă în fantasticul lor program de guvernare, parlamentarii de toată jena şi demni de tot dispreţul ai coaliţiei PSD-ALDE.